Mă uit la insuccesele echipelor românești din cupele UEFA și la comentariile din emisiunile sportive și descopăr (ce surpriză!) că meteahna românească de a da vina pe altcineva nu a dispărut și nu va dispărea rapid. Se schimbă antrenorii, fără a ne uita puțin înainte în ograda noastră și a vedea că nu antrenorii au jucat, că aveau dreptul să facă doar trei schimbări, și că, dacă ar fi avut dreptul să facă mai multe, tot nu ieșea mai bine, că nu era numeni care să joace mai bine.
Nu ne uităm că jucătorii au aere de vedete, sunt plătiți obscen de bine în raport cu salariul minim și mediu de la noi, dar nu știu cum se face că întotdeauna când pierd,ceilați și-au dorit mai mult victoria. Dacă nu își doresc victoria îndeajuns de mult, să meargă să tragă la șaibă, să lase pe alții care și-o doresc să joace în locul lor.
CFR Cluj a pierdut cu Andone pe bancă sezonul trecut, dar nu a fost schimbat imediat. Și echipa s-a redresat, jucătorii au început să joace mai bine. Și joacă și acum, cu Trombetta pe bancă. Pentru că ei joacă cu adevărat, nu așteaptă ca antrenorul să joace în locul lor.
Etichete: fotbal, ganduri, imbecilitate, romania