Fiind invitat la o nunta, am plecat de acolo cu sentimentul ca parasesc o inmormantare. Desi mirii erau tineri. Pusca si cureaua lata, tineretea mi s-a dus cu anii sau Floare mandra trandafir - toate melodii triste, demoralizante, iti aduc aminte de moarte sau de cat de putine lucruri reusesti sa faci in viata pana mori. Toate astea in timp ce mananci (chestii cu grasime, cu mult colesterol) si bei. De obicei peste masura.
Vorbind de baut, una din fazele obligatorii ale oricarei nunti (si buna de pus pariuri cu prietenii) e momentul in care ies camasile din pantaloni si se descheie nasturii de la piept. Trei sau patru chiar. Combinatia de par de pe piept cu petele de transpiratie (sub brat sau pe spate - pata de pe spate, de dimensiuni mari, ia uneori forme ciudate, stimuleaza creativitatea si pune in incurcatura comentatorii artei postmoderne) e una din cele mai tari de vazut. Si, sigur, urmeaza momentul, strans legat de cel de mai sus, in care vocea devine cel mai bun argument, momentul in care are dreptate cel care striga cel mai tare si reuseste sa ii pupe pe toti barbatii din jurul lui. Iar daca nu reuseste sa ii pupe, macar sa ii imbratiseze.
In fine, nu se poate sari peste solistii de ocazie, cei care cred ca pot sa cante mai bine decat CD-ul sau formatia prezenta, asa ca o masa intreaga e obligata sa ii asculte cum behaie chestii neinteligible. La marea arta insa.
Distractie, ce mai...
Etichete: cretinisme, imbecili, muzica, nunta
E foarte placut sa observi cum niste melodii iti pot aduce amintiri frumoase, chiar daca a trecut mult timp de la acele intamplari. La fel ca si madelna (cred ca am scris bine, sa spun oare prajiturica) lui Proust, o singura nota muzicala te face sa te simti bine, sa zambesti (fara ca ceilalti sa inteleaga motivul) si sa ai chef de viata.
Later Edit
Pe de alta parte, e ciudat cum unele momente raman atat de placute, incat nu mai doresti niciodata sa le traiest, cum anumite amintiri sunt atat de frumoase, ca nimic nu le poate egala. Orice tentativa de repetare ramane la nivelul de palida imitatie, de lucru care se compara cu originalul doar pentru a-i sublinia acestuia din urma suprematia.
Melancolie...stiu, se apropie o schimbare majora in viata mea si asta ma cam pune pe ganduri. Dar trece.
S-a decis piesa care ne va reprezenta la Eurovision. Nu o mai pun aici, sunt sigur ca toti cei care au vrut-o o au deja. E vorba de Nico si Dan Mirita, cu Pe o margine de lume. Scriam ca in cadrul unei emisiuni pe tema Eurovision 2008, au inceput ceva balacareli si barfe. De data asta, pe TVR 1 am putut asista la o emisiune calma, de discutii si comentarii dupa show, fara rautati, intepaturi si alte ingrediente specifice unui show care vrea audienta pe un canal TV in Romania.
Melodia e etichetata ca furaciune, altii spun ca e o piesa frumoasa. Eu spun doar ca s-a mai incercat aceasta reteta (Monica Anghel & Marcel Pavel) si nu a mers. Nu invatam din greseli?
Etichete: eurovision 2008, muzica, Pe o margine de lume
as alege videoclipul de mai jos in fata oricarei mizerii de videoclip cu fatuci dezbracate de pe la noi.
Fetele nu sunt dezbracate, nu danseaza lasciv si nu au tzatze perfecte, care nu tin seama de gravitatie. Dar canta. Si o fac bine de tot.
Etichete: calitate, cretinisme, muzica
In special Arvid (cel mai talentat dintre toti, dar in acelasi timp avand un defect de mers) si soarta lui m-au impresionat. A fost impins spre sinucidere din cauza ca nu era arian, nu era "rasa pura", fiind un degenerat, si ca urmare, neavand nici o sansa de a se adapta in acea lume.
Pe de alta parte, ma intreb cum de au putut atatiaoameni sa inghita imbecilitatile debitate de propaganda nazista cu privire la superioritatea unei rase.
Later Edit: Am cautat mai multe date legate de aceasta miscare, iar Wikipedia mi-a oferit un raspuns aici.
Powered by ScribeFire.
Etichete: film, muzica, propaganda, swing, TVR
Cred ca este o intamplare, dar ultimele doua albume pe care le-am ascultat sunt diametral opuse ca stil, dar exprima acelasi lucru. Exprima lehamitea de Romania, nu de romani, ci de tara asta care a ajuns asa cum a ajuns. E vorba de Parazitii (Slalom printre Cretini) si de Fara Zagar (Neamul lui Penes Curcanul). Cele doua chestii par destul de incompatibile, dar daca asculti melodiile, vezi ca de fapt sunt 2 stiluri opuse de a spune acelasi lucru: Romanica a ajuns la fundul prapastiei si trebuie sa facem ceva. pe de alta parte, tot din aceste melodii mi se pare mie ca se desprinde mesajul ca numai noi, locuitorii tarii Momania (pentru ca uneori suntem ca si niste momai) putem sa facem ceva pentru a iesi din situatia aceasta.
Iata aici niste exemple:
Fara Zahar - Lov Stori
Parazitii - Vreau sa va doara
Parazitii - Slalom printre Cretini
P.S. Ceea ce vedeti aici sunt doar exemple pentru a sustine punctul de vedere exprimat mai sus. Daca va place ceea ce ascultati, cumparati albumele, asa cum am facut-o si eu si cum este normal. DC++ sau alte metode de piraterie pe internet nu vor face altceva decat sa "ingroape" in final formatiile, pentru ca acestea nu rezista doar din concerte!