Noul an

Atata mai era pana la anul nou atunci cand ma pregateam sa postez articolul.



As dori sa urez tuturor celor care citesc aceste randuri un an nou fericit, sanatate si implinirea tuturor dorintelor. Sa aveti parte de distractie placuta pe unde petreceti Revelionul si sa va aduca 2008 numai bucurii.

E Revelion?


Stau si ma intreb, uitandu-ma tamp afara. Am deschis geamul (ca e termopan si izoleaza bine din punct de vedere fonic) si tot nu aud nimic. Adica aud. Liniste. Nici o petarda, nici o pocnitoare, nici "un artific". Acum vreo cativa ani, dinainte de Craciun si pana prin 3-4 ianuarie, nu iti auzeai nici vorbele de atatea plesnituri, puscaturi, pocnete si alte zgomote. Acum, nimic. Ceea ce e bine.
(Poza e de la Revelionul trecut, in Centrul Vechi al orasului Baia Mare)

Aglomeratie. Din nou.

Speram ca nebunia Craciunului sa isi fi pus amprenta (negativ vorbind) asupra amatorilor de shopping la gramada. Nu e bine sa doresti raul nimanui, dar speram ca cei care vin la magazine sa isi infunde cosul cu de toate doar "pentru ca e sarbatoare si asa trebuie" sa fi luat o pauza, descurajati poate de gandul ca vor gasi o groaza de lume la magazine.
Asi, ti-ai gasit! Am fost si eu astazi, ca tot omul, sa completez proviziile de revelion cu una-alta. Din nou hipermarket-ul din Baia Mare (doar la unul am fost) gemea de lume. Care cumpara orice, incepand de la cozonac pana la sampanie (de fapt vin spumant). Cu lada! Ma uitam la cele cateva articole din cosul meu, si, brusc, cosul mi se parea prea mare, iar eu ma simteam prea mic pentru importanta momentului. "Pai, imediat e Revelionul!" ma imboldea "prietenul" cu cornite si trident, "cumpara si tu mai multe chestii!". pana la urma am rezistat. Doar nu aveam nevoie. Si apoi, insemna sa intru in categoria celor pomeniti mai sus.
Apoi, m-am dus la patinoarul amenajat in centrul (vechi al) orasului. Sia colo era lume, dar acolo mi-a placut. M-as fi plictisit singur...



Atata poate telefonul mobil.




Vorbeam ieri seara cu cateva colege de birou care (spre deosebire de mine) au copii, in varsta de 6-8 ani. Intrebam si eu, ca omul, daca le-a fost greu sa aduca Mosul copiilor cadouri. Nuuuu, a fost raspunsul unanim. Ne-am scos lejer, am luat BEN10.
HA? Ce e Ben10, sau Ben-ten, dupa cum suna pe limba englezeasca? Mi-am marturisit ignoranta, am luat pozitia "ghiocel" (capul jos, privirea pe varfuri) si apoi am primit explicatia: Cum, nu stii? E CHESTIA aia de pe Cartoon Network. Si atunci am avut impresia ca sunt prea batran fata de generatiile actuale. Imi aduc aminte ca ma bucuram la cate un week-end Scooby-Doo sau The Jetsons, iar Dexter's Lab erau cele mai tari desene pe care le vedeam. Dar nu stiu daca mi-as fi luat un Dexter sau un Scooby-Doo. imi erau de ajuns sa le vad la TV, nu simteam nevoia sa ii am pe birou, pe dulap si peste tot in casa. In schimb colectia Ben10 (caci e o colectie intreaga)este nu doar trendy, ci o chestie care te legitimeaza ca si copil de 6 - 11 ani din generatia McDonald's. Daca nu ai, nu existi. Din pacate.
Si astfel, un desen animat impune o moda. Nu conteaza ca ai bani sau nu, sau ca trebuie altceva, daca toti au la scoala Ben10, si copilul tau trebuie sa aiba. Altfel, nu este primit la joaca. Si cum sa nu ceara la Mosu'? Ca el tot timpul poate aduce cadoul dorit.
Am atasat o captura de pe Cartoon Network, privind Ben10. Va rog sa urmariti story-ul, care e extrem de complex :))

Blog fara stirea...autorului

Nu numai ca e la moda sa iti faci blog, dar in ultima vreme au aparut bloguri de care nici "titularul" nu stie. Sa se mai spuna ca nu e trendy sa ai blog. Chiar daca nu stii de el, macar esti in randul lumii.
Dupa sesizare, blogul a fost sters, dar iata aici textul de pozitat de Google. Remarcati sondajul, cu intrebarea cheie: "Nu-i asa ca sunt un mare mitocan?"

Legatura


S-a gasit legatura dintre SULA si PREFECTURA, sau cum poti fi si cu sufletul in rai, si cu "aia in cealalta". Pagina web a CAN-CAN din 27 decembrie ne prezinta reteta ideala. Sa nu zicem ca nu i-a cuprins spiritul sarbatorii crestine a Craciunului...

Anul vechi si anul nou


Bine ca sarbatorile astea se potrivesc in calendar cu zilele lucratoare, astfel ca, pe cand mai trebuie sa lucrezi ceva intre sarbatori, e deja vineri. Si apoi, vine sambata, si imediat anul nou. Cand eram mai mic si vedeam la TV aberatia lui Ceausescu de anul nou (un copil reprezentand anul nou, care il inlocuia pe altul, reprezentand anul vechi), intotdeauna speram sa il gasesc pe strada pe copilul reprezentand anul vechi. Imi intrebam parintii: Unde merge copilul? Nu mai are unde sa stea? Si speram sa il intalnesc si sa il chem la noi acasa, ca doar acum nu mai are unde sa stea...
Acum, nu il mai caut pe copilul acela. Pentru ca stiu ca daca il gasesc, sunt inca multi, foarte multi ca el, care poate ca ar avea nevoie de un adapost si de putina caldura. Mai ales sufleteasca.

Masuri dupa haosul din aeroport

Va aduceti aminte de haosul creat de sarbatori in aeropoarte si de intrminabilele intarzieri din cauza cetii? Iata aici consecinta.

Be(r)becali


Ba, ba, di, di! Suuunteti, toti, voi, niste comunisti, voi, care ma criticati. Eu am bani si nu ma intereseaza de voi, zdrentelor si hahalerelor! Citat din intelepciunea becaliceasca.

Iata ca cineva, din Germania, il pune pe Becali intr-un top. Unul care nu ii face cinste insa, fiind printre cei mai slabi conducatori de cluburi dein Europa. Ce surpriza !!

Ou sont...les cadeaux d'antan?


Unde sunt vremurile in care ne bucuram de "Dacii si Romanii", Piticot sau "Nu te supara, frate!". Ori de o masinuta de fier sau de cowboy...


...cum altfel ar avea Diaconescu bani de asa masina? Iar celalalt, justitiarul Lazarus, si el are Gallardo :)) Ma tavalesc pe jos de ras cand ii vad pe amandoi la OTV, si apoi schimb repede postul, ca nu pot sa ma uit mai mult de 2 minute. Apropos, Elodia e la episodul 90, daca va intereseaza...

Blocam strada...

Ieri, ma pun si eu ca tot omul sa mananc, impreuna cu famila, ca doar era masa de Craciun. si tot ca romanul, televizorul merge in timpul mesei, ca, de, nu ne e de ajuns conversatia noastra... Dau pe Realitatea TV si ma opresc cu imbucatura in gat (caltabosul ala...bleah!) cand vad ce li se intampla oamenilor din Voluntari. Sa nu ai curent in seara de ajun e ca si cum ai avea brad, dar nu ai avea globuri sa il impodobesti, astfel ca bradul de Craciun devine inutil. Asa si cu voluntar(i)enii :) Sunt total de acord cu faptul ca oamenii erau disperati si ca nu aveau nici o vina in situatia asta.
Revolta mea insa a crescut direct proportional cu sirul de masini care se forma si cu indiferenta jandarmilor. Din cate imi aduc eu aminte, se discuta odata la TV si se zicea ca e ILEGAL sa blochezi un drum national, ca te poate aresta pentru acest lucru. De ce nu au luat masuri autoritatile pentru ca sa se circule normal. pe principiul "sa moara si capra vecinului", daca astia nu au facut un Craciun ca lumea, de ce l-ar avea soferii care se indreptau spre casa? Eu platesc rovinieta si taxe de drum, din pretul benzinei, o parte merge tot inspre drumuri, si sa nu pot circula pe drumul pentru care am platit si eu? Asta mi se pare absolut revoltator.

Scrisori si urari

Astazi am primit o scrisoare. Ma rog, azi am gasit-o in cutia postala, poate era acolo de mai demult. Ceea ce continea scrisoarea, m-a bucurat. era de la un amic de-al meu si continea urari de Craciun. M-a pus putin pe ganduri si m-am rusinat oarecum. In ultimiii ani, nu am scris nici o scrisoare de acest gen. Au ramas e-mail-urile ca si modalitate rapida, si in ultima vreme, SMS-urile. Toate acestea insa, sunt impersonale. Nimic nu imi cade mai "bine" decat un mesaj de genul: Fie ca sarbatorile de iarna sa va aduca liniste, caldura si armonie in suflet. Craciun fericit si un An Nou plin de impliniri! Ma intreb: "sa va aduca?" de cand ma ia un prieten bun de-al meu cu dumneavoastra? Si apoi: asta nu e stilul lui! Abia dupa aceea imi dau seama ca de fapt este un mesaj trimis tuturor din lista de numere telefonice. Si apoi, step 2. Ma enervez si ii dau telefon: Pai bine, mai x, tu nu esti in stare sa ma suni si sa imi spui ceea ce ai de zis. Sau macar sa pui si tu ceva in fata, numele meu, sau"mai ciacan", sau ceva, sa stiu ca mie mi te adresezi, nu listei intregi de numere.

Si apoi, la telefon, ne spunem ce avem de spus si gata.
Decat o lista intreaga care sa primeasca un mesaj standard, prefer sa scriu anumitor persoane (putine la numar) care inseamna ceva pentru mine si care stiu ca se vor bucura atunci cand vor vedea ca mesajul incepe cu "Draga x" si se termina cu "Te pup si sper sa ne vedem cat de repede".

Si asta e buna...


Cat despre pasajul subliniat, cu ortodoxia, dati-mi voie sa fac o plecaciune...de fapt sa ma indoi de ras. Daca-i asa, de ce nu stau toti aici (ca si romanica e ortodoxa) sau de ce pleaca in Italia, Franta etc (ei sunt catolici).

Era de asteptat...


...ca acei concetateni ai nostri care au plecat cu trei cizme din Italia (doua in picioare si una in cur) sa NU se apuce de a doua zi de munca cinstita. Pai cum, guvernul s-a gandit ca baga doua-trei programe de reconversie sociala si unul de ajutorare a romilor, le da niste bani si guvernul italian si, iaca! de maine sunt cetateni model. Dimpotriva...cititi articolul aparut in Gandul.

22 Decembrie 1989

A mai trecut un an, a mai venit un 22 Decembrie. E momentul din nou sa ne aducem aminte de faptul ca acum 18 ani, au murit oameni pentru ca noi sa putem sa ne bucuram de privilegiile vietii pe care o traim acum. Unii mai bine, altii mai rau, dar cu siguranta o viata diferita fata de cea pe care am fi avut-o in perioada comunista. Chiar, stau si ma intreb: oare cum ar fi fost acea viata? Si ma mai intreb inca un lucru: oare cat de ridicol par incercand sa le vorbesc unor copii de 16-18 ani despre cum am trait atunci? Sau despre ce aveam si mai ales NU aveam atunci.
Am gasit acest filmulet pe youtube. Nu este o descoperire epocala, lumea il stie pe dinafara (cei mai multi de varsta noastra, care au prins in direct revolutia). Este ultimul discurs al lui Nicolae Ceausescu, presedintele Republicii Socialiste Romania si Comandantul Suprem al Fortelor Armate Romane. Stejarul din Scornicesti. Barbatul intre barbati. Doar asa il numeam in poeziile scarboase pe care a trebuit sa le invatam, nu?
Si totusi, cred ca acest film nu este indeajuns de cunoscut. Ar trebui pus zi si noapte in fata ochilor celor care regreta acele vremuri. Pentru ca, dupa parerea mea, nu este ce regreta.




Craciunul reprezinta intotdeauna o perioada de reflectie, dar in acelasi timp si de dezamagire pentru mine personal. Bine, reflectie, asta intelegem, ar spune lumea. Dar dezamagire? Da, dezamagire pentru ca vad, odata in plus, cum ipocrizia atinge cote maxime si ma intristez sa vad cum noi si noi recorduri de penibilitate, prostie si ipocrizie sunt doborate. Vorbesc aici de copii si de felul in care sunt exploatate imaginile acestora in scopul obtinerii de publicitate si popularitate. Intamplarea face sa lucrez intr-o fundatie umanitara care are ca obiectiv ajutorarea copiilor, deci am contact cu aceste probleme zilnic. Si de aceea poate ma scarbeste mai mult faptul ca oamenii isi aduc aminte de copii doar acum, cand ...lumina sarbatorilor de intra in case si in inimi...pe dracu! Isi aduc aminte acum, cand obiectivele camerelor de luat vederi sunt indreptate asupra lor, cand lumea e mult mai receptiva la gesturi publice de mila si de "umanitate". Pai da, cam ce audienta ar avea stirea ca in august, echipa de fotbal X s-a dus la o institutie si a impartit cadouri, autografe si alte chestii. NIMIC! Atunci se vorbeste de vacante, Ibiza, sani goi, paparazzi si alte chestii. Dar acum, de Craciun, e altfel. Toti isi deschid punga in speranta ca populatia isi va deschide robinetul de simpatie si asupra lor va curge un fluviu de atentie si adulatie publica. Acum, nu vreau, sub nici o forma, sa minimalizez importanta ajutorului acordat copiilor in aceste momente ale anului. Dar ideea este ca aceste actiuni se fac pentru a multumi ego-ul celor care o fac, nu pentru copii cu adevarat. Si sa ne mai gandim la o chestiune: ce invata copiii de aici? Putem sa fim nepasatori si sa ne bagam picioarele in toate un an intreg, ca daca suntem generosi si zambim intr-o zi, toate vor fi iertate. Nu, si inca o data Nu. Pana la urma, fluviul de adulatie si de simpatie de care vorbeam se va transforma intr-unul maro(niu) si cu miros de canal. O scursura, ceva ce nu valoreaza nimic. La fel ca si notorietatea obtinuta in felul acesta.

Romania vazuta in muzica

Cred ca este o intamplare, dar ultimele doua albume pe care le-am ascultat sunt diametral opuse ca stil, dar exprima acelasi lucru. Exprima lehamitea de Romania, nu de romani, ci de tara asta care a ajuns asa cum a ajuns. E vorba de Parazitii (Slalom printre Cretini) si de Fara Zagar (Neamul lui Penes Curcanul). Cele doua chestii par destul de incompatibile, dar daca asculti melodiile, vezi ca de fapt sunt 2 stiluri opuse de a spune acelasi lucru: Romanica a ajuns la fundul prapastiei si trebuie sa facem ceva. pe de alta parte, tot din aceste melodii mi se pare mie ca se desprinde mesajul ca numai noi, locuitorii tarii Momania (pentru ca uneori suntem ca si niste momai) putem sa facem ceva pentru a iesi din situatia aceasta.
Iata aici niste exemple:

Fara Zahar - Lov Stori
Parazitii - Vreau sa va doara
Parazitii - Slalom printre Cretini

P.S. Ceea ce vedeti aici sunt doar exemple pentru a sustine punctul de vedere exprimat mai sus. Daca va place ceea ce ascultati, cumparati albumele, asa cum am facut-o si eu si cum este normal. DC++ sau alte metode de piraterie pe internet nu vor face altceva decat sa "ingroape" in final formatiile, pentru ca acestea nu rezista doar din concerte!

Luxury Show


Acum cateva zile s-a incheiat si mult-laudatul Luxury Show, un alt prilej pentru protipendada Bucurestilor si a țării în general de a fi vazuți la televizor și de a stârni admirația gloatei de gură-cască. Rezultatele sunt bun, din ce în ce mai bune, așa cum arată organizatorii pe pagina web a târgului. Da, da, există și o pagină web, ca nu care cumva vreunul dintre oamenii cu bani să rămână pe dinafară. Facem pagină web, punem acolo tot ce se găsește pe la târg, și apoi vine lumea să facă un shopping, că doar tot vine Moș Crăciun.

Am văzut pe acolo tot felul de oameni: bătrâni însoțiți de iubitele lor (ei le iubesc pe ele, iar ele iubesc banii lor), vizitatori și fauna obișnuită la stfel de evenimente.

De lux au fost nu doar exponatele, ci și femeile care le preyentau. Bine, erau și ele un fel de exponate, că doar nu pe degeaba aveau rochiile acelea vaporoase care mai mult arătau decât ascundeau. Macar a fost gratis privitul. Deși nu cred că este un târg care să merite a fi organizat în România, nu pot să fiu de acord cu aceia care sunt total împotriva lui, pe motivul că : "sunt atâția oameni necăjiți, și ăștia fac târg". Bun, și dacă nu s-ar fi făcut târgul, atunci oamenii necăjiți ar fi avut brusc o situație bună. Nu cred că invidia (uite ce își permit alții, iar eu nu pot nici...să fac) este soluția. Să lăsăm pe fiecare să aibă o părere și să facă ce poate. Sau ce își permite. Ascultați un clip audio care o să vă ofere o altă imagine a acestui târg, una mai optimistă. De asemenea, o galerie de poze cred ca va fi bine venită. Pozele sunt de la ProMotor, dar cred ca sunt prea reușite sa nu le vadă lumea și în alte locuri :). Click aici pentru poze.


 

Copyright Blogger Templates modified and converted to Blogger Beta by Blogcrowds.