Blogul unui om...normal

De la ce vârstă se începe cu alcoolul? Unii se pare că încearcă să își obișnuiască de mici odraslele cu ”greutățile” vieții. Ieri am văzut inconștiența unui părinte care îi dădea unui copil de 5 ani bere. Omul, însoțit de mai mulți amici, fiecare cu copilul din dotare, se pune la o masă (la o terasă lângă un lac) și trimite unul dintre copiii din dotare - aproximativ 10-12 ani să comande și să ia bere. Da să iei din aia cu sticlă verde, nu la cutie. Și vezi să fie rece. Înarmat cu indicațiile, copilul merge și cere bere. Nici o întrebare, de ce cumpără bere, câți ani are, unde e tata, pentru cine cumpără bere...nimic. Banul să iasă. Copilul revine și pune 3 beri pe masă, mergând după încă o tură. Între timp, bizonul șef cel care părea a conduce grupul ia un pahar de plastic și îi toarnă lui puștiulică de lângă el bere, cam de două degete. Bea și tu, că nu te vede mă-ta! Sigur, de asta dăunează alcoolul, că îl vede mă-sa.

Am auzit des în ultima vreme problema instituţiilor de plasament pentru copii repusă pe tapet. Nu ştiu dacă este an electoral ori nu, nu ştiu dacă pur şi simplu dorinţa de reformă a guvernului/guvernelor a devenit realitate.

Prima chestie, extrem de importantă, este că aceste centre de plasament nu sunt orfelinate. O foarte mică parte a copiilor de acolo sunt orfani cu adevărat, restul sunt orfani sociali, copii care au fost daţi în grija statului, uneori de la vârste fragede, de către nişte părinţi care au crezut că e mai bine să faci copii şi să îi dai statului să îi crească, de nişte părinţi care nu puteau să îi crească din cauza sărăciei, ori de nişte părinţi care erau abuzivi şi care nu puteau avea grijă de ei. De aceea termenul de orfelinat e impropriu folosit.

Pe de altă parte, instituţiile trebuiesc închise şi trebuie oferit copiilor un mediu unde să nu fie 20-30 pe etaj, unde să aibă parte de mai multă interacţiune şi de mai puţine abuzuri, atât din partea colegilor mai mari, cât şi a personalului. Aşa zice legea. Statul în schimb a zis altfel. Adică a mimat reforma, începând din 2000-2002 să moduleze instituţiile. Le renova, le făcea mai colorate, dar oamenii rămâneau aceiaşi, abuzurile erau aceleaşi, doar aparenţa era diferită. Lucrurile par a se mişca acum în direcţia ce abună, dar, aşa cum ziceam, rămâne de văzut dacă e doar din caza anului electoral ori din cauza faptului că odată şi odată trebuie închise instituţiile.

Daca un copil provine dintr-un mediu defavorizat (casa de copii sau familie saraca), viata lui valoreaza oare mai putin?
Daca un copil are nevoie de ingrijire medicala, juramantul lui Hipocrate nu se aplica oare la fel pentru toti?
Daca un copil dintr-un mediu defavorizat moare intr-un spital, oare decesul poate fi trecut sub tacere, pentru ca autoritatile nu sunt dispuse sa faca scandal, asa cum ar face o familie adevarata?
Daca decesul unui copil este trecut sub tacere, noi avem oare dreptul sa fim nepasatori?

Se intampla in Romania anului 2008, o tara din Uniunea Europeana.


Am luat poza de la adresa aceasta. Mi se pare extrem de frumoasa si graitoare.

Ar fi frumos sa ne "reciclam" ca si acest material, nu?
Mi-as pune o eticheta: I was once a grown-up, recycled into a child