Blogul unui om...normal

Un film foarte bun (deşi puţin mai vechi), pentru că reuşeşte să nu cadă în derizoriu, deşi porneşte de la o chestie aparent banală: un jaf într-o bancă. Not another detective movie...am spus la început. Şi nu a fost aşa, filmul are un deznodământ neaşteptat şi o răsturnare de situaţie spectaculoasă.

Filmul este în mod clar unm film pentru copii. Aventuri de genul celor din Indiana Jones (părțile bune, cele vechi), acțiune previzibilă și deloc complicată. Se ajunge rapid în ”mijlocul acțiunii”, iar dialogurile devin uneori chiar amuzante.




Film de văzut cu prietena într-o seară semi-romantică, cu o acțiune diluată și cun un final (aproape) previzibil. Totuși, ideea filmului, că suntem prea ocupați în această lume nebună ca să mai avem timp și de lucruri normale rămâne valabilă. Apelăm la soluții instant, la surogate și nu la lucrurile normale.

După cum zice și titlul, doream să cred, la început, că filmul va avea legătură cu dosarele X (serialul) și prin altceva decât cele două personaje principale. A avut, deși o cazul cercetat era mai puțin X files decât unele episoade ale serialului. Nici sfârșitul nu ne mai lasă în ceață, ca în cazul serialului, dar, una peste alata, cred că filmul e bun și e o continuare logică a seriei (mai ales că Mulder și Scully sunt împreună). Merită văzut, măcar ca un remember al timpurilor de glorie ale X Files.

Am văzut ieri filmul și pot spune că a fost ceea ce m-am așteptat să fie. Un film deconectant, bun, cu câteva replici haioase, unele situații în care scapi popcornul din mână și cam atât. Pe alocuri pare un low-version al lui Indiana Jones, dar având în vedere că sunt ambele niște fantasy/adventure movies, te aștepți să semene puțin. Mai ales că au aceeași temă centrală.
Bun de văzut, deconectant, dar nu aș da transmisiunile de la Beijing pentru el.

Nu mă gândeam, la modul serios, că o să îmi placă Wall.E. Auzisem aşa: că e un film în care doi roboţi se îndrăgostesc. Bun, şi ce-i cu asta? Am mai văzut robot cu sentimente în I, Robot. Că este vorba de o planetă pământ părăsită. Câte filme nu ne arată asta? Ce poate să aducă nou un film de animaţie?

Odată ce l-am văzut, m-am lămurit. Povestea în sine este destul de simpluţă, Un mic spoiler, atenţie! E vorba despre un robot de pe pământ (pământul părăsit, în care mai supravieţuieşte doar un gândac de bucătărie - ironie fină la lipsa de soluţii a oamenilor în faţa dezastrelor şi la capacitatea de adaptare a gândacilor de bucătărie) care se îndrăgosteşte de un robot de "sex" feminin, pe nume Eva. Robotul nostru, Wall.E ajunge, împreună cu Eva şi cu o plantă firavă, singura de pe pământ, pe o navă unde oamenii s-au retras şi unde trăiesc în tot confortul oferit de anul 2700 şi ceva.Plantă găsită înseamnă pământ locuibil, deci oamenii vor să se întoarcă. Roboţii de pe navă încearcă să împiedice acest lucru, dar până la urmă oamenii se întorc pe pământ. Gata spoilerul.

Filmul produs de Pixar are însă şi o altă latură, pe care o observi vrând-nevrând. Este atât de evidentă, atât de groase sunt tuşele că nu se poate ignora. Este vorba de unul din modurile în care poate evolua societatea. Societatea de consum se schimbă în societate leneşă de consum, deconectată total de realitate. Oamenii nu fac nici un pas, se plimbă în fotolii, iar întinsul mâinii după un suc este un efort. Obezitatea este obişnuită, sedentarismul este accentuat de monitoarele prin care vorbesc oamenii aşezaţi faţă în faţă. Sigur că filmul, cu vădite intenţii ironice, amplifică orice consecinţă potenţial negativă a acetui mod de viaţă: căpitanul navei cere computerului să definească dansul, noroiul, muzica sau ritmul. Oricum, esenţa rămâne, şi anume că filmul reuşeşte să te pună pe gânduri, măcar o clipă, şi să te facă să zici: Ce nasol ar fi să ajungem aşa!

Un film care m-a facut de cateva ori sa ma intreb cand e bun filmul ori cand incepe actiunea?. Desi ideea e veche, ar fi iesit ceva cat de cat OK daca actiunea filmului ar fi fost ceva mai trepidanta, sau macar ceva mai bine inchegata. Din pacate, se "rupea" destul de des, iar incercarea de a prezenta 5 povesti unite printr-un fir comun nu prea da rezultatul asteptat.



Cu titlul original The Reaping, filmul este mai vechi, dar abia acum am apucat sa il vad. Film bun, cu o constructie ingenioasa a intrigii, finalul ofera o intorsatura neasteptata de situatie. Atat de neasteptata, incat pare ca ceva nu pusca.



Credeam ca perioada Razboilui Rece din filme, perioada cu rusii prosti si cu americanii (ori englezii, in cazul lui Bond) destepti s-a cam sfarsit. Adica, pana si Rambo a inceput sa se reprofileze. Uite ca acest film mi-a aratat ca inca nu s-a terminat si ca inca mai poate deveni sursa de inspiratie. Cam firava inspiratie insa. Am vazut filmul mai mult cu nostalgie, dar pana la urma, interpretandu-l in sesn strict de film de aventuri, ceea ce se doreste a fi, Indiana Jones ne ofera actiune, momente de umor, urmariri, lupte si un happy end. Ingredientele necesare unui asemenea film.
Si ne mai invata ceva: in cazul unei explozii nucleare, frigiderul este un loc sigur.