Blogul unui om...normal

Mă uitam ieri şi alaltăieri la ştiri şi mă gândeam la un paradox care apare în cazul românilor. Românul se uită la stat ca şi la un tătuc. Tătucul stat ne dă butelie, tătucul stat ne construieşte case după ce apa le ia pe ale noastre (construite la 10 m de râu şi neasigurate, că ne doare în pulă de ele), tătucul stat ne dă apartamentu după ce vecinul se aruncă în aer cu tot cu butelia şi cu apartamentele dimprejur. Deci iată cât face statul pentru noi. Ne aşteptăm să facă, ni se pare normal să facă.

Nouă însă, nu ni se pare normal să facem ceea ce ni se cere, ceea ce ni se spune. Nu mă refer doar la datoria de cetăţeni, ci la lucruri simple, de fiecare zi, lucruri care ne ajută şi sunt pentru binele nostru. Cum ziceam, la ştiri vedeam un cretin care s-a urcat pe epavă la Costineşti, a sărit de acolo şi a suferit o fractură cervicală. Scria pe epava aia (din căte am văzut în imagini) că săritul în apă este periculos, dar noi ştim mai bine, ăia care au scris erau nişte tăntălăi fricoşi. După ce a venit o barcă a salvamarilor, l-au luat pe ăla, nişte băieţi care erau acolo pe epavă continuau să sară în apă, că doar ei nu pot păţi aşa.

O altă chestie, pe aceeaşi temă, este cea legată de turiştii care îşi fac poze cu urşii de pe lângă Braşov. O proastă vroia neapărat o poză cu ursul. Hai bă, fă poza aia, în morţii mă-tii, că pleacă ursul!, urla vaca către consort (la fel de retardat şi ăla), în timp ce se apropia tot mai tare de ursul care căuta de mâncare. Ce ar fi făcut dacă sărea ursul să o muşte? A, ştiu ce ar fi făcut: ar fi urlat că ambulanţa nu a ajuns într-un minut, ar fi comentat că trăim în România şi că asta e calitatea serviciilor medicale, ar fi bătut din gură că de ce nu erau jandarmi sau pădurari prin împrejurimi, ca să ţină animalele departe. Nici un moment nu i-ar fi trecut prin cap că e fost vina ei. Nu, o poză cu ursul, de pus pe haifaiv, merită!

Later edit:
Am mai găsit una bună: canicula. Ni se spune insistent, cu 3 zile înainte cum că nu trebuie ieşit pe la orele amiezii. Dar noi, nu! Ce ştiu cei de la salvare? Ce cod galben? Ne plimbăm pe la ora 1 dupamasă, că atunci pică cel mai bine promenada. Jumate din ea pe jos, cealaltă jumătate în ambulanţă, către spital.

Azi a fost ultima zi de scoala. Cel putin asa se presupune. Cred ca s-au dus doar cei care au trebuit sa isi ia prietenele si baietii care au trebuit sa isi astepte prietenele sa iasa din clase. Si inca ceva curiosi.
Oricum, ma uitam azi dimineata la cei care mergeau la scoala si ceva nu imi parea ca se potriveste in peisaj. Apoi mi-am dat seama: erau foarte multi elevi in trening. Da, de marca, alb (cu toate ca ploua dimineata), dar totusi trening.
Probabil ca aveau ceva bani, din moment ce un trening de firma costa ceva, puteau cred sa isi permita alte haine, dar...cum sa vii in trening la scoala?
Si am observat ca treningul ca tinuta de zi tinde sa se generalizeze, ba apare si ca tinuta de discoteca ori de club. Cat de prost trebuie sa fii sa apari intr-un club sau intr-o discoteca intr-un trening alb, adidasi albi si un tricou negru pe dedeubt. Cam atata incat sa apari aici ori aici. Este la fel de potrivit ca si cand intra cineva in slapi si costum de baie in restaurant.

In alta ordine de idei (nu stiu exact care), ieri la Euro 2008 s-a dovedit ca declaratia "nu exista echipe mici in ziua de astazi" este o labareala. Exista, Elvetia si Austria fiind doua dintre ele. Mai sunt si altele, dar da bine sa declari ca ne temem de orice echipa, respectam adversarul pentru ca e capabil de un joc bun...