Mă uitam ieri şi alaltăieri la ştiri şi mă gândeam la un paradox care apare în cazul românilor. Românul se uită la stat ca şi la un tătuc. Tătucul stat ne dă butelie, tătucul stat ne construieşte case după ce apa le ia pe ale noastre (construite la 10 m de râu şi neasigurate, că ne doare în pulă de ele), tătucul stat ne dă apartamentu după ce vecinul se aruncă în aer cu tot cu butelia şi cu apartamentele dimprejur. Deci iată cât face statul pentru noi. Ne aşteptăm să facă, ni se pare normal să facă.
Nouă însă, nu ni se pare normal să facem ceea ce ni se cere, ceea ce ni se spune. Nu mă refer doar la datoria de cetăţeni, ci la lucruri simple, de fiecare zi, lucruri care ne ajută şi sunt pentru binele nostru. Cum ziceam, la ştiri vedeam un cretin care s-a urcat pe epavă la Costineşti, a sărit de acolo şi a suferit o fractură cervicală. Scria pe epava aia (din căte am văzut în imagini) că săritul în apă este periculos, dar noi ştim mai bine, ăia care au scris erau nişte tăntălăi fricoşi. După ce a venit o barcă a salvamarilor, l-au luat pe ăla, nişte băieţi care erau acolo pe epavă continuau să sară în apă, că doar ei nu pot păţi aşa.
O altă chestie, pe aceeaşi temă, este cea legată de turiştii care îşi fac poze cu urşii de pe lângă Braşov. O proastă vroia neapărat o poză cu ursul. Hai bă, fă poza aia, în morţii mă-tii, că pleacă ursul!, urla vaca către consort (la fel de retardat şi ăla), în timp ce se apropia tot mai tare de ursul care căuta de mâncare. Ce ar fi făcut dacă sărea ursul să o muşte? A, ştiu ce ar fi făcut: ar fi urlat că ambulanţa nu a ajuns într-un minut, ar fi comentat că trăim în România şi că asta e calitatea serviciilor medicale, ar fi bătut din gură că de ce nu erau jandarmi sau pădurari prin împrejurimi, ca să ţină animalele departe. Nici un moment nu i-ar fi trecut prin cap că e fost vina ei. Nu, o poză cu ursul, de pus pe haifaiv, merită!
Later edit:
Am mai găsit una bună: canicula. Ni se spune insistent, cu 3 zile înainte cum că nu trebuie ieşit pe la orele amiezii. Dar noi, nu! Ce ştiu cei de la salvare? Ce cod galben? Ne plimbăm pe la ora 1 dupamasă, că atunci pică cel mai bine promenada. Jumate din ea pe jos, cealaltă jumătate în ambulanţă, către spital.
Acum cateva luni s-a mutat langa apartamentul meu o familie venita de la tara, cu un copil in clasa a saptea.
Doamna m-a vazut carand computerul in brate (il aduceam de la service, de obicei nu il scot la plimbare) si m-a intrebat daca ma pricep la calculatoare. Stiti, vrem sa luam si noi pentru baiat un calculator, ca noi nu stim sa lucram, dar el o sa stie, si ne tot inebuneste ca ii trebe la scoala zice tanti. De fapt vroia sa ii dau un sfat ce fel de computer sa ia. O intreb pentru ce il vrea exact, ce o sa faca baiatul cu el (desi banuiam ca jocuri, nu AUTOCAD) si ii dau un sfat.
Ieri vine la mine si imi spune: Stiti, computerul ala ce mi-ati spus sa il iau, nu merge. Baiatul nu poate sa faca nimic cu el. Da'...ce vrea sa faca baiatul? intreb eu. Pai, nu merge, nu porneste, si nu poate lucra baiatul pe internet! raspunde ea.
Bun, ma duc sa vad despre ce e vorba. Computerul mergea, dar era plin de virusi. Pagina de start de la IE era ceva chestie porno, se mai deschideau vreo 6 ferestre in 10 secunde de la deschiderea IE, prosecorul lucra la maxim tot timpul. Curat computerul, dupa care il intreb pe baiat ce pagini a vizitat. Am lucrat putin pe internet, am fost pe hi5 si pe facebook, si apoi am descarcat pe DC++ niste muzica. Si mi-a trimis un prieten ceva pe messenger, si dupa ce am deschis ce mi-a trimis, nu amai mers calculatoru'.
Am stat apoi si m-am gandit ce ar zice parintii daca ar sti cum "lucreaza" copiii lor pe internet si ce pagini viziteaza. Mai ales ca au facut sacrificii pentru cumpararea computerului (in cazul de mai sus) si erau ferm convinsi ca plodul lucra pe internet si facea treburi pentru scoala. Si nici macar nu avea Office instalat.
Exista situatii in care lipseste creierul. Sau e atrofiat, ca orice organ care nu se foloseste. Exista situatii in care persoana cu creier lipsa insista sa fie bagata in seama. Si atunci scoate cugetari adanci despre anumite chestii. In cazul nostru, despre viata. Iata ce iese:
Ma intreb: oare trebuie sa doara foarte tare dupa ce comiti o cugetare de acest gen? Si apoi...limbajul e tare de tot.