Burn after reading


Un film care devine amuzant în a doua lui parte, când confuzia este la ea acasă și nimeni nu mai știe cine ce vrea și de care parte se află. Sfârșitul este destul de abrupt și sec, dar dialogul din final face tot filmul:
- What the fuck do we learn from here?
- I don't know, sir!
- We learn not to do this again. But I'll be fucked if I know what we did...
 

Povești

Povestiri de-ale oamenilor care lucrează în vânzări și care ne arată că nu întotdeauna clientul are dreptate. Arhi, tu ai avut din astea oare? :)

Voluntariat

Ce ești bă? Voluntar? Ce, ești prost, hai să mergem la o bere, ce te tot duci să lucrezi cu ăia? Nu îți iese nimic, și așa!
Cam asta era reacția multora, și încă este, la auzul veștii că unl sau altul este volutar pentru o organizație, la un ONG sau în cadrul vreunei acțiuni. Voluntarul este văzut ca cel care poate face cafeua, ca cel care aduce diferite chestii, cel căruia i se dă de lucru cât poate duce. Că oricum nu este plătit. Nasol, asta duce la îndepărtarea multora de acțiunile care ar avea nevoie de voluntari, începând de la lucrul cu copii/bătrâni până la ecologizarea unor zone verzi.
Nu există, din păcate, ideea de a da înapoi comunității ceva din noi, din ceea ce avem - în acest caz puțin timp liber. Chestia cu nu îți iese nimic e din nou adevărată, la prea puține firme contează că faci voluntariat atunci când te angajeză. Eventual se gândesc că ai avut prea mult timp liber și nu ai știut ce să faci cu el.
Pe de altă parte, am observat că a fi voluntar e trendy printre copiluți acum, dar treaba asta trece la fel ca și purtatul balerinilor. E cool, e frumos, dar o facem numai ca să arătăm bine.
În tot acest timp, cei care vor cu adevărat să facă ceva, să fie voluntari pentru o cauză serioasă, să își sacrifice o parte din timpul liber, din job sau din banii personali ca să dea celor defavorizați ceva din ceea ce ei au în plus, întâmpină greutăți.
Pornind de la acest articol.

Titanic 2

Titanic, film de largă respirație, cam prost, dar care a făcut o groază de femei să plângă. Un așa succes nu putea rămâne neexploatat. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, va apărea Titanic 2. Da, Titanic The Sequel.
Îl găsesc pe Jack și îl dezgheață. Și ăsta pleacă să își găsească iubita, moartă de o vreme.



Bine că e o păcăleală.
Și un comentariu al unui cititor

Întrebare existențială

Beau ceai de fructe de pădure. E de culoare roșie.
Beau ceai de lămâie. E tot de culoare roșie.
Like...wtf?

Simona Sensual se mărită. Nu e mare lucru, evident, mai ales că se mărită cu bărbatul pe care îl iubește de la 16 ani. Contează mai puțin faptul că bărbatul acela e cel care a bătut-o atât de tare că a băgat-o în spital și a avut amneyie după aceea. Nu, ea îl iubesște. Și el o iubește, și cu siguranță bătaia a fost spre binele ei. Să se învețe femeia odată, ce dracu!

Cabral scria despre cât de ușor este să îți bați femeia. Ceea ce nu am înțeles niciodată este cum de o femeie poate să mai stea cu un bărbat după o astfel de chestie. Faza cu ”nu se mai întâmplă” e destul de greu de creyut, mai ales după ce se întâmplă să o ia peste ochi de câteva ori.

Cum mama sărăciei să te măriți cu unul care te-a băgat în spital, care vine acasă și îți spune ”ți-am luat verighetă” (declarație adevărată, de macho dur) și care îți spune că te iubește. Mai ales că știi că ar putea să te umfle din nou, ar putea oricănd să îți dea una după ceafă. Dar tu, ca femeie, îți păstrezi optimismul și speri că nu va fi o căsnicie cu bătaie.

O zi de neuitat

O zi de stat prin spitale, pe la analize și consultații, te călește atât fizic, cât și psihic. În mod evident, locuri sunt prea puține întotdeauna pentru pacienți, de aceea cam jumătate stau în picioare. Face piciorul frumos, nu de alta. Și în plus, te menține în formă fizică de invidiat, nu contează că tușești de îți dai sufletul. Copilul de 7 sau 8 ani care stă pe un scaun separat, alături de mă-sa, nu o să îți ofere locul, chiar dacă ai peste 60 de ani. Că deja tu ți-ai cam trăit traiul, nu ne mai trebuie epave.

O altă chestie extrem de plăcută la spital este socializarea. Spiritul rândului la lapte ori la carne nu s-a stins, supraviețuiește la spital. Și dacă tu nu vrei să socializezi, te obligă alții. Vrând nevrând trebuie să le asculți poveștile, pentru că ești implicat activ și direct, cu întrebări de genul știi ce vreau să spun, sau și tu ai avut.... Sigur, vârsta celui luat ”per tu” este un amănunt nesemnificativ. poate fi chiar mai în vârstă decât vorbitorul. Suferința comună ne unește...

Tot la spital descoperi cât de bine este să fii doctor ori asistentă: cunoști o groază de  lume, cei mai mulți sunt prieteni apropiați, care trebuie să intre neapărat peste rând la consultație. Că doar se grăbesc, nu au de gând să aștepte după pulime. Să fii doctor cere o chestie specială. Cuvintele vai, dar nu trebuia! spuse la primirea unei atenții trebuie atent sincronizate cu gestul de a lua atenția și a o băga sub masă. Așa că, odată cu ultima silabă a lui trebuia, plasa neapărat trebuie să fie deja sub masă. Altfel, iese prost și omul poate o cere înapoi.

Nu în ultimul rând, descoperi cu o oarecare amărăciune că bunul simț și respectul față de ceilalți nu te ajută. Așa îți trebuie, dacă ești prost, nu ai tupeu și nu ești nesimțit!

James Bond



Mă uitam azi la un film cu James Bond făcut demult. Și e parcă mult mai bun decât cele actuale. Fără tehnică în exces, fără supermașini, arme sofisticate și alte cele. Dar parcă mult mai realist (dacă așa ceva se poate într-un film cu Bond) și cu actori care chiar joacă bine. They don't make them like they used to...

Nu îmi pasă

de ceilalţi, eu să ajung la moaşte!

Deloc un exemplu singular, chestia asta arată doar faptul că pe român nu îl interesează de altul, de cel care îi este aproape, decât atunci când acesta îl poate ajuta. Fie sub formă de vot (prosteală electorală), fie sub orice altă formă. După ce dispare scopul, dispare şi interesul.

Partea mai nasoală este că nimeni nu se gândeşte că acţiunile după legea junglei se pot întoarce ca un bumerang. Te îndeşi să atingi moaştele, calci vreo trei-patru bătrâni în picioare? Reuşeşti să ajungi mai departe, unde mulţimea este mai mare, mai nerăbdătoare, mai nepăsătoare. Şi atunci poate te calcă cineva pe tine pe gât. Ce ai rezolvat? NIMIC!

Reuşeşti să intri în intersecţie şi deşi ştii că nu vei trece, tot îi dai talpă ca să prinzi verdele? Vei bloca intersecţia, te vei alege cu un potop de urări de bine privind familia, mai ales mama personală, şi poate şi cu bara din spate zgâriată. Că celălalt a trecut pe verde, tu eşti BOU!

Nu ne interesează în general nimic, nici vecinii, nici oamenii de pe stradă. Poate nici nu trebuie să ne intereseze. Dar trebuie măcar să îi respectăm.

Toamna în culori

Culorile toamnei în Maramureș

Toamna (12)

Toamna (3)

Toamna (5)

Românul tolerant

Nu am pretenția că sunt tolerant, și nici că pot să accept toate lucrurile pe care ar fi politically corect să le înghit. Dar chestia asta (dacă e adevărată) mi se pare extrem de nasoală. În primul rând pentru că e vorba de un om, un cetățean care are dreptul la asistență medicală, și în al doilea rând pentru că e vorba de un tânăr dintr-un centru de plasament. Ale cărui drepturi, în mod normal, le apără statul.

Filme și profit

Asociația Criticilor de Film din România a realizat un top al celor mai bune filme românești până în 2007.

Poate că nu ar strica să luăm exemplul chinezilor, care pot să scoată bani și din piatră seacă perioade de criză. Pe de altă parte, dacă ne-am apuca să crășetăm șosete pentru ei, cred că nu ar fi nimeni șomer în România.

Cleaner



Un film de anul trecut, în care Samuel L. Jackson face un rol foarte bun. Subiectul filmului nu e extrem de lipicios la prima vedere, dar felul în care acțiunea se dezvoltă este imprevizibil. Merită văzut, merită păstrat la colecție.

OTV prezent în parlament

Ştim cum merg, în principiu, campaniile electorale la aemricani. Un grup de interese susţine un politician, acesta ajunge în Senat, air acolo propune/promovează/susţine legi favorabile acelui grup de interese. Buuun.

La noi, OTV-ul şi-a desemnat un reprezentant pentru parlament. Sunt curios ce o să susţină. Să vedem:

1. Vânzarea de frânghii de diferite dimensiuni, la set cu săpun şi foarfecă (pentru configurare),

2. Comercializarea de geamuri cu deschidere rapidă pentru sărituri de efect,

3. Comercializarea de arme la liber, de preferinţă cu infractorul la set. Ca ofertă promoţională, se poate achiziţiona şi un set extra de cartuşe.

4. Montarea de camere de luat vederi în toate apartamentele, pentru a urmări live scene de divorţ, bătăi şi eventual câte o crimă (asta e pay-per-view).

Se prefigurează un parlament interesant...

Politicieni săraci

Toate ziarele publică declaraţiile de avere ale politicienilor (şi nu numai) care vor catinda pentru un loc în colegiile din ţară. Ce surpriză! Sunt toţi bogaţi. Vremurile în care politicianul sărac şi cinstit era la modă au trecut. Nea Nelu este acum desuet şi nu ar mai avea succes cu imaginea pe care şi-o promova acum câtăva vreme. La fel, politicianul carismatic, cu pulovăr roşu şi suces la femei (Viva Las Vegas APACA) nu mai este de actualitate. I-a luat locul politicianul implicat activ în viaţa socială, care dă cu mopul, tricotează, care se confundă cu omul de rând, dar care păstrează în acelaşi timp o distanţă bine definită de acesta (poşete de mii de euro, maşini, vile şi concedii în străinătate). Poate că nu este tocmai rău ca politicienii să fie bogaţi. Nu obscen de bogaţi, dar cred că este normal să aibă peste medie. De altfel, se întâmplă peste tot, nu doar la noi. Diferenţa este, însă, să politicienii de pe altundeva au grijă de imaginea lor, au grijă de cei care i-au ales. Dacă ei sunt interesaţi cu adevărat de electori sau nu, asta nu ştiu, dar măcar dau impresia că lucrează pentru alegători. Şi o fac foarte bine. Miniştrii irlandezi şi-au redus salariile cu 10% din cauza crizei economice. Sună bine, nu? Ce contează că oricum, salariile acestora sunt mult mai mari decât ale omologilor lor nemţi? Ideea de reducere dă bine, adică se gândeşte omul Uite că şi ăştia fac ceva sacrificii, nu doar noi. Da, e un sacrificiu imens să rămâi cu un salariu de 200.000 euro anual, dar...dă bine la bobor.

Politicienii noştri sunt proşti. Ei nici măcar asta nu ştiu să facă. Să arunce cu praf în ochii alegătorilor. O fac fix înainte de alegeri, când scopul e evident, şi o fac într-un mod penibil. Se dă o majorare de 90% profesorilor. I-ar fi durut gura să spună că se dau sporuri, că se recalculează salariul pe baza a nu ştiu ce rahat spus în două fraze neinteligibile de Vosganian? Nu, evident! Aşa însă, îşi scoală toată ţara în cap.

Trădare să fie, dar să o ştim şi noi! Nu, vreau să fie trădare, dar să nu o ştiu şi eu. Vreau să trăiesc decent, sau măcar să mi se dea impresia că trăiesc decent. Sunt român, abureala, praful în ochi şi zăhărelul prind. Dar vă rog, măcar alea să mi le daţia şa cum trebuie. În rest, nu mă interesează de Gimi Ciu, Porş Caien sau altele. Doar de mine.

Nasol

...să ţi se întâmple asta ca sportiv, în faţa câtorva mii de spectatori şi a câtorva milioane de telespectatori.

De aici.

De ce nu progresăm?

Citesc acest articol legat de fraudele de pe internet şi stau să mă gândesc de ce nu vorbeşte mai mult şi despre responsabilitatea celor ţepuiţi, a celor care caută electronice de lux la preţuri foarte mici, maşini ori alte mărfuri la preţuri ridicole. Fac de asemenea legătura cu neîncrederea românilor (în special a generaţiei de mijloc) în plăţile şi operaţiunile efectuate pe internet.

Ieri mi-am schimbat cardul şi în faţa mea era un nenea care vroia să îşi deschidă nu ştiu ce pachet care cuprindea card+internet banking+overdraft şi darcu ştie ce. Tanti de la ghişeu îi spune: Puteţi folosi internet banking-ul pentru orice plată, chiar şi ratele la alte bănci le puteţi plăti, dacă sunt în lei. Îi explică la ăla ce şi cum, după care el spune: nu-mi trebuie mie internet baki...cum dracu îi spune, că tot nu ştiu eu din alea. Femeia îl întreabă dacă are computer/internet acasă, iar el spune că da, şi până la urmă se lasă convins să încerce să se descurce totuşi cu internet banking. Bun, zice tanti, semnaţi aici, aveţi un comision de 1 euro pe lună pentru utilizarea serviciului de internet banking. Când aude asta, omul spune: A...păi aşa nu, de ce să îmi luaţi în fiecare lună...nu, v-am ziscă nu-mi trebuie, lăsaţi că mă duc eu la Romtelecom să plătesc...nu, nu vreau aşa... Vorbeam ieri cu o colegă de serviciu ce lucrează în UK, îmi spunea că acolo în momentul în care îţi deschizi un cont, primeşti internet banking "din oficiu", gratis, şi că e destul de complicat să nu îl foloseşti. Adică e prea mult de alergat şi de pierdut timpul dacă nu îl foloseşti.

Vine rândul meu la ghişeu. Doamna îmi spune că îmi schimbă cardul şi că îmi dă unul cu chip, mai securizat, bla bla... OK, îl iau, dar pot să îl folosesc la orice bancomat/POS? A, nu, că să vedeţi, reţeaua este în modernizare, doar vreo 40-50% din bancomate acceptă carduri cu cip, vine răspunsul ei. Fuck, atunci mă pot căca pe el dacă nu am un bancomat modernizat lângă mine? În principiu da.

Bun. Deci, cei de la bănci nu îţi dau informaţii complete întotdeauna, mai pun şi ei câte un comision acolo pentru o chestie sau alta. Oamenii nu prea au încredere în carduti din principiu.  În plus, mai află de câte un cretin care a crezut că îşi ia plasmă de 200 de cm diagonală cu 100 RON, după care s-a trezit cu cardul gol. Cum dracu să mai folosească cu încredere cardul, internet banking-ul şi alte chestii de pe net?

Micu'TZU se întreabă ce investiţii deştepte ar putea face românii pe fondul actualei crize, pentru a culege mai apoi, când lucrurile se liniştesc, roadele inteligenţei lor. Sigur că lui îi dă mâna să întrebe, văd că e ninja, că are vilă, că e în concediu, că nu face bani din nimic...Sigur că da, aşa să tot pui întrebări existenţiale.

Anyway, cred că primul lucru pe care l-aş face ar fi să iau un credit în euro (neapărat), apoi să îmi dau demisia de la jobul actual (plătit bine, după părerea mea) şi să dau o şpagă consistentă pentru a intra în învăţământ. La preuniversitar, evident, că acolo se plăteşte mai bine. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, ştiu că se mai practică şpaga la titularizare. Pentru că în faţa elevilor nu te poţi prezenta oricum, mi-aş lua nişte haine de firma. Neapărat din mall-urile româneşti, că sunt exagerat de scumpe.

Pasul doi ar fi un MacBook, pe care să joc ceva joculeţe cretine în timp ce elevii conspectează lecţia din manual. Manual pe care l-am comandat pe bază de şpagă de la vreo editură fantomă. Neapărat pasul trei ar fi achiziţionarea unui TV cu o diagonală de cel puţin 100 cm, pentru care aş da la schimb plasma primită cadou acum 5 luni. Poate primesc o reducere:) Sigur că o plasmă nu vine niciodată singură, aşa că neapărat îmi iau DVD player şi sistem de boxe, toate de aceeaşi firmă. Că doar am bani din credit, nu?

În sfârşit, dacă mi-ar mai rămâne ceva bani, cu siguranţă aş pleca într-o excursie de revelion. Aş alege o destinaţie neapărat exotică, să le dau peste nas invidioşilor şi să vin bronzat de acolo.

Cam asta aş face cu un credit, pe care l-aş lua neapărat acum, cât timp e mare rata de schimb pentru Euro. Că dacă scade, ce farmec mai are? Olix, tu ce ţi-ai lua? De asemenea, sunt curios ce şi-ar lua un om veşnic nemulţumit, Maddy sau Anca. Poate mai vedem şi alte idei bune...

The inside man

Un film foarte bun (deşi puţin mai vechi), pentru că reuşeşte să nu cadă în derizoriu, deşi porneşte de la o chestie aparent banală: un jaf într-o bancă. Not another detective movie...am spus la început. Şi nu a fost aşa, filmul are un deznodământ neaşteptat şi o răsturnare de situaţie spectaculoasă.

Ce am mai văzut

În mall...

TASIS 289     TASIS 284      TASIS 281      TASIS 278     TASIS 276      TASIS 264

Pâine și circ

Se pare că, odată cu apropierea campaniei electorale și cu foamea de voturi, politicienii sunt dispuși ca, pentru moment, să dea populației și pâine mai multă, nu doar circul de care avem parte în cantități mari în fiecare zi. Așa cum romanii se linișteau atunci când primeau pâine și circ, se pare că și sindicatele care se revoltă acum pe bandă rulantă primesc pâine din ce în ce mai multă, care va avea însă un gust amar după alegeri. Ultimii din serie - medicii rezidenți. Că dacă profesorii au primit, ei de ce să nu primească. Probabil că vor urma alte categorii salariale. Ar trebui însă să se grăbească puțin, pentru că bunăvoința guvernului e scurtă. Atât de scurtă încât după alegeri probabil că va dispărea.

Porția de circ o primim din fotbal, unde Pițurcă a fost așteptat la aeroport precum un traficant internațional de arme, extrem de periculos. Autoritățile au reușit să îi pună sub urmărire pe Satana și pe Cavalerul Luminii. Lucrează din greu, se vede...

De obicei, în cadrul spectacolelor romane, se sacrificau sclavi sau prizonieri, ori condamnați la moarte, care erau trimiși să lupte în arenă, contra fiarelor sălbatice. Oare cine va fi sacrificat?

Mister elucidat

Un băimărean care a reprodus mii de DVD-uri și CD-uri a fost arestat. Mă bucur pentru două motive:

1. Se vor găsi de acum înainte balnk-uri în oraș.

2. Putem în sfârșit să ne lansăm pe piață, acum că a dispărut pericolul cel mare. Prevăd concurență acerbă.

Rapide

Americanii ne-au lăsat cu ochii în soare. Ne va trebui viză pentru a intra în SUA, deși Guvernul studiază o propunere pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români încă de pe vremea lui Năstase. Studiu aprofundat...

Economia noastră duduie (gâfâie, se sufocă), iar BNR se felicită pentru intervenția în cazul deprecierii leului. Nu mă pricep la economie foarte mult, dar ceva îmi spune că într-o țară cu o economie sănătoasă, intervenția nu ar fi fost necesară, iar treburile s-ar fi reglat de la sine. Pe de altă parte, în contextul crizei mondiale, cine mai are economie sănătoasă?

Campania electorală pare se îndrepta spre noi și noi metode de a murdări adversarii politici. Dacă până acum se făceau bloguri și site-uri unde aceștia erau făcuți cu lături, acum se fac bloguri în numele adversarilor. Se pare că un antiblog de acest fel a fost făcut de echipa lui Năstase pentru un membru al PL-D. Bine, nici PL-D nu a rămas dator...

Blog

Am pierdut blogroll-ul și încă câteva chestii. Le-am refăcut, am schimbat puțin fața blogului, dar dacă am uitat pe cineva, vă rog să îmi spuneți. Îmi cer scuze anticipat pentru scăpare.
De asemenea, am schimbat modul de postare a comentariilor pentru articole.

Elections the American Way

Campania electorală a americanilor se ascute. Ca și lupta de clasă de altfel. Dacă la noi lupta se dă elegant, pe principiul Bă, tu ești comunist!/Ba pe-a mătii, cu tot cu termopanele tale!, în State lupta ia altă tentă.
Zice aici că McCain este Antichristul. Sigur, asta nu ne-ar interesa prea mult, dar, continuând să citim, dăm peste...

Jenkins said his teams suspicions were further heightened when genealogical research showed that McCain's great-grandfather was actually not John McCain, but John Mihai. Mihai is an ancient Romanian name, and according to Bible-believing Christians, the Antichrist is likely to be a Romanian. "What clinched it for us was that the name Mihai means 'who is like the Lord,'" said Jenkins. "As far as we're concerned, that was enough. It means that McCain might easily pretend to be the Redeemer."

Bun, deci se explică acum de ce suntem o țară în care toate lucrurile merg ca dracul, dar cum explicăm că suntem o țară în care nici apocalipsa nu vine?

Am vrut să aflu

...cum voi muri. Am făcut un test şi am aflat. Hmm, încântătoare perspectivă.

When Will I Die

Loganurile Poliţiei

Lecţia de manele

Clujul ne-a dat o lecție de Liga Campionilor, iar Steaua ne dă o lecție de manele.
Probabil că e vechi videoclipul, dar eu îl găsesc haios de tot. Cine are puterea și voința să asculte melodia până la capăt, se va amuza copios de imbecilitatea versurilor.

Intermediar

În principiu nimic nu te împiedică să fii intermediar în România. Tu ştii mai bine cum merge o treabă, ştii cum se poate obţine ceva mai repede şi mai simplu, poţi să devii intermediar. Poţi să intermediezi orice. Ceea ce e nasol însă este că mulţi intermediază servicii gratuite. În faţa Biroului de Înmatriculări, vei găsi invariabili câţiva binevoitori care o sa te ajute să îţi înmatriculezi maşina mai repede. Adică eu, cretinul care plătesc taxe la stat vin şi stau la coadă să îmi înmatriculez maşina acolo unde oamenii care mă scuipă în gură servesc îşi iau banii din taxele mele. Stau la coadă, suport dobitocia şi mârlănia unora şi, în sfârşit, mi se spune că mai trebuie să îmi iau un act sau altul, care mă costă două zile de aglomeraţie şi încă una de stat la cozi. Pe de altă parte, binevoitorul intermediarulcare poate să mă ajute are relaţii acolo unde trebuie. El nu stă la cozi, este invitat în faţă cu actele. iar pentru asta eu plătesc în plus, că toţi trebuie să trăim. Iar intermediarul nu plăteşte impozit, dar dă o parte la cei cărora le dau şi eu salar prin impozitele mele. Deci, plătesc de două ori pentru acelaşi serviciu, pe care ar trebuie să îl obţin fără nervi, gratis şi rapid.

La paşapoarte la fel - este un intermediar care te "rezolvă", contra unei taxe, bineînţeles. Acum se pare că nu foarte multă lume mai are nevoie de paşapoarte, aşa că ăştia s-au reprofilat tot pe înmatriculare de maşini. Şi concurenţa devine acerbă acolo. Poate mai scad preţurilea, ca în economia de piaţă.

După cum vedem şi aici, se poate intermedia orice. Nu contează dacă e legal sau nu. Doar bani să iasă. Cred că mă apuc să intermediez şi eu ceva. Găsesc ceva gratuit şi folositor, pentru care să cer bani.

Seriale

Cred că cea mai tare chestie la urmărirea unui serial este să îl prinzi pe undeva pe la mijloc, de preferință pe la episodul 10 din seria a doua, și să începi să te uiți la el, întrebând telespectatorii fideli ce s-a întâmplat până atunci și numele fiecărui personaj, precum și rolul lui/ei în acțiune. Întrebări de genul ăsta cine-i? sau de ce-i tipa cu ăla, că înainte era cu celălalt reușesc să irite pe toți din jur și să te facă cea mai iubită persoană pe timpul episodului respectiv.

Asta am reușit să devin cea mai populară persoană ieri, când jumătatea mea și-a pus un episod din Anatomia lui Grey, ultimul sezon. Am stresat-o jumătate din episod cu întrebări, iar cealaltă jumătate m-am uitat fără să înțeleg nimic. După care m-am uitat pe net, mi-am făcut un update retroactiv privind serialul și apoi am reluat episodul. Mă declar fan și voi urmări episoadele de acum înainte pe măsură ce apar. Olix știe el ce știe când spune că e bun filmul :)

La fel am făcut și cu Lost, dar nu m-a prins atât de tare serialul, cu excepția ultimelor episoade. Iar Prison Break nu mă pasionează deloc..

Tineret

Spune un proiect de lege că tinerii bulgari (minori) nu o să mai aibă voie în cluburi și nu o să mai aibă voie nici să umble noaptea. Dacă la noi s-ar adopta un astfel de proiect, probabil că jumătate din crâșme ar da faliment. Elevele nu vor mai avea voie să vină cu fuste scurte la școală, spune tot același proiect de lege. Oare la noi cum ar fi dacă pițipoancele minore nu și-ar putea face poze cu ifonu la școală? Tragedie, fată!

E-Card

Cred că o să mă duc rapid să-mi văd e-cardul. Mai ales că nu cunosc pe cel care îmi trimite mesajul. Oare cine îmi face o surpriză?

Supernova cu tuning

Avea în faţă nişte faruri cu bandă scotch neagră şi nişte becuri halogen, dar nu m-am putut băga în tufă pentru poză. Aşa că, doar eleronul spate şi roţile.

SuperNova

SuperNova (1)

Afaceri păguboase

De ce ai lucra ca un sclav în străinătate pentru a veni acasă ca să îți îngropi banii în adevărate cavouri de beton pe care le numești case? Că dacă ai una nu e de ajuns, trebuie să ai mai multe. Din ce în ce mai mari și din ce în ce mai întinse.

Buda rămâne oricum afară, confortul tău iarna va fi stricat de faptul că trebuie să ieși la 11 noaptea ca să te piși și își îngheață instrumentul.

 

Prostia doare

Un site unde nu te plictiseşti niciodata. Şi unde imbecilitatea e la ea acasa.
În acest caz, prostia chiar doare. Şi probabil imbecilul urlă tare.

Asigurări

Citesc aici că, din nou, se pune pe tapet problema asigurărilor obligatorii la locuinţe. În lumina ultimelor evenimente, ar fi o decizie înţeleaptă, mai ales că a fost amânat acest proiect atâta timp, încât au mai trecut nişte valuri peste noi şi tot nu ne-am deşteptat. La fel ca orice lege, şi aceasta este făcută ca să fie încălcată. Singura sancţiune este că cei care nu ăşi asigură locuinţele nu vor beneficia de nici un ajutor de la buget în cazul unui dezastru. După asta şi asta, care arată că oamenii sunt bătuţi în cap, că ei ştiu mai bine ca restul, oare chiar să credem că românul va fugi să îşi asigure casa, având în vedere că asupra lui planează spectrul indundaţiilor de atâţia ani şi că de atâţia ani statul a scos bani pentru a-l ajuta? Să fim serioşi. Nemaivorbind de faptul că oamenii se vor arunca în faţa camerelor de luat vederi, vor blestema lispurile, criza economică, lipsa de bani, iar guvernul (de orice culaore politică ar fi el) are o fobie faţă de publicitatea proastă, faţă de situaţiile sociale mediatizate, aşa că îi va ajuta. În rest, ce nu se mediatizează...ignore it and it will go away.

A obosit creierul?

Recunosc că mă uit la TV uneori, în limita timpului rămas după alte activităţi, fără a deschide întâi programul sau ghidul TV. Big mistake! M-am uitat luni pe canalele româneşti la o oră "normală", cred că era în jur de ora 20. Am ajuns la concluzia că cei care fac programele TV cred că ne este obosit creierul după weekend (probabil din lipsă de activitate) şi preferă să îl menţină şi aşa, servindu-ne băgându-ne pe gât porcării precum Trădaţi în dragoste, Test de fidelitate, Consilier de urgenţă sau alte inepţii de acest gen.

Credite

De astăzi vor intra în vigoare măsurile băncii naționale, cu scopul de a limita avalanșa de credite. Îmi place atitudinea asta: ești prost? Nu știi să îți manageriezi bugetul? Vrei iPhone și mașină, dar câștigi doar 1500 RON? Nu-i bai, teoretic poți să iei credit,dar practic nu. Că are statul grijă de tine să nu ajungi pe stradă, să nu îți ia banca apartamentul înc are stai și mașina pe care ai dat (ceva) bani din ai tăi. Are grijă statul de tine, deși unii nu ar merita. (Nu sunt atât de naiv să cred că măsurile au fost luate cu scopul de a proteja cetățenii, dar putem să ne uităm la ele și din perspectiva asta). În plus, aceste măsuri se mulează pe criza economică mondială, ale cărei efecte vor fi scumpiri, un euro mai puternic și un leu mai slab.

Pe dracu! Sunt proști ăștia, ce criză, doar se măresc salariile cu 50%, economia duduie, ne merge deci bine! Românii vor lua credite în continuare, cu siguranță că băncile vor găsi o metodă de a da bani și a satisface apetitul românilor pentru credite, produse scumpe pe care nu și le pot permite sau pe care nu le pot întreține, etc. La fel ca și aici. Nu văd ca românul să se apuce brusc de economii, de pus banii la ciorap ori în conturi.

Un alt motiv pentru care nu se vor termina creditele este că mulți români cad în capcana promoțiilor, a superofertelor și a ”2 în 1”. Întotdeauna este promoție la un frigider, la un cuptor cu microunde ori la un aspirator, iar românul și le înlocuiește des. Să nu mai vorbim de mâncarea cumpărată cu coșul plin în week-end,  de produsele de ultim moment, care nu sunt niciodată pe listă, dar care întregesc factura, că doar ”era la ofertă” sau de lucrurile pe care le cumpără omul pe principiul: ”nu-mi trebuie acum, dar e bine să-l am, că nu știu când prinde bine”.

Munca la români

Spune la gazetă că Bechtel (şi cei subcontractaţi de ei) preferă angajaţii turci, nu pe cei români la lucru. Acuma, ştim că românii nu sunt tocmai campioni ai hărniciei, şi că nu ezită să piardă vremea atunci când au prilejul. Mai prăjesc un cârnaţ la aparatul de sudură, mai trag un pui de somn ori mai citesc un ziar. Sigur că nu toţi sunt Dorei, sigur că unii chiar muncesc şi merită plătiţi mai mult, dar după două sau trei experienţe, nu prea îţi mai permiţi, ca angajator, să îi iei pe fiecare la puricat: "Tu munceşti? Nu? Du-te acasa! Tu munceşti? Bun, continuă şi îţi dau o mărire mai încolo." Nu, îi şutezi pe toţi. Şi aşa, din cauza Doreilor suferă toţi.

Cam asta este starea definitorie a Dorelului român:

Un american, un japonez si un roman, se intrec in tehnologie.
Americanul spune:
- Am inventat o masinarie la care bagi la un capat un porc, si pe partea cealalta apar carnati, caltabos, sunca etc
Japonezul spune:
- Am inventat o masinarie la care bagi la un capat un sac de nisip, si pe partea cealalta apar cristale de cuart, pahare de cristal etc.
Romanul spune:
- La noi, s-au apucat 10 muncitori sa construiasca o fabrica de alcool la ora 8 dimineata, si la ora 10 erau beti toti !!!

Movies



Filmul este în mod clar unm film pentru copii. Aventuri de genul celor din Indiana Jones (părțile bune, cele vechi), acțiune previzibilă și deloc complicată. Se ajunge rapid în ”mijlocul acțiunii”, iar dialogurile devin uneori chiar amuzante.




Film de văzut cu prietena într-o seară semi-romantică, cu o acțiune diluată și cun un final (aproape) previzibil. Totuși, ideea filmului, că suntem prea ocupați în această lume nebună ca să mai avem timp și de lucruri normale rămâne valabilă. Apelăm la soluții instant, la surogate și nu la lucrurile normale.

Schimbare

Mă uit la insuccesele echipelor românești din cupele UEFA și la comentariile din emisiunile sportive și descopăr (ce surpriză!) că meteahna românească de a da vina pe altcineva nu a dispărut și nu va dispărea rapid. Se schimbă antrenorii, fără a ne uita puțin înainte în ograda noastră și a vedea că nu antrenorii au jucat, că aveau dreptul să facă doar trei schimbări, și că, dacă ar fi avut dreptul să facă mai multe, tot nu ieșea mai bine, că nu era numeni care să joace mai bine.
Nu ne uităm că jucătorii au aere de vedete, sunt plătiți obscen de bine în raport cu salariul minim și mediu de la noi, dar nu știu cum se face că întotdeauna când pierd,ceilați și-au dorit mai mult victoria. Dacă nu își doresc victoria îndeajuns de mult, să meargă să tragă la șaibă, să lase pe alții care și-o doresc să joace în locul lor.
CFR Cluj a pierdut cu Andone pe bancă sezonul trecut, dar nu a fost schimbat imediat. Și echipa s-a redresat, jucătorii au început să joace mai bine. Și joacă și acum, cu Trombetta pe bancă. Pentru că ei joacă cu adevărat, nu așteaptă ca antrenorul să joace în locul lor.

Album

Este o zi destul de urâtă și deprimantă, iar asta m-a îndemnat să ”răsfoiesc” puțin albumul de concediu.

DSCF0973 DSCF0996 DSCF1106
DSCF1309 DSCF1400 DSCF1434
DSCF1460 DSCF1504 DSCF1528

Reciclare

Citesc în oraş şi pe nişte site-uri de "Marea Debarasare", acţiune care va avea loc pe 4 octombrie. Adică mâine. Am la birou o imprimantă stricată, nişte componente de computer defecte, deh, ca tot omul cu conştiinţă civică, doritor să respecte legea şi să nu strice mediul mai mult decât necesar.

Sun la cele 3 servicii din Baia Mare care se ocupă de chestia asta. Primul, un SRL, îmi spune: aduceţi dimneavoastră chestiile acelea la noi, că nimeni nu lucrează mâine şi oricum, nu avem maşină mare.Zic: nu sunteţi plătiţi pentru asta, nu încasaţi nişte bani, nu ar fi normal să vă faceţi datoria? Nu, mi se răspunde, că ştiţi, noi colectăm numai ce se aduce la noi...

Bun. Al doilea. Tot un SRL. La fel. Nu au maşină, nu lucrează mâine, etc. OK, îmi spun, al treilea serviciu este al primăriei. Ăştia trebuie să lucreze mâine. După ce încerc o jumătate de oră pe ambele numere (doar e instituţie de stat, se vorbeşte la telefoane pe banii contribuabilului), îmi răspunde o tanti plictisită, care spune că lucrează mâine, dar doar la cerere. Păi, aşa lucraţi tot timpul, zic eu, care e chestia atunci cu debarasarea? Nu pot să scot în stradă ceea ce am de aruncat? Ba da, spune tanti, dar nu e sigur ca vi le luăm. Dacă trece maşina pe acolo, vi le ia. Dacă nu, atunci sigur le ia cineva, poate o să le ia ţiganii, cu căruţa.

Deci aşa vrem să atingem noi ţinta de materiale reciclate pe cap de locuitor în UE. Cu ţiganii cu căruţa, cu firme care lucrează doar pe hârtie şi cu nepăsare. Merge şi aşa.

P.S. O să scot oricum toate obiectele, sperând că le ia cineva. Oricine. Dacă nu, tare mă simt tentat să le arunc la pubelă...

Lecţia

Mă uit la fotbal, dar nu sunt fanatic. Îmi place fotbalul, dar nu îmi plac toate personajele care îl populează. Nu ţin cu nici o echipă din România în sepcial, dar mă uit de câte ori pot atunci când joacă în cupele europene. Şi aseară am avut ce vedea. Am văzut Chelsea dominată uneori de nişte jucători anonimi în Europa acum doi ani, am văzut Clujul jucând cu dezinvoltură şi dăruire în faţa lui Drogba, Ballak&Co, am văzut, în sfârşit, români care nu intră pe teren în faţa unei echipe mari cu ceasul pe mână şi cu pantalonii maro pe ei, ori cu pixul în buzunar, la vânătoare de autografe şi tricouri. Au jucat, au fost traşi în sus de străinii echipei, poate de ambiţia lor de a dovedi că pot juca de la egal la egal cu o echipă ca Chelsea, de primele promise, nu are importanţă.

Important e că au jucat bine.


 

Copyright Blogger Templates modified and converted to Blogger Beta by Blogcrowds.