Proust

E foarte placut sa observi cum niste melodii iti pot aduce amintiri frumoase, chiar daca a trecut mult timp de la acele intamplari. La fel ca si madelna (cred ca am scris bine, sa spun oare prajiturica) lui Proust, o singura nota muzicala te face sa te simti bine, sa zambesti (fara ca ceilalti sa inteleaga motivul) si sa ai chef de viata.

Later Edit

Pe de alta parte, e ciudat cum unele momente raman atat de placute, incat nu mai doresti niciodata sa le traiest, cum anumite amintiri sunt atat de frumoase, ca nimic nu le poate egala. Orice tentativa de repetare ramane la nivelul de palida imitatie, de lucru care se compara cu originalul doar pentru a-i sublinia acestuia din urma suprematia.
Melancolie...stiu, se apropie o schimbare majora in viata mea si asta ma cam pune pe ganduri. Dar trece.

Nu merge computeru'

Acum cateva luni s-a mutat langa apartamentul meu o familie venita de la tara, cu un copil in clasa a saptea.
Doamna m-a vazut carand computerul in brate (il aduceam de la service, de obicei nu il scot la plimbare) si m-a intrebat daca ma pricep la calculatoare. Stiti, vrem sa luam si noi pentru baiat un calculator, ca noi nu stim sa lucram, dar el o sa stie, si ne tot inebuneste ca ii trebe la scoala zice tanti. De fapt vroia sa ii dau un sfat ce fel de computer sa ia. O intreb pentru ce il vrea exact, ce o sa faca baiatul cu el (desi banuiam ca jocuri, nu AUTOCAD) si ii dau un sfat.
Ieri vine la mine si imi spune: Stiti, computerul ala ce mi-ati spus sa il iau, nu merge. Baiatul nu poate sa faca nimic cu el. Da'...ce vrea sa faca baiatul? intreb eu. Pai, nu merge, nu porneste, si nu poate lucra baiatul pe internet! raspunde ea.
Bun, ma duc sa vad despre ce e vorba. Computerul mergea, dar era plin de virusi. Pagina de start de la IE era ceva chestie porno, se mai deschideau vreo 6 ferestre in 10 secunde de la deschiderea IE, prosecorul lucra la maxim tot timpul. Curat computerul, dupa care il intreb pe baiat ce pagini a vizitat. Am lucrat putin pe internet, am fost pe hi5 si pe facebook, si apoi am descarcat pe DC++ niste muzica. Si mi-a trimis un prieten ceva pe messenger, si dupa ce am deschis ce mi-a trimis, nu amai mers calculatoru'.
Am stat apoi si m-am gandit ce ar zice parintii daca ar sti cum "lucreaza" copiii lor pe internet si ce pagini viziteaza. Mai ales ca au facut sacrificii pentru cumpararea computerului (in cazul de mai sus) si erau ferm convinsi ca plodul lucra pe internet si facea treburi pentru scoala. Si nici macar nu avea Office instalat.

Cateva filme



Un film care m-a facut de cateva ori sa ma intreb cand e bun filmul ori cand incepe actiunea?. Desi ideea e veche, ar fi iesit ceva cat de cat OK daca actiunea filmului ar fi fost ceva mai trepidanta, sau macar ceva mai bine inchegata. Din pacate, se "rupea" destul de des, iar incercarea de a prezenta 5 povesti unite printr-un fir comun nu prea da rezultatul asteptat.



Cu titlul original The Reaping, filmul este mai vechi, dar abia acum am apucat sa il vad. Film bun, cu o constructie ingenioasa a intrigii, finalul ofera o intorsatura neasteptata de situatie. Atat de neasteptata, incat pare ca ceva nu pusca.



Credeam ca perioada Razboilui Rece din filme, perioada cu rusii prosti si cu americanii (ori englezii, in cazul lui Bond) destepti s-a cam sfarsit. Adica, pana si Rambo a inceput sa se reprofileze. Uite ca acest film mi-a aratat ca inca nu s-a terminat si ca inca mai poate deveni sursa de inspiratie. Cam firava inspiratie insa. Am vazut filmul mai mult cu nostalgie, dar pana la urma, interpretandu-l in sesn strict de film de aventuri, ceea ce se doreste a fi, Indiana Jones ne ofera actiune, momente de umor, urmariri, lupte si un happy end. Ingredientele necesare unui asemenea film.
Si ne mai invata ceva: in cazul unei explozii nucleare, frigiderul este un loc sigur.

Efectul bulgarelui de zapada

Ma uitam ieri la Seara Campionilor, apoi am stat sa urmaresc comentariile si, ca de obicei, reporterii nu m-au dezamagit. urmaresc de o vreme stirile sportive ca subiect de distractie si amuzament, nu neaparat pentru informatiile (destuld e subtiri) pe care le dau. Sunt mondenitati, sunt can-can-uri si tot ce vrem, numai stiri sportive nu. Spuneam deci ca reporterii nu m-au dezamagit nici ieri. In primul rand, ei nu au pus intrebari, decat in rare situatii. De cele mai multe ori faceau afirmatii: Gica, un meci greu in seara asta... ori Domnule Ienei, multe vedete in aceasta seara pe teren... Credeau ca Ienei nu i-a vazut pe Figo, pe Raul ori pe ceilalti care au venit?
Pe de alta parte, reporterii au inceput sa puna intrebari in legatura cu sansele echipei noastre la Euro. Care sunt aproape nule, dar se pare ca ei vor cu orice pret sa obtina de la cineva o declaratie cum ca Romania sigur va castiga Europenele. Se pare ca efectul bulgarelui de zapada este extrem de vizibil in sport. Adica nu prea sunt sanse, pornim de la ideea ca a fi cumva, om face ceva, apoi incet-incet se acumuleaza un capital de incredere si siguranta de sine (normal pana la un punct, trebuie sa pleci cu un moral bun intr-o competitie), si de aici pana la siguranta si superoptimism nu mai este decat un pas. Pornim razboinici, pornim cu o atitudine de fiare, dar aproape intotdeauna ne intoarcem invinsi. Am patit asa si acum 10 ani, la Europene), a patit-o si Steaua, cu Middlesbrough si se pare ca vom pati la fel si la Europenele acestea. In loc sa avem o atitudine de invingator avem o atitudine mult prea optimista, dar bazata pe prea putine realitati concrete.

Motoare

Spuneam ca am petrecut cateva zile la Budapesta. La un centru comercial era o oferta care suna cam asa: Cumpara produse in valoare de mai mult de 15000 forinti, vino cu bonul/bonurile la puncrul de concurs, completeaza talonul si plecia casa cu un Harley nou-nout! Am cumparat, dar daca iau Harley-ul am o singura problema: nu am permis si nu il stiu conduce (de fapt doua probleme). :)
Ca sa incurajeze oamenii sa cumpere, o expozitie de motoare a fost amenajata in centrul comercial. Iata poze (facute cu telefonul mobil):

Budapesta Harley (15) Budapesta Harley (8) Budapesta Harley (6)
Budapesta Harley (3) Budapesta Harley (4) Budapesta Harley (11)

Cateva poze in plus, aici.

Una...si una...

Una blonda si una bruneta, blonda studenta in anul II si bruneta eleva in clasa a XII-a, dar aratand ca o manechina...e bine sa fii personajul principal al petrecerii burlacilor. Pacat ca e numai o data.
Da, aseara pe cand ma pregateam de o seara normala, m-au scos colegii din casa si m-au dus la club. Si m-am intors azi dimineata la ora 4. Sa fug oare la starea civila repede, sa scot actele? Se mai poate oare?

Liceu, cimitir...

Citind articolul acesta nu m-am putut abtine sa nu imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie de perioada de liceu si apoi de cea de facultate. Nu este nimic punctual, e o nostalgie dupa varsta de aur, adica dupa ceea ce era bun si frumos, in comparatie cu varsta de fier de acum (Blaga - tot din liceu).
Imi aduc aminte de perioada in care bunul simt si cei sapte ani de acasa mai existau si in alta forma decat in vorbe, cand profesorul era totusi un profesor si nu puteai sa iti permiti sa il ameninti, sa il lovesti ori sa ii vorbeti urat. Iar daca totusi o faceai, nu erai considerat un curajos, ci doar un imbecil retardat.
Imi aduc aminte de perioada in care diefentele din clasa erau facute cel mult de hainele de firma, nu de modelele telofoanelor mobile, de masinile/motoarele cu care apar copiii la ore sau de numarul filmuletelor de pe youtube unde fata dintr-a noua ia muie de la 3 baieti.
Imi aduc aminte de faptul ca dupa liceu chiar si codasii clasei au ramas cu o bruma de cultura generala, stiau sa citeasca (referitor la articolul mai sus mentionat) si sa lege cateva fraze in mod coerent.
In sfarsit, imi aduc aminte ca dupa liceu cei mai multi vroiau sa mearga la facutate pentru ca stiau ca trebuie sa mearga pentru a-si gasi un job mai bun, nu pentru ca insistau parintii ori pentru ca asa au auzit ca e trendy.
Existau pilele, am cotizat pentru protocolul de la masa profesorilor la bacalaureat, existau preferinte in randurile profesorilor. Dar totusi parca se invata si se punea accent si pe altceva in afara de rahaturile pe care le vedm azi.
Imia duc aminte de perioada 1994 - 1998...

Aparentele

De ce avem in campanie politicieni care apar pe afise cu copiii/familia in brate? Vor sa transmita mesajul ca vor fi ocrotitori ai copiilor si ai celor mici? In cazul asta eu sa nu ii votez, intrucat nu am copii? Sau vor sa arate ce imiportanta este familia pentru ei? Asta merge in societatie puritane (SUA fiind cel mai bun exemplu), dar la noi nu prea intereseaza pe oameni daca primarul ori consilierul cutare are doua sau trei amante. Poate omul fara Viagra? Bravo lui! Il tin si buzunarele? Cu atat mai bine. A, nu e astupata groapa din fata blocului? Societatea de salubrizare nu a ridicat gunoiul (incluzand cei trei caini morti de vreo doua zile) de pe strada? In cazul asta e nasol! Oamenii au griji mult mai concrete, plasate in imediatul palpabil.
E doar un exemplu legat de aparente. Observ ca suntem din ce in ce mai preocupati sa mentinem aparentele, sa facem lucrurile pentru ca asa se face sau asa se cade. Sunt lucruri care se fac intr-un anume fel, si un in altul, dar sunt lucruri asupra carora fiecare poate reflecta si pe care fiecare le poate face asa cum crede de cuviinta, atat timp cat nu deranjeaza pe altii.
Cumparaturi in rate doar cu buletinul, masina luata pe credit pe 5 ani, concedii pe credit, haine de firma, toate trebuie avute pentru ca asa trebuie. De ce sa ai o plasma in casa cand ramai restant la cablu? De ce sa mergi cu VW sau cu Audi (nici alea noi), cand nu esti in stare sa iti iei un set de cauciucuri de iarna ori sa platesti o asigurare ca lumea la masina? De ce sa mergi in concediu ca sa lucrezi apoi un an, dar sa poti arata cunoscutilor pozele tale din concediu, facute si alea cu o camera luata pe credit? Esi imbracat tot in Nike, Adidas (neapart albe, la care asortezi pantofi negri) sau ai un costum Gucci cumparat de la cineva care fura in Spania? E OK, dar in momentul in care nu ai bani de un gel de dus si puti de la o posta cand ma apropiu de tine...
Facem lucruri pentru altii, ne ghidam dupa cum ar trebui sa le facem ca sa placa altora, dar uitam de multe ori sa le facem sa ne placa noua. In primul rand.

Budapesta

La Budapesta pentru 3 zile. Oras frumos, curat si plin de turisti. Cladiri vechi, restaurate, si cladiri noi, integrate perfect in arhitectura orasului. Lume pestrita, dar politicoasa si vesela. Nu am remarcat nici la localnici acea incrancenare si graba specifice oamenilor din orasele mari. Sunt parca mai relaxati si mai amabili.

In delegatie la Deva. Noroc cu hot-spot-urile Denisei.

Cum ne vindem serviciile

Incepand de la turism pana la orice servicii oferite, in majoritatea cazurilor apare si o portie de nervi, frustrare sau revolta care vin la pachet.
Ultima treaba este accidentul de tren din acest week-end, in care o persoana si-a pierdut viata. Reactia unui oficial CFR e naucitoare: in caz de deces al pasagerilor într-un accident de tren, despagubirile sunt suportate de operatorul feroviar, la fel ca în cazul bagajelor. Adica omul si bagajul sunt pusi pe acelasi plan. Poate doar pretul difera, omul fiind mai scump. Sigur ca, teoretic, este corect ce a spus omul, dar formularea lasa de dorit. Cinismul (probabil involuntar) este cel care razbate din declaratie. In caz de deces al pasagerilor într-un accident de tren, despagubirile sunt suportate de operatorul feroviar. Atat. Apoi ar fi trebuit sa urmeze alte chestii, iar apoi cei care si-au pierdut bagajele ar fi trebuit sa fie consolati, spunandu-li-se ca vor fi despagubiti tot de companie. E important pentru orice companie cum gestioneaza un astfel de eveniment. Ca oricum CFR are o imagine destul de nefavorabila, nu mai trebuie sa se mai adauge inca o bulina neagra.

Ignoranta sau kak izvestno

Stateam de vorba ieri cu un cunoscut de-al meu care inspector-sef prin ceva agentie teritoriala legata de agricultura. Omul merge pe la tara deseori, si are contacte cu oameni din toate categoriile sociale de prin sate, de la primar si cei din consiliu, pana la oamenii simpli, fara putere de decizie. Imi povestea ca dupa vreo 15 minute de discutii, in 90% din cazuri oamenii incep sa ii spuna trebuie sa dati o lege ca sa... sau cand va intoarceti la Baia Mare, faceti ca sa..., toate lucruri care nu stau in puterea lui. Aici vine partea interesasnta: dupa ce omul le explica ce poate si ce nu poate face, cum stau treburile si cam cum se naste o lege, raspunsul e, invariabil: nu se poate, faceti cumva sa fie bine, ca stim ca puteti. Si din nou explicatii, si din nou raspunsul stereotip: stim ca puteti sa faceti....

De aici trag urmatoarele concluzii:

Din pacate, masa mare, a oamenilor simpli, e inca foarte usor de manipulat. Sigur ca nu am descoperit eu gaura de pe covrig in momentul in care afirm asta, dar credeam ca oamenii s-au mai destpetat si nu au trecut de stadiul acela de idealism-heirupist in care se poate face totul pe genunchi, la o bauta ori pe un colt de masa. Chestia e cu atat mai nasoala cu cat suntem in an electoral, iar gogosile si minciunelele vor fi inghitite pe nemestecate de masa votantilor. Si se stie ce fel de bazin electoral il constituie mediul rural...

Romanul nu vrea sa stie altceva decat stie el. Degeaba explici, degeaba te sfarmi sa areti cum sta o treaba sau alta, romanul stie ca exista o cale si gata. Daca nu se poate rezolva prin acea cale, improvizam cumva, facem sa fie bine si ne conducem dupa merge si asa. Observatia cu gaura pe covrig e valabila si aici, dar speram ca acesti ultimi ani sa il mai cizeleze pe cetateanul de rand, sa ii arate ca acelmerge si asa e aplicabil pana la un punct, dupa care nu mai merge asa ci merge dupa cum trebuie sa mearga. Ca o paranteza, aici s-ar putea include si cei care inca mai cred in premii fabuloase pe internet, castigate printr-un click, in scheme de imbogatire rapida de tip Caritas, in excursii in jurul lumii cu 100 de euro si in sondaje/corespondenta prin email cu banca, corespondenta in care se cer date legate de card.

Romanul inca se bazeaza pe stravechiul kak izvestno (se zice, se aude in limba rusa - sper ca nu ma insel). Zvonul si radio sant sunt surse importante de informare pentru multa lume. Ca o completare la cele spuse mai sus, acelasi cunoscut de-al meu imi spunea ca majoritatea dialogurilor in contradictoriu cu oamenii de la tara pornesc de la fraza Am auzit de la Mihai/Florica/vecinul ca.... Or fi adevarate multe din cele auzite, dar nu se poate sa deschizi o discutie in contradictoriu si sa iti sustii un punct de vedere bazandu-te doar pe lucruri auzite din gura lumii.

Stat in stat

Distribuitorii de medicamente se pare ca fac ce vor, fara a suporta sanctiuni din partea nimanui. Cel putin pana acum. De ieri au au intrat in greva intrat in greva, pentru a doua oara in acest an, pe motiv ca lucreaza in pierdere. Guvernul nu vrea sa renegocieze pretul pana in iunie (bravo lor!) si pare a nu ceda santajului. Ma intreb daca in perioada in care un euro era 32000 lei (vechi), distribuitorii si importatorii au sarit sa faca greva pentru a se recalcula pretul. Sau daca au ieftinit medicamentele in acea perioada. Din cate stiu eu, nu s-a intamplat nici una, nici alta.

Un mic facelift

Acum ca am mai mult timp, am mai adaugat bloguri noi in lista de lecturi. Le citeam de mai mult timp, dar acum le-am adaugat doar. Sper sa va placa noua mea fata :)

Ura viscerala

Ma uitam aseara la meciul dintre cele doua formatii clujene si ma intrebam care este diferenta dintre suporter adevarat si fanatic, huligan sau spuneti-i cum vreti. Asta si prin prisma evenimentelor care s-au intamplat la Cluj dupa ce Dinamo a batut Steaua. Unde e limita pana la care un suporter poate merge cu iubirea si sacrificiul fata de echipa? E oare aceea in care suporterul e gata sa ia o bata in cap sau un lant peste ochi doar pentru a apara numele echipei sale, nume terfelit de adversari?
Mergand mai departe, ma intreb de ce exista ura viscerala intre suporterii echipelor din Bucuresti? De multe ori mi-am pus intrebarea daca jucatorilor marilor echipe bucurestene le pasa de suporteri chiar atat de mult cum cred acestia din urma. Ce admira suporterii? Jocul? Cum se face atunci ca isi fluiera jucatorii favoriti in timpul meciurilor, dar sunt in stare sa ia gatul oricui altcuiva care i-ar injura pe acestia? Admira jucatorii? Cum se face atunci ca ii aduleaza pe fortbalisti atat timp cat joaca pentru echipa lor, iar apoi ii urasc de moarte, dupa ce se transfera? Asta e o admiratie sincera? Admira performantele echipei? Cum se face atunci ca se bucura daca o alta echipa decat a lor castiga campionatul, atata vreme cat nu este rivala lor de moarte? Adica e bine daca a luat Clujul campionatul, atata vreme cat nu a fost Steaua.
Apoi urmeaza patronii. Sigur ca astia au interese si ca se bat cu pumnul in piept cate au facut si cate vor mai face ei. Dar NU cu ajutorul suporterilor, care insa ii aduleaza in multe cazuri. Declaratiile incendiare (facute pentru urechile suporterilor, evident)inflameaza spiritele in randul sustinatorilor echipelor, facandu-i pe acestia sa se comporte uneori irational.
Si, in cele din urma, sa nu uitam de traditionala solidaritate intre suporteri, principiul cu capra vecinului gasindu-si o foarte buna aplicabilitate aici. Adica nu ne pasa ca sunteti echipa romaneasca, ca avem si noi sanse la anul daca va comportati bine in Liga Campionilor. Nu! Ne dorim sa aveti numai esecuri si sa ne faceti de rahat pe plan international.

Cugetari adanci despre viata

Exista situatii in care lipseste creierul. Sau e atrofiat, ca orice organ care nu se foloseste. Exista situatii in care persoana cu creier lipsa insista sa fie bagata in seama. Si atunci scoate cugetari adanci despre anumite chestii. In cazul nostru, despre viata. Iata ce iese:

status

Ma intreb: oare trebuie sa doara foarte tare dupa ce comiti o cugetare de acest gen? Si apoi...limbajul e tare de tot.

Zilele acestea am avut destul de mult de umblat, si ca atare am mai descoperit noi ipostaze in care romanul dezminte teoriile construite de-a lungul vremii despre el.

Romanul bisericos: fara a avea catusi de putin intentia de a jigni pe cineva, in cele mai multe dintre cazuri mersul la biserica s-a transformat in parada. Imi aduc aminte de anii trecuti, cand Pastele era mai devreme, ori cand era vreme mai rece dimineata. se intampla sa fiu la tara si sa vad fetite de 5-10 ani in fuste si pantofi noi, aproape vinete de frig, dar important era ca aveau haine noi si le aratau tuturor. Apoi, in oras, cand treci pe langa o biserica si lumea iese de la slujba, ai impresia ca asisti la parada modei. Fatuci pana prin 20 de ani cu tocuri si fusta care abia le acopera curu', poseste supradimensionate si toace. Mari. Ma intreb daca stiau ca vin la biserica sau isi inchipuiau ca merg la club. Ma intreb cati dintre cei care vin la biserica mai se mai comporta asa ori cati dintre ei stiu aceste lucruri. Apoi mai este si categoria de emo-kids, care stiu ca a merge la biserica e trendy, mai pui niste poze facute acolo pe haifai' si gata, te-ai scos si de Pastele asta. Deci...myth busted.

Romanul milos

04052008

Poza e facuta cu telefonul mobil (asta explica si calitatea mai slaba) la iesirea din Catedrala Ortodoxa din Baia Mare. Duminica, inainte de iesirea de la slujba. Curiozitatea m-a impins sa il intreb pe unul din cei doi cersetori care erau acolo cam cat primeste intr-o astfel de zi. Mi-a spus putin, ca oamenii nu dau. Si uitati-va cu ce masini vin la slujba. Sgur ca discutia despre cersetorie e lunga. Si veche. Au scris si Madalina, Zoso, Olix si probabil multi altii. Sigur ca ar trebui sa existe servicii sociale care sa se ocupe de chestiune, asa cum ar trebui sa fie multe alte si alte lucruri. Ideea pe care vreau sa o subliniez este insa ca majoritatea oamenilor se bat cu pumnul in piept ca sunt milosi, ca empatizeaza cu suferintele altora, dar practica arata altceva. Deci...myth busted.

Sunt sigur ca ar fi mai multe asemenea stereotipuri care ar putea fi demontate usor, dar deocamdata astea sunt cele la care m-am putut gandi.

Ne spalam rufele in familie

Asta ar trebui sa fie deviza unui om civilizat. O parte a romanilor, insa, isi spala rufele intr-o familie mare de tot, constituita din toti telespectatorii unui anume canal de televiziune.
Se pare ca apetitul romanilor pentru reality show poate fi intrecut doar de stirile de la ora 17. Si alea, tot un fel de reality show.
In momentele in care caut ceva de urmarit la TV, aproape toate canalele imi ofera acest gen de divertisment. Plecand de la premisa ca emisiunile nu sunt regizate (presupun si eu, nu afirm cu certitudine), mi se pare absolut penibil sa iti expui problemele in public in maniera in care se face la Tradati in dragoste, spre exemplu. Nu spun ca televiziunea care produce formatul ar fi de blamat, ci faptul ca o emisiune ca aceea este inca ceruta, face inca audienta si chiar are un public constant.
Nora pentru mama constitutie de asemenea un loc unde se aduna mizerii peste mizerii, un loc al barfei organizate, al jegului si al inculturii, ambele cu scopul de a substitui emisiunea lui Cupidon.
In sfarsit, murdaria apare literalmente pe micul ecran odata cu inceperea emisiunii Curat murdar. Jegul si dezordinea sunt subiectele emisiunii. Initiativa este laudabila din partea televiziunii (vine si le face curat in casa), dar nu pot intelege cum se face ca familiile acelea au tupeul sa isi arate casele cocinile la TV.
Urmeaza apoi emisiunile in care oameniif ac tot felul de dezvaluiri, se plang de tot felul de esecuri si de suferinte in dragoste. Am vazut recent pe National TV un titlu care mi-a atras atentia prin modul in care era scris: Barbata-miu m-a lasat cu 5 copii si a plecat cu amanta. Din cate stiu eu, se zice corect Barbatul meu ori barbatu-meu. Nu vorbesc aici de gluma de televiziune numita OTV si de categoria lor de telespectatori, ci de televiziuni adevarate, sau care au pretentia de a se numi televiziuni serioase. Acestea, din pacate, par a promova din ce in ce mai des incultura, prostia si mahalaua expusa pe taraba.


 

Copyright Blogger Templates modified and converted to Blogger Beta by Blogcrowds.