Am auzit des în ultima vreme problema instituţiilor de plasament pentru copii repusă pe tapet. Nu ştiu dacă este an electoral ori nu, nu ştiu dacă pur şi simplu dorinţa de reformă a guvernului/guvernelor a devenit realitate.
Prima chestie, extrem de importantă, este că aceste centre de plasament nu sunt orfelinate. O foarte mică parte a copiilor de acolo sunt orfani cu adevărat, restul sunt orfani sociali, copii care au fost daţi în grija statului, uneori de la vârste fragede, de către nişte părinţi care au crezut că e mai bine să faci copii şi să îi dai statului să îi crească, de nişte părinţi care nu puteau să îi crească din cauza sărăciei, ori de nişte părinţi care erau abuzivi şi care nu puteau avea grijă de ei. De aceea termenul de orfelinat e impropriu folosit.
Pe de altă parte, instituţiile trebuiesc închise şi trebuie oferit copiilor un mediu unde să nu fie 20-30 pe etaj, unde să aibă parte de mai multă interacţiune şi de mai puţine abuzuri, atât din partea colegilor mai mari, cât şi a personalului. Aşa zice legea. Statul în schimb a zis altfel. Adică a mimat reforma, începând din 2000-2002 să moduleze instituţiile. Le renova, le făcea mai colorate, dar oamenii rămâneau aceiaşi, abuzurile erau aceleaşi, doar aparenţa era diferită. Lucrurile par a se mişca acum în direcţia ce abună, dar, aşa cum ziceam, rămâne de văzut dacă e doar din caza anului electoral ori din cauza faptului că odată şi odată trebuie închise instituţiile.
Ca de obicei, inundaţiile ne iau prin surprindere. Stăm liniştiţi, am îndiguit toate râurile şi nu mai este nici un pericol. Cam aşa par a gândi cei care (şi) anul ăsta înoată în dormitor. De ce spun asta? Păi, chiar dacă parlamentul a întârziat cu legea asigurărilor obligatorii pentru locuinţe (întâi trebuia să intre în vigoare în 2007, apoi în 2008), oamenii tot se puteau gândi la o asigurare.
Chiar dacă pare un efort financiar la o primă vedere, merită. Mai ales în situaţii din astea. Sau poate nu merită, având în vedere că statul va da din banii noştri pentru refacerea caselor? Nu cred că e cinism, ci doar o constatare, bazată pe anii trecuţi.
Scriam aici de statul român ca fiind privit de mulți precum un tătuc. Sigur că uneori e un tătuc crud, care te bate până te lasă lat, care își protejează copiii (adică funcționarii săi) și nu dă o ceapă degerată pe ceilalți.
Mă duc azi la Registrul Auto Român pentru informații privind recuperarea taxei de primă înmatriculare. Prima bucurie a fost că la numărul de telefon de la informații/programări nu răspundea nimeni. Așa că am decis să mă duc.
Las mașina afară, dau să intru. Mă ia în primire un individ cu atitudinea I am the law here and you are shit! Așa o fi fața mea. Asta e... Îmi spune ăsta Nu puteți intra, nu vedeți câtă lume e în curte! Îi spun că nu am treabă în curte și că vreau niște informații din clădire. Nu puteti intra! Bun, dați-mi dumneavoastră informațiile. Păi eu sunt de la pază! Păi atunci lăsați-mă să intru!
Mă lasă înăuntru și acolo cer niște informații. Citisem legea înainte, aveam doar o întrebare. Mai precis niște detalii de cerut.
Da, poftiți! (Plictisit)
Bună ziua, mă interesează... și .... Am citit în lege că și aș vrea...
Spuneți mai repede, că nu am timp!
Păi v-am spus la începutul frazei. Vă grăbiți undeva? Vă luați salariul și din banii mei, nu?
Nu fii impertinent!
Poate ne-a, tras de chiloți deodată, am ajuns să ne tutuim? Ce zici?
Ce vrei să știi? Zi odată!
După cum v-am spus, asta...și asta...
Îmi zice ăla, plictisit și lehămetit, ceea ce ma interesa și apoi plec să cer un formular. La acel ghișeu, directorul. Urla și făcea ordine, deși erau 5 oameni în față (nu mai mulți), fiecare pentru același formular. Plecați de aici,ce căutați aici? Păi bine, băi căcatule de Măgurean care ești tu director, ce crezi că făceam acolo? Așteptam calendare porno pe gratis? Vroiam să i-o trag la nevastă-ta? Eram în fața unui ghișeu, civilizat, la rând, așteptând un formular.
Evident, a trebuit să ieșim din acea parte a clădirii, pentru că la indicațiile directorului rahatului cu ochi care se credea mare și tare ghișeul s-a închis.
Așa te tratează uneori funcționarii statului, care știu că se pot pișa pe tine și nu prea ai ce le face. Mâine, reluam. Că poate avem noroc.
rovigneta, cand drumurile arata asa cum arata? Pai ar trebui sa ne plateasca ei ca ne rupem gatul pe drumurile astea si ne stricam masinile.
"Adevarul" arata aici cum se prezinta autostrada Soarelui. Se pare ca soarele a inceput sa se stinga.
Ieri, ma pun si eu ca tot omul sa mananc, impreuna cu famila, ca doar era masa de Craciun. si tot ca romanul, televizorul merge in timpul mesei, ca, de, nu ne e de ajuns conversatia noastra... Dau pe Realitatea TV si ma opresc cu imbucatura in gat (caltabosul ala...bleah!) cand vad ce li se intampla oamenilor din Voluntari. Sa nu ai curent in seara de ajun e ca si cum ai avea brad, dar nu ai avea globuri sa il impodobesti, astfel ca bradul de Craciun devine inutil. Asa si cu voluntar(i)enii :) Sunt total de acord cu faptul ca oamenii erau disperati si ca nu aveau nici o vina in situatia asta.