Din seria noi ştim mai bine, că doar suntem români, astăzi vă prezentăm inundaţiile şi efectele lor. Se pare că inundaţiile au spălat şi bruma de inteligenţă pe care se presupune că ar avea-o aleşii locali. Că se presupune că ăia ar fi mai inteligenţi, doar de aia sunt aleşi, că sunt mai buni şi pot conduce restul turmei electoratului.
Iată ce spun aleşii din Rădăuţi-Prut
Păi da, nici reprezentanţii Prefecturii şi nici cei ai Consiliului Local nu dau bani din buzunarul lor să reconstruiască în fiecare an casele afectate. Ieri, la un jurnal TV, vedeam că o tanti de acolo refuza să se mute, spunând că aici am trăit toată viaţa, aici am rude şi cunoştinţe, aici vreau să mor. Se pare că în condiţiile astea dorinţa îi va fi îndeplinită destul de curând. Mai adăuga ea, mândră că la anul nu mai facem case din chirpici, le facem din cărămidă şi nu le ia apa. Nu, nu o să le ia apa, doar o să dărâme un perete sau doi, poate peste cineva care se află în casă.
Aceiaşi reprezentanţi de mai sus ne arată că nu trăiesc în România reală, cu următoarea declaraţie
Deci, facem acum casele, că sunt mai uşor şi mai rapid de construit, după care facem digurile alea cândva, sperăm că în timp util pentru a evita alte inundaţii. Pe ce ne bazăm? Păi, şi Olanda a putut, noi de ce nu putem? Da, şi Germania a putut să fie unde e ea acum din punct de vedere economic, noi de ce nu putem?
Şi, la final...
Deci nenea ăsta ar avea cele mai întemeiate motive să se mute. Adică a văzut o dată, de două ori, de trei ori că autorităţile nu iau nici o măsură, dar el e hotărât să nu se mute. Să fie oare atitudinea fatalistă a ciobanului mioritic în faţa greutăţilor. O pulă, e atitudinea de prostie a oamenilor care ştiu una şi bună: asta fac şi nimic altceva. Sunt sigur că aşteaptă inundaţiile de la anul, poate stă la masă cu Băsescu şi îi creşte cota de vedetă locală. Că doar trăim în ţară de vedete.
Şi, ca să nu fie că numai în Rădăuţi sunt idioţi, una şi de pe la noi, de la Maramu` (reş).
Articolul de la care am pornit.
Prima dintre scurte este un exerciţiu de deducţie, o flotare logică, după cum zice Zoso. PSD vrea să elimine imunitatea de orice formă pentru parlamentari şi pentru membrii guvernului, precum şi pentru preşedinte. De ce oare vor să facă acest lucru acum, iar adoptarea legii să fie făcută rapid, dupăc are va avea loc un referendum odată cu alegerile din toamnă. Păi pentru că ei au rămas cu o poliţă neplătită către Băsescu şi pentru că ei cred (speră) că Băsescu o să o facă de oaie cumva, prin ceva declaraţii ori ceva acţiuni, lucru care le-ar putea oferi pretextul unei debarcări a preşedintelui. Pe de altă parte, ce surpriză, propunerea pică exact după avizul negativ al Parlamentului pentru Miron Mitrea şi Năstase. Şi cum legea nu se aplică retroactiv, e clar că cele două eminenţe cenuşii au scăpat fără dureri de cap demâna lungă ciungă a justiţiei. Nu sunt proşti oamenii, planifică şi gândesc cum e mai bine pentru ei.
Cel de-al doilea comentariu este legat de mărcile de lux care nu prea au căutare pe piaţa românească. Zice la gazetă că unele mărci de lux (reprezentate prin francize aici) au trebuit să îşi închidă porţile pe plaiurile mioritice pentru că nu au avut clienţi. Cum, când avem atâţia cocalari şi băieţaşi de tip Playboy pe la noi, nu supravieţuiesc firmele? Se pare că nu.
Nu există un loc mai bun de a-ți arăta tatuajele decât la plajă. Fie că sunt mari, pe tot spatele (sau pe întregul omoplat), fie că sunt mai mici, pe picior sau pe antebraț, ele arată că ești deosebit de alții, că ieși în evidență. Nu poți fi un cock diesel moter-fucker who can't even turn to wipe his ass (vorba celor din ”Bad Boys”) care se respectă fără a avea cel puțin un tatuaj. Cele cu Isus (da, am văzut și din astea, oare ce-o fi fost în capul lor) cu coroana de spini pe cap sunt deja demodate, la fel și cele cu capul de indian de pe Lucky Strike - or fi fost confundați oamenii cu un pachet de țigări umblător. Au apărut acum tatuaje cu pretenții intelectuale, un fel de bici făcut din căcat, dar care nu reușește să puște. Am vazut azi la plajă pe unul care își etala un tatuaj, proaspăt făcut, cu simbolul chinezesc Yin și Yang. Acoperit cu canamicină (cred, ca să nu se infecteze) și cu un bandaj, tatuajul era arătat cu zgârcenie de stăpânul lui în cadrul unui cerc de prieteni, care se mirau la vederea acestuia de parcă era cel puțin una din minunile lumii. Am văzut, de asemenea un tip cu o burtă destul de respectabilă care avea un tatuaj în jurul buricului, de unde porneau raze, buricul reprezentând în acest caz centrul soarelui. Oare să fie prima aplicație practică a zicerii Când...apare, soarele răsare?
Există apoi categoria pițipoancelor, în cazul cărora tatuajul este un must have. Cam ca și telefonul mobil care face poze în baie, bune de pus pe haifaiv. Sigur, se schimbă situația, apare câte un tatuaj finuț aici, o floricică, o mică sârmă ghimpată în jurul bicepsului lucrat la sală, un nonsens pe gleznă ori o chestie mayașă desupra curului fundului.
Fără a contrazice tot ce am spus mai sus, voi mai observa un lucru. Tatuajele au avut diferite roluri în vechime (semn de recunoaștere, funcție ceremonială etc), dar toate cereau ca tatuajul să fie vizibil. Nu înțeleg categoria de băiețași și fătuțe care își fac tatuaje în zone intime. Dacă tot alegi să îți faci un tatuaj, măcar nu-l face pentru tine doar. Arată lumii cu mândrie că ești însemnat, că ești diferit de alții și că ieși în evidență dintre cei care, caracterizați prin mediocritate și prostie, au ales să nu își facă un tatuaj.
Scriam aici de statul român ca fiind privit de mulți precum un tătuc. Sigur că uneori e un tătuc crud, care te bate până te lasă lat, care își protejează copiii (adică funcționarii săi) și nu dă o ceapă degerată pe ceilalți.
Mă duc azi la Registrul Auto Român pentru informații privind recuperarea taxei de primă înmatriculare. Prima bucurie a fost că la numărul de telefon de la informații/programări nu răspundea nimeni. Așa că am decis să mă duc.
Las mașina afară, dau să intru. Mă ia în primire un individ cu atitudinea I am the law here and you are shit! Așa o fi fața mea. Asta e... Îmi spune ăsta Nu puteți intra, nu vedeți câtă lume e în curte! Îi spun că nu am treabă în curte și că vreau niște informații din clădire. Nu puteti intra! Bun, dați-mi dumneavoastră informațiile. Păi eu sunt de la pază! Păi atunci lăsați-mă să intru!
Mă lasă înăuntru și acolo cer niște informații. Citisem legea înainte, aveam doar o întrebare. Mai precis niște detalii de cerut.
Da, poftiți! (Plictisit)
Bună ziua, mă interesează... și .... Am citit în lege că și aș vrea...
Spuneți mai repede, că nu am timp!
Păi v-am spus la începutul frazei. Vă grăbiți undeva? Vă luați salariul și din banii mei, nu?
Nu fii impertinent!
Poate ne-a, tras de chiloți deodată, am ajuns să ne tutuim? Ce zici?
Ce vrei să știi? Zi odată!
După cum v-am spus, asta...și asta...
Îmi zice ăla, plictisit și lehămetit, ceea ce ma interesa și apoi plec să cer un formular. La acel ghișeu, directorul. Urla și făcea ordine, deși erau 5 oameni în față (nu mai mulți), fiecare pentru același formular. Plecați de aici,ce căutați aici? Păi bine, băi căcatule de Măgurean care ești tu director, ce crezi că făceam acolo? Așteptam calendare porno pe gratis? Vroiam să i-o trag la nevastă-ta? Eram în fața unui ghișeu, civilizat, la rând, așteptând un formular.
Evident, a trebuit să ieșim din acea parte a clădirii, pentru că la indicațiile directorului rahatului cu ochi care se credea mare și tare ghișeul s-a închis.
Așa te tratează uneori funcționarii statului, care știu că se pot pișa pe tine și nu prea ai ce le face. Mâine, reluam. Că poate avem noroc.
Mă uitam ieri şi alaltăieri la ştiri şi mă gândeam la un paradox care apare în cazul românilor. Românul se uită la stat ca şi la un tătuc. Tătucul stat ne dă butelie, tătucul stat ne construieşte case după ce apa le ia pe ale noastre (construite la 10 m de râu şi neasigurate, că ne doare în pulă de ele), tătucul stat ne dă apartamentu după ce vecinul se aruncă în aer cu tot cu butelia şi cu apartamentele dimprejur. Deci iată cât face statul pentru noi. Ne aşteptăm să facă, ni se pare normal să facă.
Nouă însă, nu ni se pare normal să facem ceea ce ni se cere, ceea ce ni se spune. Nu mă refer doar la datoria de cetăţeni, ci la lucruri simple, de fiecare zi, lucruri care ne ajută şi sunt pentru binele nostru. Cum ziceam, la ştiri vedeam un cretin care s-a urcat pe epavă la Costineşti, a sărit de acolo şi a suferit o fractură cervicală. Scria pe epava aia (din căte am văzut în imagini) că săritul în apă este periculos, dar noi ştim mai bine, ăia care au scris erau nişte tăntălăi fricoşi. După ce a venit o barcă a salvamarilor, l-au luat pe ăla, nişte băieţi care erau acolo pe epavă continuau să sară în apă, că doar ei nu pot păţi aşa.
O altă chestie, pe aceeaşi temă, este cea legată de turiştii care îşi fac poze cu urşii de pe lângă Braşov. O proastă vroia neapărat o poză cu ursul. Hai bă, fă poza aia, în morţii mă-tii, că pleacă ursul!, urla vaca către consort (la fel de retardat şi ăla), în timp ce se apropia tot mai tare de ursul care căuta de mâncare. Ce ar fi făcut dacă sărea ursul să o muşte? A, ştiu ce ar fi făcut: ar fi urlat că ambulanţa nu a ajuns într-un minut, ar fi comentat că trăim în România şi că asta e calitatea serviciilor medicale, ar fi bătut din gură că de ce nu erau jandarmi sau pădurari prin împrejurimi, ca să ţină animalele departe. Nici un moment nu i-ar fi trecut prin cap că e fost vina ei. Nu, o poză cu ursul, de pus pe haifaiv, merită!
Later edit:
Am mai găsit una bună: canicula. Ni se spune insistent, cu 3 zile înainte cum că nu trebuie ieşit pe la orele amiezii. Dar noi, nu! Ce ştiu cei de la salvare? Ce cod galben? Ne plimbăm pe la ora 1 dupamasă, că atunci pică cel mai bine promenada. Jumate din ea pe jos, cealaltă jumătate în ambulanţă, către spital.
Fiind invitat la o nunta, am plecat de acolo cu sentimentul ca parasesc o inmormantare. Desi mirii erau tineri. Pusca si cureaua lata, tineretea mi s-a dus cu anii sau Floare mandra trandafir - toate melodii triste, demoralizante, iti aduc aminte de moarte sau de cat de putine lucruri reusesti sa faci in viata pana mori. Toate astea in timp ce mananci (chestii cu grasime, cu mult colesterol) si bei. De obicei peste masura.
Vorbind de baut, una din fazele obligatorii ale oricarei nunti (si buna de pus pariuri cu prietenii) e momentul in care ies camasile din pantaloni si se descheie nasturii de la piept. Trei sau patru chiar. Combinatia de par de pe piept cu petele de transpiratie (sub brat sau pe spate - pata de pe spate, de dimensiuni mari, ia uneori forme ciudate, stimuleaza creativitatea si pune in incurcatura comentatorii artei postmoderne) e una din cele mai tari de vazut. Si, sigur, urmeaza momentul, strans legat de cel de mai sus, in care vocea devine cel mai bun argument, momentul in care are dreptate cel care striga cel mai tare si reuseste sa ii pupe pe toti barbatii din jurul lui. Iar daca nu reuseste sa ii pupe, macar sa ii imbratiseze.
In fine, nu se poate sari peste solistii de ocazie, cei care cred ca pot sa cante mai bine decat CD-ul sau formatia prezenta, asa ca o masa intreaga e obligata sa ii asculte cum behaie chestii neinteligible. La marea arta insa.
Distractie, ce mai...
Se pare ca romanii se dau in vant dupa chilipiruri si dupa oferte fantastice. Atata doar ca nu intotdeauna sunt adevarate. Te-ai gandi ca daca o pateste o data cineva, ai ce invata din acea intamplare. Pe dracu'! Pe principiul mie nu mi se intampla, ca numai la prosti li se intampla oamenii se arunca head first in acelasi rahat.
Marturisesc ca nu am apucat sa vad la TV emisiunea lui Liviu Mihaiu, cea in care Vadim a facut show. Am vazut reactii pe bloguri si apoi reactiile de la TV, incepand cu Realitatea si pana la stirile de seara de la toate celelalte posturi.
Am vazut filmulete si mi-am facut o idee generala despre ceea ce a facut Vadim si ce a zis in acea emisiune.
Ma uitam ieri la emisiunea lui Madalin Ionescu, unde a fost invitat Vadim, si aveam impresia unei intoarceri in timp. Intoarcere in anul 2000, in anul 2004, cu un discurs obosit, uzat si cu o rezonanta din ce in ce mai mica. Laitmotivul discursului, frauda in alegeri nu mai trezeste interesul nimanui. S-au facut atatea acuze, incepand cu Vadim, continuand cu Basescu in 2004 si cu diferiti altii. Tema aceasta e ca un iepure din palarie, scos de fiecare atunci cand are nevoie de o diversiune, de atentie sau de capital electoral. Iepurele insa e destul de slab, de jigarit si destul de murdar (are culoarea maro-moale, nu mai e alb, ca la circ, desi inca se incearca sa se faca circ pe seama lui) si nu prea aduce capital electoral. Atunci de ce e e folosit de Vadim? Probabil pentru ca nu mai are ce sa scoata din palarie.
Iredentismul maghiar s-a cam terminat odata cu admiterea Romaniei in Uniunea Europeana. Nu mai sunt revendicari teritoriale, iar agitatia maghiarilor este mai mult de forma, mai mult pentru mentinerea electoratului. Oricum nu va avea rezultate concrete.
Mafia evreiasca si cea americana nu prea mai are trecere, ambasadorul american isi cam vede de treaba, nu se baga in seama, nu face comentarii mai mult sau mai putin oportune la adresa politicii Romaniei (oricum nu ar fi treaba lui), asa ca nu prea mai da motive de nod in papura.
Homosexualitatea nu mai e o infractiune, nu mai e ceva ilegal. Vadim zicea ieri ca sefii serviciilor secrete (o parte) sunt santajabili cu dosare de homosexualitate. Nu ma intereseaza, sincer, ca seful SRI isi fute in cur agentii, atata vreme cat isi fac meseria. Ce santaj poate face oricine are dosarele alea? Ce dezvaluiri o sa faca? O sa ne spuna ce lubrifiant foloseste?
Cam astea erau temele abordate ieri in discursul lui Vadim, teme pe care telespectatorii le-au auzit de atatea ori, de care sunt satui si la care nu mai reactioneaza.
Acum, ma intreb si eu ca omul: oare Vadim chiar crede ceea ce spune? Sau o face doar in speranta ca pe langa nucleul dur al votantilor lui va atrage inca ceva electorat. Oricum, si intr-un caz si in altul, e regretabila atitudinea lui refractara la schimbare. De la un om ca Vadim (care are o cultura generala incontestabila si un spirit enciclopedic) te-ai astepta la o atitudine deschisa, la o "reinventare" a discursului si la mai multa flexibilitate.
Ma uitam aseara la meciul dintre cele doua formatii clujene si ma intrebam care este diferenta dintre suporter adevarat si fanatic, huligan sau spuneti-i cum vreti. Asta si prin prisma evenimentelor care s-au intamplat la Cluj dupa ce Dinamo a batut Steaua. Unde e limita pana la care un suporter poate merge cu iubirea si sacrificiul fata de echipa? E oare aceea in care suporterul e gata sa ia o bata in cap sau un lant peste ochi doar pentru a apara numele echipei sale, nume terfelit de adversari?
Mergand mai departe, ma intreb de ce exista ura viscerala intre suporterii echipelor din Bucuresti? De multe ori mi-am pus intrebarea daca jucatorilor marilor echipe bucurestene le pasa de suporteri chiar atat de mult cum cred acestia din urma. Ce admira suporterii? Jocul? Cum se face atunci ca isi fluiera jucatorii favoriti in timpul meciurilor, dar sunt in stare sa ia gatul oricui altcuiva care i-ar injura pe acestia? Admira jucatorii? Cum se face atunci ca ii aduleaza pe fortbalisti atat timp cat joaca pentru echipa lor, iar apoi ii urasc de moarte, dupa ce se transfera? Asta e o admiratie sincera? Admira performantele echipei? Cum se face atunci ca se bucura daca o alta echipa decat a lor castiga campionatul, atata vreme cat nu este rivala lor de moarte? Adica e bine daca a luat Clujul campionatul, atata vreme cat nu a fost Steaua.
Apoi urmeaza patronii. Sigur ca astia au interese si ca se bat cu pumnul in piept cate au facut si cate vor mai face ei. Dar NU cu ajutorul suporterilor, care insa ii aduleaza in multe cazuri. Declaratiile incendiare (facute pentru urechile suporterilor, evident)inflameaza spiritele in randul sustinatorilor echipelor, facandu-i pe acestia sa se comporte uneori irational.
Si, in cele din urma, sa nu uitam de traditionala solidaritate intre suporteri, principiul cu capra vecinului gasindu-si o foarte buna aplicabilitate aici. Adica nu ne pasa ca sunteti echipa romaneasca, ca avem si noi sanse la anul daca va comportati bine in Liga Campionilor. Nu! Ne dorim sa aveti numai esecuri si sa ne faceti de rahat pe plan international.
Exista situatii in care lipseste creierul. Sau e atrofiat, ca orice organ care nu se foloseste. Exista situatii in care persoana cu creier lipsa insista sa fie bagata in seama. Si atunci scoate cugetari adanci despre anumite chestii. In cazul nostru, despre viata. Iata ce iese:
Ma intreb: oare trebuie sa doara foarte tare dupa ce comiti o cugetare de acest gen? Si apoi...limbajul e tare de tot.
Asta ar trebui sa fie deviza unui om civilizat. O parte a romanilor, insa, isi spala rufele intr-o familie mare de tot, constituita din toti telespectatorii unui anume canal de televiziune.
Se pare ca apetitul romanilor pentru reality show poate fi intrecut doar de stirile de la ora 17. Si alea, tot un fel de reality show.
In momentele in care caut ceva de urmarit la TV, aproape toate canalele imi ofera acest gen de divertisment. Plecand de la premisa ca emisiunile nu sunt regizate (presupun si eu, nu afirm cu certitudine), mi se pare absolut penibil sa iti expui problemele in public in maniera in care se face la Tradati in dragoste, spre exemplu. Nu spun ca televiziunea care produce formatul ar fi de blamat, ci faptul ca o emisiune ca aceea este inca ceruta, face inca audienta si chiar are un public constant.
Nora pentru mama constitutie de asemenea un loc unde se aduna mizerii peste mizerii, un loc al barfei organizate, al jegului si al inculturii, ambele cu scopul de a substitui emisiunea lui Cupidon.
In sfarsit, murdaria apare literalmente pe micul ecran odata cu inceperea emisiunii Curat murdar. Jegul si dezordinea sunt subiectele emisiunii. Initiativa este laudabila din partea televiziunii (vine si le face curat in casa), dar nu pot intelege cum se face ca familiile acelea au tupeul sa isi arate casele cocinile la TV.
Urmeaza apoi emisiunile in care oameniif ac tot felul de dezvaluiri, se plang de tot felul de esecuri si de suferinte in dragoste. Am vazut recent pe National TV un titlu care mi-a atras atentia prin modul in care era scris: Barbata-miu m-a lasat cu 5 copii si a plecat cu amanta. Din cate stiu eu, se zice corect Barbatul meu ori barbatu-meu. Nu vorbesc aici de gluma de televiziune numita OTV si de categoria lor de telespectatori, ci de televiziuni adevarate, sau care au pretentia de a se numi televiziuni serioase. Acestea, din pacate, par a promova din ce in ce mai des incultura, prostia si mahalaua expusa pe taraba.
Credeam ca ninsoarea de care am vorbit ieri seara nu va tine mult. Totusi, a tinut ceva (pe la 4 dimineata inca ningea destul de bine), asa ca atunci cand m-am trezit asta am vazut de la fereastra:
Cu toate acestea, ieri au inceput lucrarile de inlocuire a bordurilor in Baia Mare. Adica ieri s-a pus panoul, iar astazi au inceput sa scoata bordurile:
Revin la o tema abordata de mai multe ori in blog: serviciile medicale. Zice aici ca exista 5 spitale pregatite pentru presedintii participanti la summit. Intrebarile mele sunt urmatoarele:
1. Daca se intampla cumva sa ajunga la spital vreun participant la summit, stie ca trebuie sa dea spaga? Vor avea niste lei/euro cash la ei, ca sa primeasca un pat bun?
2. Oare Bush sau Putin stiu cat trebuie sa dea la portar, liftiera si asistenta? Daca nu, le spune Nicolaescu?
Am primit niste capturi de ecran de la jocul de cultura generala Conquiztador. Colega mea, care mi le-a trimis, zicea ca a ras o dupamasa intreaga de solutiile inepte oferite la intrebari. Sa vedem:
Habar nu am care e raspunsul corect, dar vedem in jocul de cultura generala o greseala. Raspunsul ar fi i-au. Dar, e acceptabil. Nu iti trebuie gramatica buna ca sa ai cultura generala. Apoi:
Mortomantie si cadavromantie se fac la Dan Diaconescu. Te-ai astepta ca un joc de cultura generala sa ofere niste variante de raspuns mai dificile, mai provocatoare. Si, finally:
Nu, nu este o intrebare despre Eminescu, desi te-ai gandi, cand vezi Univers, Luceafar...Stiti voi: ce-ti pasa tie, chip de lut/de-oi fi eu sau altul? Pai imi pasa, ca zice ca e joc de cultura generala msi ar trebui sa mi-o dezvolt, nu sa stau sa rad de raspunsurile inepte pe care ni le oferiti ca variante.
Baia Mare. Oras cu 150.000 de persoane (adica nu foarte mare, dar nici mic). Nenea primarele are:
- 1 bucata apartament la Londra (fiica lui studiaza acolo)
- 1 bucata vila de 480 mp cu 2 piscine (exterioara si interioara)
- 1 bucata fata care studiaza in Japonia (nu e sigur daca are apartament. Inca.)
- 1 bucata masina ultimul racnet ( o limuzina VW, model 2007).
- mai multe conturi in banci.
E bine sa fii pe salariu de bugetar, nu-i asa?
Acest post nu se vrea a fi unul despre fotbal propriu-zis, desi ia un exemplu din fotbal. Comentariile le las pe seama altora, care sunt mai destepti si mai priceputi la acest capitol. Eu ma uit la fotbal ca si consumator de sport. Cu toate acestea, nu pot sa nu observ diferenta de atitudine (ca de valoare nu se pune problema) dintre campionatul nostru si Liga Campionilor. Sigur ca salariile celor care joaca in echipe mari in CL sunt incomparabil mai mari decat ale jucatorilor nostri, dar nici salariile din campionatul intern nu sunt de neglijat, avand in vedere ca ofera o stabilitate financiara si o situatie materiala excelenta. Cu toate acestea, un meci din campionatul nostru, chiar si un derbi, este compus 50% din faulturi, joc dur, urat si nesportiv, 20% trageri de timp, tavaleli pe jos, vreo 5% batai, imbranceli, certuri si proteste la adresa arbitrilor si restul de 25% fotbal. Cam putin. Se joaca incrancenat. E OK. Dar se joaca dur, la rupere, la eliminarea fizica a adversarului. Faulturi urate, proteste, certuri cu arbitrii. ati vazut in CL vreun jucator sa alerge catre arbitru, sa puna mana pe el si sa ii ceara socoteala pentru vreo decizie? Nu prea. Acolo jucatorii stiu care le este treaba pentru care sunt platiti regeste. Sa faca spectacol. Cu mingea.
Parlamentul tocmai a votat legea privind votul uninominal. Dupa ce ca pana acum aveam in parlament figuri celebre, precum Dolanescu, Irina Loghin, Tata Puiu'(Iordanescu) si altii de astia, sa vedem acum cine intra. Vor intra toti care au bani si priza la public, necontand faptul ca la politica sunt 0. Nu ca ar fi mai buni cei de acum, asa ca...e tot un drac!
Pornind de la acest post al lui Piticu, pot sa va relatez ce s-a intamplat la noi la birou. Biroul se afla vis-a-vis de un bloc, unde exista cateva parcari. Azi a parcat unul pe un loc rezervat, al unui locatar. Bine, rezervat vorba vine, ca in Baia Mare primaria NU concesioneaza locuri de parcare, adica oricine poate parca oriunde, atata vreme cat nu deranjeaza pe altii. Se pare ca locatarul nu a inteles asta si a blocat masina parcata pe locul lui, cu argumentul ca el sta de multi ani acolo si nimeni nu parcheaza pe locul lui. Pana la urma, a iesit scandal, iar locatarul nervos (care, repet, blocase o masina) a iesit cu o bata destul de mare, ca sa-si faca dreptate. A venit Politia si i-a dat amenda cretinului, dar sa ajungi ca in Vestul Salbatic, sa iti faci dreptate singur? Rau am ajuns...
La intervale regulate, imi gasesc cutia postala de acasa sufocata cu pliante inepte si cu oferte cretine de la Real, Metro, Kaufland si alte magazine de genul asta, plus oferte de conectare la net, reduceri la pantofi si alte prostii.
Am incercat sa fiu civilizat, sa le scot si sa le arunc. Nu a mers. Apareau alte si alte oferte. Apoi am facut un sticker (pe modelul vazut in Franta acum cativa ani, pe o cutie postala: Pas de pub, s'il vous plait)pe care am scris ca nu doresc publicitate in cutia postala. Se pare ca nici apelul la bunul simt nu a functionat, ci doar mistocareala vecinilor.
Ieri, cand mi-am gasit revista de la Real in cutia postala, am explodat. Am dat telefon la un numar de pe revista si am spus ca nu doresc sa primesc materiale publicitare de la ei. Ei mi-au spus ca nu e treaba noastra, ci a celor care le distribuie. Noi avem contract cu o firma care face distributia. Le-am spus sa transmita mai departe firmei doleanta mea. Mi-au spus ca o vor face, dar nu garanteaza pentru ei. Si eu ce dracu' fac, cui ma adresez daca intr-adevar nu vreau publicitate in posta?
Bogdan Boza a zis ca nu e democratie in PD-L. A fost intampinat cu cartonase rosii in ziua alegerilor.
Elena Basescu a zis ca nu vrea sa fie cunoscuta prin numele lui taica-sau. Si a fost aleasa, desi e de 2 ani in partid. Cu 6 voturi impotriva!
Asteptam fulminanta ascensiune a Elenucai.
Later edit: Oare PD-L va avea cu 6 membri mai putin in urmatoarele zile?