Clujul ne-a dat o lecție de Liga Campionilor, iar Steaua ne dă o lecție de manele.
Probabil că e vechi videoclipul, dar eu îl găsesc haios de tot. Cine are puterea și voința să asculte melodia până la capăt, se va amuza copios de imbecilitatea versurilor.
Mă uit la insuccesele echipelor românești din cupele UEFA și la comentariile din emisiunile sportive și descopăr (ce surpriză!) că meteahna românească de a da vina pe altcineva nu a dispărut și nu va dispărea rapid. Se schimbă antrenorii, fără a ne uita puțin înainte în ograda noastră și a vedea că nu antrenorii au jucat, că aveau dreptul să facă doar trei schimbări, și că, dacă ar fi avut dreptul să facă mai multe, tot nu ieșea mai bine, că nu era numeni care să joace mai bine.
Nu ne uităm că jucătorii au aere de vedete, sunt plătiți obscen de bine în raport cu salariul minim și mediu de la noi, dar nu știu cum se face că întotdeauna când pierd,ceilați și-au dorit mai mult victoria. Dacă nu își doresc victoria îndeajuns de mult, să meargă să tragă la șaibă, să lase pe alții care și-o doresc să joace în locul lor.
CFR Cluj a pierdut cu Andone pe bancă sezonul trecut, dar nu a fost schimbat imediat. Și echipa s-a redresat, jucătorii au început să joace mai bine. Și joacă și acum, cu Trombetta pe bancă. Pentru că ei joacă cu adevărat, nu așteaptă ca antrenorul să joace în locul lor.
Mă uit la fotbal, dar nu sunt fanatic. Îmi place fotbalul, dar nu îmi plac toate personajele care îl populează. Nu ţin cu nici o echipă din România în sepcial, dar mă uit de câte ori pot atunci când joacă în cupele europene. Şi aseară am avut ce vedea. Am văzut Chelsea dominată uneori de nişte jucători anonimi în Europa acum doi ani, am văzut Clujul jucând cu dezinvoltură şi dăruire în faţa lui Drogba, Ballak&Co, am văzut, în sfârşit, români care nu intră pe teren în faţa unei echipe mari cu ceasul pe mână şi cu pantalonii maro pe ei, ori cu pixul în buzunar, la vânătoare de autografe şi tricouri. Au jucat, au fost traşi în sus de străinii echipei, poate de ambiţia lor de a dovedi că pot juca de la egal la egal cu o echipă ca Chelsea, de primele promise, nu are importanţă.
Important e că au jucat bine.
de ideea că Olanda ar putea să ne dea meciul pur şi simplu, cu argumente de genul că ar vrea să îşi menajeze titularii, că ar vrea să evite o întâlnire cu Italia ori Franţa în sferturi...
Nu îmi vine să cred cât se poate bate apa în piuă pe un subiect care, până la urmă, va fi uitat în câteva zile. Se inflamează spiritele, se discută ultimele ştiri din tabăra tricoloră (de fapt interviuri mai vechi luate de TVR), se dezbate fiecare cuvânt şi se interpretează fiecare nuanţă şi inflexiune din vocile jucătorilor.
În schimb, viitorul bucureştenilor este lasat pe planul doi. A câştigat Oprescu, se vor opri probabil proiectele începute, vor începe alte proiecte, licitaţii, şpăgi, dorind să arate că e mai bun decât Videanu şi cu siguranţă mai bun decât Blaga. Nu cred că este, dar fiindcă nu trăiesc în Bucureşti nu cred că sunt cel mai în măsură să o spun. O vor spune cetăţenii Bucureştiului, cei care au avut oportunitatea să vadă pe postul naţional, în seara alegerilor, o mirobolantă emisiune privind...EURO 2008. Nu un talk-show sau o analiză a celor petrecute, se pare ca un meci e mai important. Şi măcar dacă ar fi fost ceva de capul acelui talk-show, dar invitaţii erau în permanenţă întrerupţi de moderator, era greu să urmăreşti o idee pentru că fiecare o ţinea pe a lui, era un dialog absurd, al surzilor.
Azi a fost ultima zi de scoala. Cel putin asa se presupune. Cred ca s-au dus doar cei care au trebuit sa isi ia prietenele si baietii care au trebuit sa isi astepte prietenele sa iasa din clase. Si inca ceva curiosi.
Oricum, ma uitam azi dimineata la cei care mergeau la scoala si ceva nu imi parea ca se potriveste in peisaj. Apoi mi-am dat seama: erau foarte multi elevi in trening. Da, de marca, alb (cu toate ca ploua dimineata), dar totusi trening.
Probabil ca aveau ceva bani, din moment ce un trening de firma costa ceva, puteau cred sa isi permita alte haine, dar...cum sa vii in trening la scoala?
Si am observat ca treningul ca tinuta de zi tinde sa se generalizeze, ba apare si ca tinuta de discoteca ori de club. Cat de prost trebuie sa fii sa apari intr-un club sau intr-o discoteca intr-un trening alb, adidasi albi si un tricou negru pe dedeubt. Cam atata incat sa apari aici ori aici. Este la fel de potrivit ca si cand intra cineva in slapi si costum de baie in restaurant.
In alta ordine de idei (nu stiu exact care), ieri la Euro 2008 s-a dovedit ca declaratia "nu exista echipe mici in ziua de astazi" este o labareala. Exista, Elvetia si Austria fiind doua dintre ele. Mai sunt si altele, dar da bine sa declari ca ne temem de orice echipa, respectam adversarul pentru ca e capabil de un joc bun...
Nu ma gandeam sa scriu despre meciul Romaniei pentru ca exista comentarii mult mai pertinente si oameni mult mai in masura sa o faca.
Ceea ce m-a determinat sa scriu totusi este atitudinea de autosuficienta a romanilor, prost mascata de de declaratiile diplomatice.
Le-am tras-o la francezi! si Hai ca puteam chiar si castiga, nu fost asa de greu au fost si atitutdinile intalnite in randul suporterilor intervievati dupa meci, dar si in randul staff-ului si al echipei. Oare m-am uitat eu la alt meci decat ei? Oare nu am vazut ca nu am fost in stare sa facem nimic, iar cel mai bun jucator al nostru, Banel Nicolita, a alergat 12 km si nu a facut nimic in afara de cateva pase bune?
Cine sa dea gol de la noi? Cum puteam castiga? Poate printr-un autogol al Frantei.
L'Equipe spune ca echipa Frantei a dezamagit prin asezare si prin joc, recunoaste valoarea Romaniei dar nu ne da nici o sansa in urmatoarele meciuri.
La fel si France Football, se declara dezamagita de Franta prin prisma jocului, dar zice ca rezultatul a fost echitabil. Nici ei nu ne prea dau sanse, pronosticand o remontare a italienilor si un parcurs constant al Olandei, precum si un joc bun al Frantei in urmatoarele meciuri.
Noi in schimb, ne declaram multumiti, optimisti si chiar incepem sa avem regrete ca nu am baut. E adevarat ca Franta nu a jucat nimic, dar nici Romania nu putea sa bata. Ca nu era cine.
Sa vedem ce va urma.
La fel ca si orice alta competitie sportiva de anvergura (Liga Campionilor, Campionatul Mondial ori Olimpiadele), Campionatul European o coteste din ce in ce mai mult spre afacere. Si cum stim ca romanii sunt buni afaceristi si scot bani si din piatra seaca, hai sa vedem cum se descurca si la Euro. In timp ce alte echipe au o groaza de suporteri si foarte multe materiale promotionale la vanzare, zice la gazeta ca Romanica a pierdut acest tren. Adica avem o groaza de probleme in Europa, avem tigani care ne fac de cacat in multe tari din vest, avem burtosi plin de aur in filmele promotionale ale Euro 2008, si cand avem si noi o sansa de a spala cat de cat obrazul patat, de a ne face cunoscuti si prin altceva, o dam in bara. Nu cred ca jumatate din populatia Elvetiei ar fi inceput sa poarte de luni tricouri de-ale echipei nationale, dar macar sa existe ceva decent, de imagine, ceva care sa atraga ochiul si sa semnaleze prezenta noastra acolo.
Faptul ca romanul nu face nimic decat impins de la spate si tinut strans in frau e deja dovedit. Faptul ca nu s-a schimbat mentalitatea aceasta este insa regretabil. Oficialii romani pierd deseori prilejuri bune de a tacea (in politica, in sport), iar cand trebuie sa fie vocali, sa isi faca semnalata prezenta, atunci nu fac nici un cuvant. Mentalitatea de merge si asa se pare ca nu prinde bine la UEFA, astfel incat o conferinta de presa tot a trebuit organizata. Obisnuiti cu desconsiderarea ziaristilor autohtoni, Piti&co au aplicat reteta si la St. Gallen. Dar, ce surpriza! Ziaristii straini nu au inghitit rahatul, lor nu le-a pasat ca Piti&co se supara ca prostii pe sat Dimpotriva, chiar si-au manifestat nemultumirea! Si mai mult, UEFA a indraznit sa ceara mai multe conferinte de presa! Acum, daca Romanica nu va castiga CE, probabil ca presa va fi de vina, pentru ca i-au incomodat si i-au obosit cu intrebarile.
Incepe sub asupicii favorabile acest CE. Presa nemultumita, UEFA nemultumita si ea, echipa Romaniei ca si inexistenta din punct de vedere al imaginii. Sa vedem ce facem luni. HAI ROMANIA!
Ma uitam ieri la Seara Campionilor, apoi am stat sa urmaresc comentariile si, ca de obicei, reporterii nu m-au dezamagit. urmaresc de o vreme stirile sportive ca subiect de distractie si amuzament, nu neaparat pentru informatiile (destuld e subtiri) pe care le dau. Sunt mondenitati, sunt can-can-uri si tot ce vrem, numai stiri sportive nu. Spuneam deci ca reporterii nu m-au dezamagit nici ieri. In primul rand, ei nu au pus intrebari, decat in rare situatii. De cele mai multe ori faceau afirmatii: Gica, un meci greu in seara asta... ori Domnule Ienei, multe vedete in aceasta seara pe teren... Credeau ca Ienei nu i-a vazut pe Figo, pe Raul ori pe ceilalti care au venit?
Pe de alta parte, reporterii au inceput sa puna intrebari in legatura cu sansele echipei noastre la Euro. Care sunt aproape nule, dar se pare ca ei vor cu orice pret sa obtina de la cineva o declaratie cum ca Romania sigur va castiga Europenele. Se pare ca efectul bulgarelui de zapada este extrem de vizibil in sport. Adica nu prea sunt sanse, pornim de la ideea ca a fi cumva, om face ceva, apoi incet-incet se acumuleaza un capital de incredere si siguranta de sine (normal pana la un punct, trebuie sa pleci cu un moral bun intr-o competitie), si de aici pana la siguranta si superoptimism nu mai este decat un pas. Pornim razboinici, pornim cu o atitudine de fiare, dar aproape intotdeauna ne intoarcem invinsi. Am patit asa si acum 10 ani, la Europene), a patit-o si Steaua, cu Middlesbrough si se pare ca vom pati la fel si la Europenele acestea. In loc sa avem o atitudine de invingator avem o atitudine mult prea optimista, dar bazata pe prea putine realitati concrete.
Ma uitam aseara la meciul dintre cele doua formatii clujene si ma intrebam care este diferenta dintre suporter adevarat si fanatic, huligan sau spuneti-i cum vreti. Asta si prin prisma evenimentelor care s-au intamplat la Cluj dupa ce Dinamo a batut Steaua. Unde e limita pana la care un suporter poate merge cu iubirea si sacrificiul fata de echipa? E oare aceea in care suporterul e gata sa ia o bata in cap sau un lant peste ochi doar pentru a apara numele echipei sale, nume terfelit de adversari?
Mergand mai departe, ma intreb de ce exista ura viscerala intre suporterii echipelor din Bucuresti? De multe ori mi-am pus intrebarea daca jucatorilor marilor echipe bucurestene le pasa de suporteri chiar atat de mult cum cred acestia din urma. Ce admira suporterii? Jocul? Cum se face atunci ca isi fluiera jucatorii favoriti in timpul meciurilor, dar sunt in stare sa ia gatul oricui altcuiva care i-ar injura pe acestia? Admira jucatorii? Cum se face atunci ca ii aduleaza pe fortbalisti atat timp cat joaca pentru echipa lor, iar apoi ii urasc de moarte, dupa ce se transfera? Asta e o admiratie sincera? Admira performantele echipei? Cum se face atunci ca se bucura daca o alta echipa decat a lor castiga campionatul, atata vreme cat nu este rivala lor de moarte? Adica e bine daca a luat Clujul campionatul, atata vreme cat nu a fost Steaua.
Apoi urmeaza patronii. Sigur ca astia au interese si ca se bat cu pumnul in piept cate au facut si cate vor mai face ei. Dar NU cu ajutorul suporterilor, care insa ii aduleaza in multe cazuri. Declaratiile incendiare (facute pentru urechile suporterilor, evident)inflameaza spiritele in randul sustinatorilor echipelor, facandu-i pe acestia sa se comporte uneori irational.
Si, in cele din urma, sa nu uitam de traditionala solidaritate intre suporteri, principiul cu capra vecinului gasindu-si o foarte buna aplicabilitate aici. Adica nu ne pasa ca sunteti echipa romaneasca, ca avem si noi sanse la anul daca va comportati bine in Liga Campionilor. Nu! Ne dorim sa aveti numai esecuri si sa ne faceti de rahat pe plan international.
Nu a fost cald azi la Baia Mare, dar nu am crezut ca va ninge pe la 8 si jumatate.
Cu toate astea, cei din vecini joaca fotbal. Miscarea face bine, pe orice vreme.
Acest post nu se vrea a fi unul despre fotbal propriu-zis, desi ia un exemplu din fotbal. Comentariile le las pe seama altora, care sunt mai destepti si mai priceputi la acest capitol. Eu ma uit la fotbal ca si consumator de sport. Cu toate acestea, nu pot sa nu observ diferenta de atitudine (ca de valoare nu se pune problema) dintre campionatul nostru si Liga Campionilor. Sigur ca salariile celor care joaca in echipe mari in CL sunt incomparabil mai mari decat ale jucatorilor nostri, dar nici salariile din campionatul intern nu sunt de neglijat, avand in vedere ca ofera o stabilitate financiara si o situatie materiala excelenta. Cu toate acestea, un meci din campionatul nostru, chiar si un derbi, este compus 50% din faulturi, joc dur, urat si nesportiv, 20% trageri de timp, tavaleli pe jos, vreo 5% batai, imbranceli, certuri si proteste la adresa arbitrilor si restul de 25% fotbal. Cam putin. Se joaca incrancenat. E OK. Dar se joaca dur, la rupere, la eliminarea fizica a adversarului. Faulturi urate, proteste, certuri cu arbitrii. ati vazut in CL vreun jucator sa alerge catre arbitru, sa puna mana pe el si sa ii ceara socoteala pentru vreo decizie? Nu prea. Acolo jucatorii stiu care le este treaba pentru care sunt platiti regeste. Sa faca spectacol. Cu mingea.
Incep prin a spune ca nu consider termenul de provincial pe care il aplica uneori locuitorii capitalei pentru cei care traiesc in afara Bucurestiului ca pe un termen peiorativ. Realist vorbind, acolo traiesc. In provincie. Nu in capitala. Si ca urmare, imi accept conditia de provincial.
Nu am intentia de a comenta aici meciul dintre Steaua si CFR Cluj. A fost comentat, intors pe toate fetele si a fost analizat din toate perspectivele (joc, can-can-uri, comportament al jucatorilor etc). Ceea ce nu inteleg este incrancenarea cu care este tratat meciul de suporterii ambelor echipe. A trecut. Ati vazut minunea? Viata continua si dupa meci. La fel chiar, Bucurestiul nu a devenit brusc mai bun ori mai curat, iar Clujul nu s-a transformat brusc in capitala tarii. Si totusi atunci, de unde incrancenarea asta? Iti sustii echipa favorita, dar nu transformi totul intr-un razboi cu miza politica. Sa mutam capitala la Cluj? Da' de ce nu e bine la Bucuresti?
Ne pisam pe capitala scandau fanii clujeni in timp ce isi faceau nevoile pe un gard in Bucuresti. Asta da dovada de civilizatie, ce sa zic!
Bine, ca nici cu fanii bucuresteni nu mi-e rusine. Au avut si ei portia de scandari si injurii la adresa clujenilor.
Ma uit la blogurile comentatorilor sportivi si ma surprinde gradul de imbecilitate si retardul profund de care dau dovada unii din cititori. Ma mir ca stiu folosi computerul. Serios. Comentarii precum toti ardelenii sunte-ti niste jegosi si imi bag p**a in gatu vostru de cacati sau dau m**e la mitici, cu steaua lor cu tot nu arata decat prostie crasa si retard mental profund, asociat cu imbecilitate si cretinism.
In final, o dedicatie:
Liverpool joaca impotriva celor de la Inter Milano.
Spectacol garantat! Hai Inter! :)
Later edit:
Din pacate Inter a pierdut, fara a trage nici un sut la poarta. Dar cu siguranta isi ia revansa in Italia. Real a pierdut si ea. Galacticii nu mai sunt ce au fost...
Daca:
- nu stii juca (poate ai jucat in Romania si ai stiut, acum cand ajungi in strainatate uiti brusc)
- nu vrei sa joci (poate esti obosit si te menajezi pentru echipa de club, de unde vine banul)
- ai orice alt motiv pentru care prezenta ta pe teren ar fi inutila,
atunci: te ceri jos!
Asa iti ajuti echipa si coechipierii, iar tu nu pici de fraier si prost.
Nu au facut-o o parte din jucatorii echipei Romaniei ieri, si am pierdut.
Italia, Franta, Olanda - porneste ca favorite la iuropene.
Ba, ba, di, di! Suuunteti, toti, voi, niste comunisti, voi, care ma criticati. Eu am bani si nu ma intereseaza de voi, zdrentelor si hahalerelor! Citat din intelepciunea becaliceasca.
Iata ca cineva, din Germania, il pune pe Becali intr-un top. Unul care nu ii face cinste insa, fiind printre cei mai slabi conducatori de cluburi dein Europa. Ce surpriza !!