Blogul unui om...normal

Acum, cu recesiunea economică şi cu criza financiară, băncile aleargă după clienţi mai ceva ca politicienii după voturi. Folosesc cam aceleaşi mijloace pentru a-i atrage pe clienţi fraieri: promisiuni neonorate, minciuni şi oferte de senzaţie. Vi se pare că seamănă cu promisiunile electorale, cu autostrăzile şi cu micii şi tricourile campaniei electorale. O, da.

Sigur că mulţi potenţiali clienţi vor fi descurajaţi de perspectiva unui credit “direct”, adică mergi la bancă şi iei credit. Dacă însă îndeajuns de mult zahăr pe căcat, îl poţi vinde ca prăjitură. Şi aşa a apărut creditarea cumperi acum, plăteşti la anul. Există o singură problemă: până la anul sunt sărbătorile. Şi se ştie că românul nu e deloc econom când vine vorba de sărbători. Şi cheltuie în prostie pe cadouri, brad şi mâncare, doar o dată e Crăciunul. Sigur, la anul nu mai e Crăciun. Atunci vom celebra aterizarea marţienilor pe Terra. Şi după aceea, cucerirea planetei Venus. Crăciunul nu se va mai sărbători, de aceea trebuie cheltuit cât mai mult acum.

Vine apoi ianuarie. 2009. Televizorul cu ecran de 150 de cm din garsonieră ne-a arătat Revelionul în culori frumoase. A ţinut şi de cald – apartamentul e mic, tv-ul produce căldură multă. Transpiraţiile reci încep la plata ratei…nu mai sunt bani…bradul nu-l mai putem vinde, Crăciunul a trecut…caltaboşii au fost buni şi mai sunt, dar la Bancă nu îi primeşte în loc de rată…

Citesc aici şi mă mir de faptul că numai acum se descoperă că sistemul de protecţie a copilului este pe butuci. Se fură totul, ce se poate lua acasă, se ia. Dacă ar dori, cu siguranţă ziarele ar putea avea una stfel de subiect în fiecare zi, aproape din fiecare judeţ. De la licitaţii unde câştigă cei care trebuie (pentru haine, fructe şi alimente pentru copii) până la furturile aşa-zis mărunte din cantine şi din meniurile copiilor. Adică, tanti lucrează la bucătărie. Oameni suntem, ce dracu, o să comentăm că îşi duce acasă un salam şi două pâini. Şi aşa are salariu mic, şi pâine şi salam sunt berechet. A, are şi copii acasă? Atunci e scuzabil, sigur, să mai ducă şi un caşcaval. Asta pare a fi mentalitatea românilor. Dacă se poate, de ce nu? “When opportunitz presents itself, you have to be ready to take advantage”. Că dacă nu, eşti prost. Eşti paria dacă eşti cinstit. La fel ca şi în clasă, dacă nu fugi de la ire cu tot cu clasas, eşti prost, iei două după cap şi data viitoare te şi înjură. Aşa şi aici: ţi se fac greutăţi, trebuie să intri în joc şi să dansezi aşa cum ţi se cântă. Sau măcar să te mişti, chiar dacă nu pe ritm…Nu poţi sta impasibil.

Se descoperă abia acum că se fură în România. Băncile ne fură de atâta vreme, cu aprobarea noastră expresă (doar ne punem semnătura pe actele bancare). Politicienii ne fură nu doar banii, ci şi pofta de a trăi, zâmbetul şi bruma de nervi şi creier sănătos pe care îl mai avem (vorbesc în nume personal aici). Cei care construiesc autostrăzi fură din ingredientele necesare mixturii şi ne trezim că se crapă stâlpii de susţinere pentru trecerile peste autostradă.

O să ne trezim mâine şi vom constata oare că a fost furată România, cu totul? Sau îl credem pe Vadim, care ştie că România a fost furată de fiecare dată până acum, la alegeri?

de ceilalţi, eu să ajung la moaşte!

Deloc un exemplu singular, chestia asta arată doar faptul că pe român nu îl interesează de altul, de cel care îi este aproape, decât atunci când acesta îl poate ajuta. Fie sub formă de vot (prosteală electorală), fie sub orice altă formă. După ce dispare scopul, dispare şi interesul.

Partea mai nasoală este că nimeni nu se gândeşte că acţiunile după legea junglei se pot întoarce ca un bumerang. Te îndeşi să atingi moaştele, calci vreo trei-patru bătrâni în picioare? Reuşeşti să ajungi mai departe, unde mulţimea este mai mare, mai nerăbdătoare, mai nepăsătoare. Şi atunci poate te calcă cineva pe tine pe gât. Ce ai rezolvat? NIMIC!

Reuşeşti să intri în intersecţie şi deşi ştii că nu vei trece, tot îi dai talpă ca să prinzi verdele? Vei bloca intersecţia, te vei alege cu un potop de urări de bine privind familia, mai ales mama personală, şi poate şi cu bara din spate zgâriată. Că celălalt a trecut pe verde, tu eşti BOU!

Nu ne interesează în general nimic, nici vecinii, nici oamenii de pe stradă. Poate nici nu trebuie să ne intereseze. Dar trebuie măcar să îi respectăm.

Ştim cum merg, în principiu, campaniile electorale la aemricani. Un grup de interese susţine un politician, acesta ajunge în Senat, air acolo propune/promovează/susţine legi favorabile acelui grup de interese. Buuun.

La noi, OTV-ul şi-a desemnat un reprezentant pentru parlament. Sunt curios ce o să susţină. Să vedem:

1. Vânzarea de frânghii de diferite dimensiuni, la set cu săpun şi foarfecă (pentru configurare),

2. Comercializarea de geamuri cu deschidere rapidă pentru sărituri de efect,

3. Comercializarea de arme la liber, de preferinţă cu infractorul la set. Ca ofertă promoţională, se poate achiziţiona şi un set extra de cartuşe.

4. Montarea de camere de luat vederi în toate apartamentele, pentru a urmări live scene de divorţ, bătăi şi eventual câte o crimă (asta e pay-per-view).

Se prefigurează un parlament interesant...

Toate ziarele publică declaraţiile de avere ale politicienilor (şi nu numai) care vor catinda pentru un loc în colegiile din ţară. Ce surpriză! Sunt toţi bogaţi. Vremurile în care politicianul sărac şi cinstit era la modă au trecut. Nea Nelu este acum desuet şi nu ar mai avea succes cu imaginea pe care şi-o promova acum câtăva vreme. La fel, politicianul carismatic, cu pulovăr roşu şi suces la femei (Viva Las Vegas APACA) nu mai este de actualitate. I-a luat locul politicianul implicat activ în viaţa socială, care dă cu mopul, tricotează, care se confundă cu omul de rând, dar care păstrează în acelaşi timp o distanţă bine definită de acesta (poşete de mii de euro, maşini, vile şi concedii în străinătate). Poate că nu este tocmai rău ca politicienii să fie bogaţi. Nu obscen de bogaţi, dar cred că este normal să aibă peste medie. De altfel, se întâmplă peste tot, nu doar la noi. Diferenţa este, însă, să politicienii de pe altundeva au grijă de imaginea lor, au grijă de cei care i-au ales. Dacă ei sunt interesaţi cu adevărat de electori sau nu, asta nu ştiu, dar măcar dau impresia că lucrează pentru alegători. Şi o fac foarte bine. Miniştrii irlandezi şi-au redus salariile cu 10% din cauza crizei economice. Sună bine, nu? Ce contează că oricum, salariile acestora sunt mult mai mari decât ale omologilor lor nemţi? Ideea de reducere dă bine, adică se gândeşte omul Uite că şi ăştia fac ceva sacrificii, nu doar noi. Da, e un sacrificiu imens să rămâi cu un salariu de 200.000 euro anual, dar...dă bine la bobor.

Politicienii noştri sunt proşti. Ei nici măcar asta nu ştiu să facă. Să arunce cu praf în ochii alegătorilor. O fac fix înainte de alegeri, când scopul e evident, şi o fac într-un mod penibil. Se dă o majorare de 90% profesorilor. I-ar fi durut gura să spună că se dau sporuri, că se recalculează salariul pe baza a nu ştiu ce rahat spus în două fraze neinteligibile de Vosganian? Nu, evident! Aşa însă, îşi scoală toată ţara în cap.

Trădare să fie, dar să o ştim şi noi! Nu, vreau să fie trădare, dar să nu o ştiu şi eu. Vreau să trăiesc decent, sau măcar să mi se dea impresia că trăiesc decent. Sunt român, abureala, praful în ochi şi zăhărelul prind. Dar vă rog, măcar alea să mi le daţia şa cum trebuie. În rest, nu mă interesează de Gimi Ciu, Porş Caien sau altele. Doar de mine.

Americanii ne-au lăsat cu ochii în soare. Ne va trebui viză pentru a intra în SUA, deși Guvernul studiază o propunere pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români încă de pe vremea lui Năstase. Studiu aprofundat...

Economia noastră duduie (gâfâie, se sufocă), iar BNR se felicită pentru intervenția în cazul deprecierii leului. Nu mă pricep la economie foarte mult, dar ceva îmi spune că într-o țară cu o economie sănătoasă, intervenția nu ar fi fost necesară, iar treburile s-ar fi reglat de la sine. Pe de altă parte, în contextul crizei mondiale, cine mai are economie sănătoasă?

Campania electorală pare se îndrepta spre noi și noi metode de a murdări adversarii politici. Dacă până acum se făceau bloguri și site-uri unde aceștia erau făcuți cu lături, acum se fac bloguri în numele adversarilor. Se pare că un antiblog de acest fel a fost făcut de echipa lui Năstase pentru un membru al PL-D. Bine, nici PL-D nu a rămas dator...

Campania electorală a americanilor se ascute. Ca și lupta de clasă de altfel. Dacă la noi lupta se dă elegant, pe principiul Bă, tu ești comunist!/Ba pe-a mătii, cu tot cu termopanele tale!, în State lupta ia altă tentă.
Zice aici că McCain este Antichristul. Sigur, asta nu ne-ar interesa prea mult, dar, continuând să citim, dăm peste...

De ce ai lucra ca un sclav în străinătate pentru a veni acasă ca să îți îngropi banii în adevărate cavouri de beton pe care le numești case? Că dacă ai una nu e de ajuns, trebuie să ai mai multe. Din ce în ce mai mari și din ce în ce mai întinse.

Buda rămâne oricum afară, confortul tău iarna va fi stricat de faptul că trebuie să ieși la 11 noaptea ca să te piși și își îngheață instrumentul.

Citesc aici că, din nou, se pune pe tapet problema asigurărilor obligatorii la locuinţe. În lumina ultimelor evenimente, ar fi o decizie înţeleaptă, mai ales că a fost amânat acest proiect atâta timp, încât au mai trecut nişte valuri peste noi şi tot nu ne-am deşteptat. La fel ca orice lege, şi aceasta este făcută ca să fie încălcată. Singura sancţiune este că cei care nu ăşi asigură locuinţele nu vor beneficia de nici un ajutor de la buget în cazul unui dezastru. După asta şi asta, care arată că oamenii sunt bătuţi în cap, că ei ştiu mai bine ca restul, oare chiar să credem că românul va fugi să îşi asigure casa, având în vedere că asupra lui planează spectrul indundaţiilor de atâţia ani şi că de atâţia ani statul a scos bani pentru a-l ajuta? Să fim serioşi. Nemaivorbind de faptul că oamenii se vor arunca în faţa camerelor de luat vederi, vor blestema lispurile, criza economică, lipsa de bani, iar guvernul (de orice culaore politică ar fi el) are o fobie faţă de publicitatea proastă, faţă de situaţiile sociale mediatizate, aşa că îi va ajuta. În rest, ce nu se mediatizează...ignore it and it will go away.

Recunosc că mă uit la TV uneori, în limita timpului rămas după alte activităţi, fără a deschide întâi programul sau ghidul TV. Big mistake! M-am uitat luni pe canalele româneşti la o oră "normală", cred că era în jur de ora 20. Am ajuns la concluzia că cei care fac programele TV cred că ne este obosit creierul după weekend (probabil din lipsă de activitate) şi preferă să îl menţină şi aşa, servindu-ne băgându-ne pe gât porcării precum Trădaţi în dragoste, Test de fidelitate, Consilier de urgenţă sau alte inepţii de acest gen.

De astăzi vor intra în vigoare măsurile băncii naționale, cu scopul de a limita avalanșa de credite. Îmi place atitudinea asta: ești prost? Nu știi să îți manageriezi bugetul? Vrei iPhone și mașină, dar câștigi doar 1500 RON? Nu-i bai, teoretic poți să iei credit,dar practic nu. Că are statul grijă de tine să nu ajungi pe stradă, să nu îți ia banca apartamentul înc are stai și mașina pe care ai dat (ceva) bani din ai tăi. Are grijă statul de tine, deși unii nu ar merita. (Nu sunt atât de naiv să cred că măsurile au fost luate cu scopul de a proteja cetățenii, dar putem să ne uităm la ele și din perspectiva asta). În plus, aceste măsuri se mulează pe criza economică mondială, ale cărei efecte vor fi scumpiri, un euro mai puternic și un leu mai slab.

Pe dracu! Sunt proști ăștia, ce criză, doar se măresc salariile cu 50%, economia duduie, ne merge deci bine! Românii vor lua credite în continuare, cu siguranță că băncile vor găsi o metodă de a da bani și a satisface apetitul românilor pentru credite, produse scumpe pe care nu și le pot permite sau pe care nu le pot întreține, etc. La fel ca și aici. Nu văd ca românul să se apuce brusc de economii, de pus banii la ciorap ori în conturi.

Un alt motiv pentru care nu se vor termina creditele este că mulți români cad în capcana promoțiilor, a superofertelor și a ”2 în 1”. Întotdeauna este promoție la un frigider, la un cuptor cu microunde ori la un aspirator, iar românul și le înlocuiește des. Să nu mai vorbim de mâncarea cumpărată cu coșul plin în week-end,  de produsele de ultim moment, care nu sunt niciodată pe listă, dar care întregesc factura, că doar ”era la ofertă” sau de lucrurile pe care le cumpără omul pe principiul: ”nu-mi trebuie acum, dar e bine să-l am, că nu știu când prinde bine”.

La Baia Mare se organizează în fiecare an o chestie ce se numește Sărbătoarea Castanelor. Pe lângă prilejul de a asculta niște concerte gratis (Iris, Holograf, ceva formații din străinătate), e și un bun prilej pentru comercianți de a fura la cântar și a vinde la suprapreț tot felul de rahaturi care în mod normal nu ar avea căutare și valoare. E de asemenea un prilej excelent pentru conaționalii romi (și nu numai) de a face un sondaj privind conținutul buzunarelor băimărenilor. Sondaj care se termină în favoarea romilor, evident. Pe lângă aceste similitudini cu orice festival/sărbătoare/paranghelie din Romania, mai are o chestie pe care speram să o fi sărit în anul acesta. Și anume puternicul ecou politc din preajma alegerilor. Citesc programul din acest an: Desene pe asfalt pentru copii (organizator Primăria și tineretul psd-ist). Copiii nu voteza. Dar părinții, care pot bea bere și se pot îndopa cu mici fără a avea grija pruncilor, care sunt la loc sigur, vor vota. Și nu strică nici pentru ei câte un tricou roșu. Apoi, alt eveniment este în colaborare cu liberalii. Altul, cu nu mai știu care partid. O să vină și politicieni. Îmi aduc aminte că aici a fost unul din primele locuri (după București) în care Emil Constantinescu a lansat imbecilitatea sinistră care se numea Contractul cu România. Știți care, cel garantat de 15.000 de specialiști analfabeți. Dacă or fi fost atâția. Nu am scăpat nici de restul prezidențiabililor care se respectă. Partidele se implică doar pe la alegeri, atunci devin organizațiile active. În rest, nu prea îi interesează de sărbătoare, ca să nu mai vorbim de cetățeni.
Și parcă în fiecare an, castanele au gust to mai amar.

CanCan a dat o știre acum vreo două zile cum că se află în posesia unei explozive casete în care o figură politică foarte cunoscută ar fi surprinsă în ipostaze nu tocmai măgulitoare. Mai mult, se părea că bomba va exploda în preajma alegerilor. Bomba însă s-a fâsâit și figura politică importantă a fost deconspirată ca și o politiciană de la PSD. Că nu o fi singura dintre politiciene care a făcut asta, cu siguranță. Cariere și ascensiuni politice fulminante se pot vedea, ce se află în spatele lor încă, putem doar să bănuim. Ceea ce rămâne însă e memoria colectivă, care o va reține pe doamnă cu instrumentul în gură. Și memoria colectivă nu uită, e de lungă durată. Fiecare personaj e caracterizat de o trăsătură definitorie, așa rămâne în amintirea oamenilor. Nasol să rămâi cu carnea în gură...

Tot despre politicieni, fără legătură cu doamna de mai sus.
Citeam ieri niște articole pe net și, din link în link, am ajuns la un articol semnat de Ion Mihai Pacepa. Nu cred că este cineva care să fie cât de cât interesat de perioada comunistă să nu fi citit Orizonturi Roșii. Dar nu asta e în chestiune, ci faptul că în articol Pacepa îl citează pe Tom Gallagher, o figură importantă din rândul celor care studiază istoria comunismului. Iată ce zice Gallagher:

Tom Gallagher [...] concluded that Romania had moved from a system of rigid equalitarianism to one of super-inequalitarism run by corrupt ex-Communists who pay lip service to democracy. This “new predatory elite” has “widened the gap between a parasitic state and a demoralized society.”

Din seria noi ştim mai bine, că doar suntem români, astăzi vă prezentăm inundaţiile şi efectele lor. Se pare că inundaţiile au spălat şi bruma de inteligenţă pe care se presupune că ar avea-o aleşii locali. Că se presupune că ăia ar fi mai inteligenţi, doar de aia sunt aleşi, că sunt mai buni şi pot conduce restul turmei electoratului.

Iată ce spun aleşii din Rădăuţi-Prut

Păi da, nici reprezentanţii Prefecturii şi nici cei ai Consiliului Local nu dau bani din buzunarul lor să reconstruiască în fiecare an casele afectate. Ieri, la un jurnal TV, vedeam că o tanti de acolo refuza să se mute, spunând că aici am trăit toată viaţa, aici am rude şi cunoştinţe, aici vreau să mor. Se pare că în condiţiile astea dorinţa îi va fi îndeplinită destul de curând. Mai adăuga ea, mândră că  la anul nu mai facem case din chirpici, le facem din cărămidă şi nu le ia apa. Nu, nu o să le ia apa, doar o să dărâme un perete sau doi, poate peste cineva care se află în casă.

Aceiaşi reprezentanţi de mai sus ne arată că nu trăiesc în România reală, cu următoarea declaraţie

Deci, facem acum casele, că sunt mai uşor şi mai rapid de construit, după care facem digurile alea cândva, sperăm că în timp util pentru a evita alte inundaţii. Pe ce ne bazăm? Păi, şi Olanda a putut, noi de ce nu putem? Da, şi Germania a putut să fie unde e ea acum din punct de vedere economic, noi de ce nu putem?

Şi, la final...

Deci nenea ăsta ar avea cele mai întemeiate motive să se mute. Adică a văzut o dată, de două ori, de trei ori că autorităţile nu iau nici o măsură, dar el e hotărât să nu se mute. Să fie oare atitudinea fatalistă a ciobanului mioritic în faţa greutăţilor. O pulă, e atitudinea de prostie a oamenilor care ştiu una şi bună: asta fac şi nimic altceva. Sunt sigur că aşteaptă inundaţiile de la anul, poate stă la masă cu Băsescu şi îi creşte cota de vedetă locală. Că doar trăim în ţară de vedete.

Şi, ca să nu fie că numai în Rădăuţi sunt idioţi, una şi de pe la noi, de la Maramu` (reş).

Articolul de la care am pornit.

Prima dintre scurte este un exerciţiu de deducţie, o flotare logică, după cum zice Zoso. PSD vrea să elimine imunitatea de orice formă pentru parlamentari şi pentru membrii guvernului, precum şi pentru preşedinte. De ce oare vor să facă acest lucru acum, iar adoptarea legii să fie făcută rapid, dupăc are va avea loc un referendum odată cu alegerile din toamnă. Păi pentru că ei au rămas cu o poliţă neplătită către Băsescu şi pentru că ei cred (speră) că Băsescu o să o facă de oaie cumva, prin ceva declaraţii ori ceva acţiuni, lucru care le-ar putea oferi pretextul unei debarcări a preşedintelui. Pe de altă parte, ce surpriză, propunerea pică exact după avizul negativ al Parlamentului pentru Miron Mitrea şi Năstase. Şi cum legea nu se aplică retroactiv, e clar că cele două eminenţe cenuşii au scăpat fără dureri de cap demâna lungă ciungă a justiţiei. Nu sunt proşti oamenii, planifică şi gândesc cum e mai bine pentru ei.

Cel de-al doilea comentariu este legat de mărcile de lux care nu prea au căutare pe piaţa românească. Zice la gazetă că unele mărci de lux (reprezentate prin francize aici) au trebuit să îşi închidă porţile pe plaiurile mioritice pentru că nu au avut clienţi. Cum, când avem atâţia cocalari şi băieţaşi de tip Playboy pe la noi, nu supravieţuiesc firmele? Se pare că nu.

De la ce vârstă se începe cu alcoolul? Unii se pare că încearcă să își obișnuiască de mici odraslele cu ”greutățile” vieții. Ieri am văzut inconștiența unui părinte care îi dădea unui copil de 5 ani bere. Omul, însoțit de mai mulți amici, fiecare cu copilul din dotare, se pune la o masă (la o terasă lângă un lac) și trimite unul dintre copiii din dotare - aproximativ 10-12 ani să comande și să ia bere. Da să iei din aia cu sticlă verde, nu la cutie. Și vezi să fie rece. Înarmat cu indicațiile, copilul merge și cere bere. Nici o întrebare, de ce cumpără bere, câți ani are, unde e tata, pentru cine cumpără bere...nimic. Banul să iasă. Copilul revine și pune 3 beri pe masă, mergând după încă o tură. Între timp, bizonul șef cel care părea a conduce grupul ia un pahar de plastic și îi toarnă lui puștiulică de lângă el bere, cam de două degete. Bea și tu, că nu te vede mă-ta! Sigur, de asta dăunează alcoolul, că îl vede mă-sa.

O duduiţă din Anglia a ajuns pe calea ferată urmând indicaţiile unui GPS. Articoul concluzionează că GPS-ul încă nu poate înlocui harta rutieră clasică. Oare creierul îl poate înlocui? Nu ar fi rău, în unele cazuri.

Un gând sinucigaș m-a îndemnat ieri să mă duc la biroul de pașapoarte, pentru că, oricât de european mă simt, parcă tot îmi e bine și cu un pașaport în buzunar. Nu de alta, dar pază bună...vine de la bodyguarzi.
Acolo, toate bune. Coadă, bizoni care se îndeasă, cam cum e în România. Da, așa cum e în România, dar eu nu o spun cu disprețul cu care o spuneau rahații care au plecat dincolo, de cele mai multe ori futuți în cur de patroni ori de autorități, dar cu gură mare aici. Nu generalizez, evident, dar e nasol să uiți de unde ai plecat. Mai ales că la cozi din alea au stat și ei cât erau acasă, au contribuit la îngroșarea lor și uneori s-au băgat și ei, cu nesimțire, în față, folosindu-și cunoștințele. Atunci de ce să te caci în farfuria de unde ai mâncat atâta vreme?
Și încă o chestie, un must: dacă pe pieptul tău nu se vede îndeajuns de bine un D&G care să arate că ai venit din Italia, sună un prieten și încearcă să vorbești italiană cu el, așa, de impresie. Sigur îți cad în brațe femeile. După care încheie cu un binie, bulan, ne vedem mai încolo, poate dăm o bilă. Așa, de efect.

Parcă e o diferenţă între cozile noastre (de oriunde) şi cele de dincolo. Nu vorbesc de chestia cu luatul numărului, asta e deja ceva de domeniul "rara avis" în multe din instituţiile noastre. Vorbesc de coada normală, de rândul cu care suntem obişnuiţi de multă vreme. Fără îndoială că există birocraţie peste tot şi nimeni nu poate spune (în vest ori aici) că nu va sta la coadă. Să vedem însă diferenţele:

De ce se formează coada?

În cele mai multe cazuri, datorită faptului că deşi există ghişee, funcţionarii sunt fie prea leneşi, fie indolenţi, fie nu sunt acolo unde trebuie. Ca urmare, din 6 ghişee deschise funcţionează două, din 40 - funcţionează 10. Oamenii nu au decât să se înghesuie, că doar ei au nevoie de noi, nu noi de ei. De fiecare dată există explicaţii pentru starea dea fapt: Nu e vina noastră (ţi se zice la ghişeu), sau Oamenii sunt în concediu. În fine...

Oamenii cu pile

Întotdeauna există o categorie de persoane, cu ceafa groasă, ochi viţelini şi IQ sub temeperatura de afară care fie cunosc pe cineva care cunoaşte pe cineva care e văr cu cel de la ghişeu (sau cel care face o chestie anume), fie îşi bagă piciorul în cei care stau la rând şi se bagă în faţă, aruncând uneori un O întrebare numai... Iar întrebarea continuă cu operaţiunea la ghişeu.  O categorie specială este cea a poliţiştilor, care nu au timp să stea la cozi. Ei au de apărat legea, ei trebuie să fie mereu în alertă, nu se pot împiedica de cineva care stă la coadă. Aşa că se bagă în faţă. Întrebarea mea favorită în astfel de cazuri este Vă grăbiţi tare? Iar la răspunsul Da (invariabil) adaug...nu de alta, şi noi ne grăbim, dar poate dumneavoastră sunteţi om important, ocupat sau poate pur şi simplu nesimţit. În 9 cazuri din 10 mirarea se vede pe faţa boului/vacii, dar de ajuns ca cel în faţa căruia s-a băgat să îşi ia locul la ghişeu.

Cretinii

Există cazuri în care ghişeul se confundă cu biroul de informaţii ori cu parcul. Dacă în prima fază mai poţi să îi înţelegi pe oameni (după o jumătate de ceas de stat la rând) nu ai chef să mergi la biroul de informaţii să îţi spună să te întorci la ghişeu, pe cei din urmă nu îi înţeleg. Ieri la Bancpost un tip de la ghişeu dădea sfaturi clientului să investească la bursă, făcea analiza pieţei valutare etc, pentru că se cunoşteau şi nu se văzuseră de mult timp.