E foarte placut sa observi cum niste melodii iti pot aduce amintiri frumoase, chiar daca a trecut mult timp de la acele intamplari. La fel ca si madelna (cred ca am scris bine, sa spun oare prajiturica) lui Proust, o singura nota muzicala te face sa te simti bine, sa zambesti (fara ca ceilalti sa inteleaga motivul) si sa ai chef de viata.
Later Edit
Pe de alta parte, e ciudat cum unele momente raman atat de placute, incat nu mai doresti niciodata sa le traiest, cum anumite amintiri sunt atat de frumoase, ca nimic nu le poate egala. Orice tentativa de repetare ramane la nivelul de palida imitatie, de lucru care se compara cu originalul doar pentru a-i sublinia acestuia din urma suprematia.
Melancolie...stiu, se apropie o schimbare majora in viata mea si asta ma cam pune pe ganduri. Dar trece.
Cred ca este o intamplare, dar ultimele doua albume pe care le-am ascultat sunt diametral opuse ca stil, dar exprima acelasi lucru. Exprima lehamitea de Romania, nu de romani, ci de tara asta care a ajuns asa cum a ajuns. E vorba de Parazitii (Slalom printre Cretini) si de Fara Zagar (Neamul lui Penes Curcanul). Cele doua chestii par destul de incompatibile, dar daca asculti melodiile, vezi ca de fapt sunt 2 stiluri opuse de a spune acelasi lucru: Romanica a ajuns la fundul prapastiei si trebuie sa facem ceva. pe de alta parte, tot din aceste melodii mi se pare mie ca se desprinde mesajul ca numai noi, locuitorii tarii Momania (pentru ca uneori suntem ca si niste momai) putem sa facem ceva pentru a iesi din situatia aceasta.
Iata aici niste exemple:
Fara Zahar - Lov Stori
Parazitii - Vreau sa va doara
Parazitii - Slalom printre Cretini
P.S. Ceea ce vedeti aici sunt doar exemple pentru a sustine punctul de vedere exprimat mai sus. Daca va place ceea ce ascultati, cumparati albumele, asa cum am facut-o si eu si cum este normal. DC++ sau alte metode de piraterie pe internet nu vor face altceva decat sa "ingroape" in final formatiile, pentru ca acestea nu rezista doar din concerte!