Să ne gandim la o chestie. Noi ne mandrim că suntem un popor tolerant, că nu avem nimic cu nimeni (exceptand ţiganii, dar asta este altă poveste) şi că oricine este binevenit la noi atata vreme cat işi vede de treabă. Mi s-a spus că era la fel şi aici acum vreo 25 sau 30 de ani, cand au început să fie invadaţi de imigranţi. Întai au început să vină cei din fostele colonii ale Franţei, care au fost relativ bine primiţi, pentru că ştiau franceza şi erau dispuşi să facă munci pe care francezii nu mai erau dispuşi să le facă la un moment dat. Oarecum asemănător cu turcii din Germania pana la un punct.
Partea mai nasoală a început acum vreo 15 ani, cand au început să vină imigranţi din alte ţări africane, care nu prea ştiau franceza şi nici nu erau dispuşi să muncească orice, care s-au instalat la perifieria oraşelor şi au început să facă tot felul de acte antisociale, pe vremea cand ţiganii noştri erau aproape necunoscuţi aici. Atunci, francezii nu au moa fost la fel de toleranţi. Au zis dehors avec les blacks, adică în afara oraşelor cu ei. Şi le-au făcut un fel de tabere, care acum sunt de fapt cartiere întregi de blocuri unde se vorbeşte orice altceva decat franceza, unde se sacrifică în baie capra şi unde antenele parabolice sunt pe blocuri la fiecare fereastră, pentru a prinde posturile de acasă. O parte din aceşti imigranţi primesc ajutoare de la stat şi de la bugetul local. Într-o zonă unde şomajul de de peste 30%, acest lucru nu e prea bine văzut. Industria vinurilor e în declin, construcţiile nu sunt bine plătite, aşa că localnicii nu prea găsesc de lucru. Şi cand văd la Maison de location et des alocations că marocanul ori algerianul le ia casa de la primărie şi are prioritate şi la alocaţii, se cam enervează pe blacks şi melons (arabi în limbaj depreciativ).
Apoi sunt albanezii şi bulgarii care le fac probleme şi care strică piaţa muncii, atata cat este. Romanii sunt văzuţi relativ OK aici, sunt vreo trei la echipa de rugby locală, care joacă în divizia a doua, şi vreo caţiva care şi-au deschis afaceri în oraş după ce au părărsit Legiunea Străină, al cărei sediu e în Nimes. Am fost la un bar de acest fel, am vorbit cu proprietarul, care mi-a spus că romanii nu sunt văzuţi mai rău sau mai bine ca în alte zone ale Franţei, şi că aenţia este concentrată asupra albanezilor şi a bulgarilor. Care, chiar la începutul săptamanii au avut o reglare de conturi folosind arme de foc.
Cu toate astea, singurl cerşetor pe care l-am văzut aici era roman. Nu ţigan, ci roman.
Discutam azi cu prietenii la care stau şi mă gandeam că asemănările dintre popoare se opresc la punctul în care devenim raţionali şi vorbim de bani.
În primul rand nu am văzut aici maşini mari, 4x4 care să te arunce de pe drum dacă îndrăzneşti să mergi cu viteza legală prin oraş. Mi-au explicat oamenii că nu merită o astfel de maşină, că cei care doresc maşini de familie îşi cumpără maşini de familie, iar ceilalţi îşi iau maşini mici, bune pentru aglomeraţia din oraş. Am văzut multe maşini mici, sport (poate şi datorită vremii, care e foarte blandă, nu au ierni cu temperaturi sub 10 grade) şi cred că doar vreo 10 maşini mari. Am avut curiozitatea să le număr în trafic.
O altă chestie care m-a mirat a fost atitudinea lor cu privire la locuinţe şi la proprietate. Sigur că piaţa chiriilor este strict reglementată, iar instituţia chiriei are o tradiţie, dar am observat că nu se prea zbat pentru a obţine o proprietate, chiar dacă au copii, pentru care, teoretic, ar tebui să lase ceva. Nu, nu o fac pentru că nu e nici o ruşine să stai în chirie o viaţă întreagă şi ei nu văd nici un motiv pentru a încerca să devină proprietari. Există, pe de altă parte, un fond de apartamente gata construite, întotdeauna la îndemana primăriei şi gata să fie date spre închirirere. Se pare că toată lumea poate să îşi permită măcar o garsonieră cu chirie, iar cei care nu pot sunt ajutaţi de stat, cu un aşa numit aide de location. Clădirile cunt bine întreţinute, nu au o asociaţie de locatari, dar concierge-ul care le întreţine e un salariat în toată regula, plătit cu salariu pe baza unui contract de muncă, aşa că are tot interesul să îşi facă treaba, altfel e dat afară. Concediat.
O clădire veche, care urmează a fi dărîmată pentru a face loc unui bloc de locuinţe. De data asta, e vorba de locuinţe de stat, pregătit pentru a fi date în chirie.
Peste tot sunt flori, totul e verde şi e relativ bine îngrijit.
După o vreme lungă în care nu am avut acces la computer, mă bucur acum să scriu de pe plaja însorită a Mării Mediterane. Una din plajele însorite.
La fel ca întotdeauna, computerul dă chix atunci cînd e mai mare nevoie de el, aşa că, încă din Austria, laptopul meu a refuzat să meargă, zicand că are ceva probleme cu Windows-ul. Şi, tot ca de obicei, atunci cand ai nevoie de ceva, nu găsesti sau nu ai cu tine. Cum ar fi un CD de Windows. Eh, toate s-au rezolvat pana la urmă.
Cum spuneam, sunt în concediu şi pentru prima oară am vizitat Germania, pana acum fiind doar în trecere pe acolo. Acum am stat două zile la Regensburg şi a fost extraordinat. Oraş curat, frumos, foarte vechi, cu un dom impresionant.
Un alt lucru care m-a impresionat în Gemania e bunul simţ. Că vorbim despre felul în care conduce pe autostradă cel cu Porche ori vorbim despre cel care îţi dă restul la terasa pana la ultimul cent de euro, fără a-ţi cere "20 de centime să vă dau eu 4 euro". Am văzut romani destul de mulţi, de unii mi-am dat seama din prima că sunt romani, pe altii i-am recunoscut doar dupa ce i-am auzit vorbind. Am dormit la Regensburg la hotelul Ibis, curăţel şi relativ OK, cu excepţia internetului, care nu le mergea pe nici unul din cele 3 computere care erau acolo pentru accesul gratis la net. Era o echipa de tenis de camp din Medias acolo, cam pe la 15-18 ani. Păreau a fi stapanii hotelului - vorbeau tare, strgau de pe o parte a coridorului în alta, ce mai, se credeau acasă. I-am spus unuia din ei, în romana Copiluţ, mai încet, că nu eşti singur, pentru că urla chiar în faţa camerei mele. Boul s-a dus la colegii lui, le-a spus ceva în şoaptă, după care unul din ei a venit să îmi spună ce dacă, nu ne înţelege nimeni oricum aici.
Destinaţia finală a drumului, oraşul Nimes din sudul Franţei este un vechi oraş roman, cu o groază de vestigii istorice, şi chestii vechi, romane, păstrate intacte. Un alt lucru important este faptul că e eproape de mare, 15 minute pe autostradă. Dacă nemţii m-au impresionat prin bun simţ şi ordine, francezii sunt oarecum opusul. Nu sunt pentru prima dată aici, am fost şi acum doi ani, şi acum trei ani. Nu pot să nu observ asemănprile dintre noi şi ei, suntem la fel de vulcanici, la fel de pasionali, dar în multe cazuri la fel de nesimţiţi şi la fel de miserupişti. Fiind în Franţa, ar trebui să spun la fel de je m'en fişişti. Vreau să spun că sunt mai puţini atenţi la detalii, la curăţenie, la rigurozitate şi la ordine. Pe dealtă parte, sunt atenţi (maniaci) cu siesta şi cu timpul lor liber, închid aproape toate magazinele la ora 12.45 şi le deschid pe la 2.30, inclusiv unele magazine din marile galerii comerciale. Dacă în Gemania nu am văzut cerşetori, aici m-a abordat un roman în mod direct (văzand maşina cu număr de Maramureş, Romania la stop), cerandu-mi 2 euro sau o ţigară. Fără măcar să mă întrebe dacă vreau să îmi spele parbrizul. Pe ceilalţi îi întreba.
Cam greu cu reţelele wireless, în imobilul unde stau sunt vreo 6, dar toate securizate şi niciuna free. Trebuie să mă deplasez la McDonalds pentru net free, iar cum eu nu sunt mare fan McDdonalds...
Sunt multe de spus şi de făcut, doar timp să fie!
Din seria noi ştim mai bine, că doar suntem români, astăzi vă prezentăm inundaţiile şi efectele lor. Se pare că inundaţiile au spălat şi bruma de inteligenţă pe care se presupune că ar avea-o aleşii locali. Că se presupune că ăia ar fi mai inteligenţi, doar de aia sunt aleşi, că sunt mai buni şi pot conduce restul turmei electoratului.
Iată ce spun aleşii din Rădăuţi-Prut
Păi da, nici reprezentanţii Prefecturii şi nici cei ai Consiliului Local nu dau bani din buzunarul lor să reconstruiască în fiecare an casele afectate. Ieri, la un jurnal TV, vedeam că o tanti de acolo refuza să se mute, spunând că aici am trăit toată viaţa, aici am rude şi cunoştinţe, aici vreau să mor. Se pare că în condiţiile astea dorinţa îi va fi îndeplinită destul de curând. Mai adăuga ea, mândră că la anul nu mai facem case din chirpici, le facem din cărămidă şi nu le ia apa. Nu, nu o să le ia apa, doar o să dărâme un perete sau doi, poate peste cineva care se află în casă.
Aceiaşi reprezentanţi de mai sus ne arată că nu trăiesc în România reală, cu următoarea declaraţie
Deci, facem acum casele, că sunt mai uşor şi mai rapid de construit, după care facem digurile alea cândva, sperăm că în timp util pentru a evita alte inundaţii. Pe ce ne bazăm? Păi, şi Olanda a putut, noi de ce nu putem? Da, şi Germania a putut să fie unde e ea acum din punct de vedere economic, noi de ce nu putem?
Şi, la final...
Deci nenea ăsta ar avea cele mai întemeiate motive să se mute. Adică a văzut o dată, de două ori, de trei ori că autorităţile nu iau nici o măsură, dar el e hotărât să nu se mute. Să fie oare atitudinea fatalistă a ciobanului mioritic în faţa greutăţilor. O pulă, e atitudinea de prostie a oamenilor care ştiu una şi bună: asta fac şi nimic altceva. Sunt sigur că aşteaptă inundaţiile de la anul, poate stă la masă cu Băsescu şi îi creşte cota de vedetă locală. Că doar trăim în ţară de vedete.
Şi, ca să nu fie că numai în Rădăuţi sunt idioţi, una şi de pe la noi, de la Maramu` (reş).
Articolul de la care am pornit.
Prima dintre scurte este un exerciţiu de deducţie, o flotare logică, după cum zice Zoso. PSD vrea să elimine imunitatea de orice formă pentru parlamentari şi pentru membrii guvernului, precum şi pentru preşedinte. De ce oare vor să facă acest lucru acum, iar adoptarea legii să fie făcută rapid, dupăc are va avea loc un referendum odată cu alegerile din toamnă. Păi pentru că ei au rămas cu o poliţă neplătită către Băsescu şi pentru că ei cred (speră) că Băsescu o să o facă de oaie cumva, prin ceva declaraţii ori ceva acţiuni, lucru care le-ar putea oferi pretextul unei debarcări a preşedintelui. Pe de altă parte, ce surpriză, propunerea pică exact după avizul negativ al Parlamentului pentru Miron Mitrea şi Năstase. Şi cum legea nu se aplică retroactiv, e clar că cele două eminenţe cenuşii au scăpat fără dureri de cap demâna lungă ciungă a justiţiei. Nu sunt proşti oamenii, planifică şi gândesc cum e mai bine pentru ei.
Cel de-al doilea comentariu este legat de mărcile de lux care nu prea au căutare pe piaţa românească. Zice la gazetă că unele mărci de lux (reprezentate prin francize aici) au trebuit să îşi închidă porţile pe plaiurile mioritice pentru că nu au avut clienţi. Cum, când avem atâţia cocalari şi băieţaşi de tip Playboy pe la noi, nu supravieţuiesc firmele? Se pare că nu.
Da, merge şi aşa, zicem după fiecare semi-dezamăgire. Fie în sport, fie în viaţa de zicu zi. Recunosc că nu îmi place Michael Phelps neapărat, nu era sportivul meu favorit şa înot, mai ales atunci când am auzit că îşi propune să câştige opt medalii. Mă gândeam că e retorica specific americană, noi suntem mai buni, noi suntem mai frumoşi, pe noi nu ne bate nimeni. Da, aşa este, o parte e retorica lor, dar o altă parte, mult mai importantă este mentalitatea lor de învingător. Mentalitate existentă nu doar la nivel de cuvinte, ci şi la nivel practic. La noi însă...
Am plecat la europenele de fotbal pregătiţi să rupem tot, să câştigăm cupa şi să le închidem gura celor care cârcoteau. Am venit cu coada între picioare. Am fost aproape câştigători şi acolo, aproape calificaţi. Dar ne-am întors acasă. Am fost aproape de aur şi la scrimă. Dar nu am câştigat. Am fost aproape de bronz la înot. dar Camelia Potec a venit pe locul 4. Ieri se zicea pe TVR 1 că dacă nu se rupe barca de 8+1, câştigăm aurul sigur. S-a rupt şi nu am văzut eu?
Nu neg munca depusă şi efortul sportivilor. Dar ce arată faptul că ai fost pe locul 2 o jumătate de cursă şi ieşi apoi pe 4, la înot? Ori ce arată faptul că ai fost pe locul 2 tot timpul cursei de 8+1 şi pe ultimii metri te depăşeşte un echipaj? Şi, în contrast, ce ne arată faptul că la înot (ştafetă masculin) SUA era pe locul trei înainte de a intra Phelps în apă şi au terminat pe locul 1?
Mentalitatea de învingător trebuie să existe şi la nivel practic, atunci când strângi din dinţi pe ultimii metri şi îţi spui că dacă e să cazi, măcar să cazi după linia de sosire, dacă e să faci ceva, atunci să faci cât poţi de bine. Şi mai mult decât atât.
Nu ar fi oare bine pentru noi să se facă o menţiune specială pentru locurile 4? Ar merge şi aşa.
De la ce vârstă se începe cu alcoolul? Unii se pare că încearcă să își obișnuiască de mici odraslele cu ”greutățile” vieții. Ieri am văzut inconștiența unui părinte care îi dădea unui copil de 5 ani bere. Omul, însoțit de mai mulți amici, fiecare cu copilul din dotare, se pune la o masă (la o terasă lângă un lac) și trimite unul dintre copiii din dotare - aproximativ 10-12 ani să comande și să ia bere. Da să iei din aia cu sticlă verde, nu la cutie. Și vezi să fie rece. Înarmat cu indicațiile, copilul merge și cere bere. Nici o întrebare, de ce cumpără bere, câți ani are, unde e tata, pentru cine cumpără bere...nimic. Banul să iasă. Copilul revine și pune 3 beri pe masă, mergând după încă o tură. Între timp, bizonul șef cel care părea a conduce grupul ia un pahar de plastic și îi toarnă lui puștiulică de lângă el bere, cam de două degete. Bea și tu, că nu te vede mă-ta! Sigur, de asta dăunează alcoolul, că îl vede mă-sa.
Pentru că e vară şi apar ca ciupercile după ploaie izolaţiile blocurilor, apare şi prostul gust, kitsch-ul şi lucrul de mântuială.
Primăria trebuie să emită nişte autorizaţii pentru chestiile astea, din câte ştiu. Se face un proiect, cu diriginte de şantier, cu aprobări, cu de toate. Se pară însă că românul nu se împiedică de mici chestii birocratice, precum acte şi aprobări. Şi face cum îl taie capul. Prost.
Dacă oamenii sunt proşti, de ce oare nu consultă pe cineva care ştie? Nemaivorbind de faptul că primăria din Baia Mare doarme...
După cum zice și titlul, doream să cred, la început, că filmul va avea legătură cu dosarele X (serialul) și prin altceva decât cele două personaje principale. A avut, deși o cazul cercetat era mai puțin X files decât unele episoade ale serialului. Nici sfârșitul nu ne mai lasă în ceață, ca în cazul serialului, dar, una peste alata, cred că filmul e bun și e o continuare logică a seriei (mai ales că Mulder și Scully sunt împreună). Merită văzut, măcar ca un remember al timpurilor de glorie ale X Files.
Se dovedește că străinii nu glumesc atunci când e vorba de protecția mediului. Ne arată cei de la Penny Market că stocurile (omenirii) sunt limitate când vorbim de cărbuni și apă. Cumpărați cât timp mai puteți!
Deşi sunt fan al gimnasticii şi nu pierd nici o transmisiune (pe cât posibil) de la mondiale ori europene, marea vedetă pentru mine rămâne baschetul. Mi se pare că întotdeauna echipa SUA reuşeşte să facă spectacol, iar Lituania şi Grecia nu sunt departe de ei, ca valoare măcar. Ca spectacol însă, SUA bate tot.
Am ţinut ieri cu China în meciul contra SUA, nu de alta, dar parcă ţii cu cei mai slabi de cele mai multe ori. Deşi a rezistat în primul sfert, restul meciului a fost la discreţia americanilor. Unele execuţii ale lor mi-au amintit de cele ale lui Charles Barkley (ce vremuri...), iar Jason Kidd a fost excelent.
Chinezii s-au bazat pra mult pe Yao Ming, vedeta lor din NBA. A jucat bine în primul sfert, după care a obosit. Aruncările de 3 puncte nu au fost precise şi americanii s-au distanţat din ce în ce mai mult. Oricum, SUA - Lituania va fi un meci bun. Abia îl aştept.
Rusia nu e Serbia. Da, e adevărat, dar nici america nu e America. Cel puțin nu aici. Era o vreme când războiul părea mai nobil. Nu era, tot timpul au primat interesele economice, dar parcă toți aveau o șansă. Și pozițiile (aliați ori dușmani) nu se schimbau atât de repede și atât de brusc.
Când Serbia a comentat cu privire la independența Kosovo, USA și aliații ei au fost extremi de vocali, invocând dreptul internațional, dreptul la autodeterminare al națiunilor, chestii grele. Când Osetia arată aspirații de independență, USA&comp. nu numai că nu se bagă, dar nici măcar nu comentează. Nici măcar nivelul declarativ nu depășește lăbărelile de genul sunt probleme interne ale Rusiei și Georgiei, fiecare națiune are dreptul să apere integritatea teritorială etc. Americanii văd un excelent prilej de a politiza olimpiada și de a o transforma într/un prilej de protest global cu privire la încălcarea drepturilor omului. Bun așa. Dacă însă tot suntem fecioare și nu ne futem, hai să nu stăm capră nici la ruși în momentul când fac o chestie nasoală și să îi tratăm cu aceeași unitate de măsură. Dacă nu la nivelul concret, măcar să fim tari în gură și vehemenți în declarații. Dar America tace...
Pax olimpica a devenit un vis frumos de mult timp, de mult timp au existat confruntări în timpul olimpiadelor într/un colț sau altul al globului. Cât de tare ne dorim să tacă armele depinde însă în care parte a globului există confruntările.
Am văzut ieri filmul și pot spune că a fost ceea ce m-am așteptat să fie. Un film deconectant, bun, cu câteva replici haioase, unele situații în care scapi popcornul din mână și cam atât. Pe alocuri pare un low-version al lui Indiana Jones, dar având în vedere că sunt ambele niște fantasy/adventure movies, te aștepți să semene puțin. Mai ales că au aceeași temă centrală.
Bun de văzut, deconectant, dar nu aș da transmisiunile de la Beijing pentru el.
Citesc astăzi despre Andrea Pininfarina, care a decedat într-un accident de circulaţie (via Zoso). Şi mai citesc că omul conducea un scuter Vespa, nu un Bentley, nu Q7 sau nu era într-o limuzină, cu şofer. Şi mă gândesc, din nou, că România suferă de prea mult vedetism, fiţele dau pe afară şi simplitatea este un cuvânt demult uitat.
Acum trei ani, când am fost in Anglia, un tip îmi spunea You see all those big 4 by 4 cars, driven by ladies whose head can bearly be seen, or driven by immigrants who can bearly afford the insurance. What's the use, a Wauxhall (varianta lor pentru OPEL) can get you there in the same way. A, mă gândeam eu, vorbeşte invidia, ce ştie el. Aşa, şi Dacia şi Ferrari sunt maşini, au patru roţi, au motor, deci sunt la fel. Teoretic. Nu şi practic însă. Timpul a trecut, am mai avut ocazia să vizitez şi alte ţări, să mai discut cu alţi oameni, m-am mai maturizat şi eu şi parcă acum înclin să îi dau dreptate lui Dolly (aşa îl chema pe tipul din UK). Îi dau dreptate cel puţin dintr-un punct de vedere: maşina nu e cea care trebuie să arate statutul social, banii pe care cineva îi are. Maşina nu aduce un plus de distincţie, nu eşti mai manierat dacă vei coborî din Q7 sau Porsche Cayenne. Primul exemplu în acest sens, Gigi Becali. Poate nu cel mai bun, având în vedere faptul că, totuşi, îşi conduce singur limuzina şi o mai îndreaptă cu ranga din când în când, dar e pentru mine un exemplu clar de parvenitism. Un Dinu Păturică modern. Sigur că e o onoare să fii lovit de un Jeep, poate că e chiar un sentiment mai plăcut decât să fii storcoşit de o Dacie şi în ultimele clipe te simţi mai norocos. Dar parcă vedetismul, nepăsarea şi comportarea tipică de moşier pe plantaţie au ajuns mult prea deranjante.
Maşina e doar unul din componentele fiţoşagului de la noi. Pe lângă asta, trebuie, în mod evident, o casă neapărat în Pipera, trebuie schimbate femeile paraşutele din showbiz la fel ca şi şosetele (adică atunci când una e murdară şi uzată trebuie cumpărată alta) şi alte şi alte lucruri care contribuie la dezvăluirea, cu ostentaţie şi nesimţire, statului social superior.
O duduiţă din Anglia a ajuns pe calea ferată urmând indicaţiile unui GPS. Articoul concluzionează că GPS-ul încă nu poate înlocui harta rutieră clasică. Oare creierul îl poate înlocui? Nu ar fi rău, în unele cazuri.
Zice aici că elevii de liceu vor studia ca materie opţională istoria comunismului.
Nu ar fi un lucru rău, dar cred că ar trebui început cu un studiu teoretic al comunismului, cu un studiu al ideilor şi filozofiei/teoriei comuniste, spre a se vedea motivaţiile şi doctrina care alimentau sistemul. Mai mult, cred că nu ar strica o introducere în istoria comunismului, cu accent pe modul în care a apărut şi a evoluat în România (diferit faţă de alte state, Iugoslavia, spre exemplu, orientat spre un comunism cu o puternică tentă naţionalistă). Altfel, liceeni de azi (care nu au apucat deloc perioada) vor rămâne doar cu ideea că a fost rău în comunism, aşa am auzit de la bătrânii mei.
Nu în ultimul rând, trebuie ţinut cont de încă un aspect. Recentă şi încă dureroasă din multe puncte de vedere, istoria comunismului va lăsa loc, invariabil, opiniilor personale, punctelor de vedere ale dascălilor, care dacă nu sunt prezentate ca atare (adică puncte de vedere, nu sentinţe) pot vicia actul pedagogic.
Tinerii din ziua de azi (majoritatea) ar trebui să înveţe în primul rând ce înseamnă ordinea, respectul şi autoritatea. Ar trebui să înveţe bunul simţ, limitele şi abia apoi ar fi îndreptăţiţi să ceară. Din păcate însă, de prea puţine ori îi pregăteşte şcoala pentru viaţă.
Mergi la primărie și zici că ai o mașină. Primăria îți dă autorizație pentru un garaj. Iar tu îți faci coteț.
Numărul accidentelor nu are şanse să scadă, cu toate campaniile poliţiei. Cel puţin nu atât timp cât orice şofer poate să îşi ia înapoi carnetul suspendat fără examen.
Later edit: Tot vorbeam de şoferi şi permise.
Maşina nu este o investiţie, ci o cheltuială. Nici chiar o maşină Lamborghini Gallardo nu poate fi considerată o investiţie, aşa cum citeam pe la începutul anului prin ceva ziar. Oricum, pe principiul ăsta, am zis că dacă tot cheltui bani, măcar să cheltui cât mai puţin, de aceea am fost azi să îmi reînnoiesc asigurarea CASCO. Mai ales că plec în concediu cu maşina, că nu se ştie ce se poate întâmpla, că pază bună...
În faţa mea era un tip bine îmbrăcat, deloc stilul cocalar, doar pă trend. Oricum, ideea e că venise omul să asigure o maşină la valoarea de catalog de 36000 de euro. Omul stătea în cumpănă dacă să adauge clauză de furt sau nu. Dude, la valoarea aia, mi-ar părea rău să nu primesc nimic înapoi dacă mi-o fură. Chiar dacă maşina valorează acum mai puţin, bănuiesc că nu era ceva Logan tunat ori un Moskvici, ci era ceva ca lumea. Ar fi costat vreo 160 RON/an în plus, ceea ce cred că se justifică la valoarea maşinii. Nu sunt deloc adeptul aruncării banilor în vânt, dar parcă merita diferenţa în cazul ăsta. Mai ales că în urmă cu vreo o lună jumate au furat o maşină din faţa blocului meu cu o platformă. Cu stil băieţii, au acţionat frumos.
E cald, e foarte cald afară, aşa că ne refugiem pe o terasă. Dar acolo e plin, şi căutăm răcoarea aerului condiţionat din magazine. Şi...surpriză, acolo găsim şi reduceri. Şi pentru că tot suntem acolo, ieşim cu o plasă plină de lucruri pe care nu le vrem neapărat, care nu erau programate în buget şi de care ne puteam lipsi foarte bine. Dar, pe sistemul românesc sunt la reducere, mai bine le iau acum decât să nu le găsesc, cumpărăm rahaturi cu zahăr pe ele. Zicem că sunt prăjituri.
Mai pe larg, aici.
Aştept cu nerabdare concediul. Mi-am zis că nu mă gândesc la el până în august, că plec prin 21 august şi mai e mult până atunci. Acum însă am început countdown-ul, mai sunt câteva zile...
Mă duc în sudul Franţei, la Nimes, un oraş de vreo 150.000 locuitori, cu nişte plaje superbe foarte aproape şi cu o istorie extraordinară în spate. Apeductul roman de la Pont de Gard (în toate manualele de istorie) este doar una dintre chestiile interesante.O să fac pe drum o oprire de 2 zile în Viena şi una de o zi în Germania (încă nu ştiu unde). La întoarcere, Germania şi apoi Budapesta 2 zile. Apoi, Tunisia (prin 20 Septembrie), partea a doua a concediului.
I can't wait!
Am auzit des în ultima vreme problema instituţiilor de plasament pentru copii repusă pe tapet. Nu ştiu dacă este an electoral ori nu, nu ştiu dacă pur şi simplu dorinţa de reformă a guvernului/guvernelor a devenit realitate.
Prima chestie, extrem de importantă, este că aceste centre de plasament nu sunt orfelinate. O foarte mică parte a copiilor de acolo sunt orfani cu adevărat, restul sunt orfani sociali, copii care au fost daţi în grija statului, uneori de la vârste fragede, de către nişte părinţi care au crezut că e mai bine să faci copii şi să îi dai statului să îi crească, de nişte părinţi care nu puteau să îi crească din cauza sărăciei, ori de nişte părinţi care erau abuzivi şi care nu puteau avea grijă de ei. De aceea termenul de orfelinat e impropriu folosit.
Pe de altă parte, instituţiile trebuiesc închise şi trebuie oferit copiilor un mediu unde să nu fie 20-30 pe etaj, unde să aibă parte de mai multă interacţiune şi de mai puţine abuzuri, atât din partea colegilor mai mari, cât şi a personalului. Aşa zice legea. Statul în schimb a zis altfel. Adică a mimat reforma, începând din 2000-2002 să moduleze instituţiile. Le renova, le făcea mai colorate, dar oamenii rămâneau aceiaşi, abuzurile erau aceleaşi, doar aparenţa era diferită. Lucrurile par a se mişca acum în direcţia ce abună, dar, aşa cum ziceam, rămâne de văzut dacă e doar din caza anului electoral ori din cauza faptului că odată şi odată trebuie închise instituţiile.
Mă distrez în fiecare dimineaţă urmărind horoscopul, iar azi am făcut un mic experiment, în sensul că am urmărit (cu greutate şi cafele multe) horoscopul la trei posturi TV diferite. Cele trei previziuni erau total diferite şi complet aiurea. Nu cred că cineva poate să ia în serios o chestie de genul Mergeţi undeva în concediu, să vă luaţi mai mulţi bani pentru cheltuieli neprevăzute. Asta e previziune astrală sau sfatul de bun simţ dat de orice agenţie turistică înainte de a merge omul în concediu.