Se afișează postările cu eticheta . comunism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta . comunism. Afișați toate postările

CanCan a dat o știre acum vreo două zile cum că se află în posesia unei explozive casete în care o figură politică foarte cunoscută ar fi surprinsă în ipostaze nu tocmai măgulitoare. Mai mult, se părea că bomba va exploda în preajma alegerilor. Bomba însă s-a fâsâit și figura politică importantă a fost deconspirată ca și o politiciană de la PSD. Că nu o fi singura dintre politiciene care a făcut asta, cu siguranță. Cariere și ascensiuni politice fulminante se pot vedea, ce se află în spatele lor încă, putem doar să bănuim. Ceea ce rămâne însă e memoria colectivă, care o va reține pe doamnă cu instrumentul în gură. Și memoria colectivă nu uită, e de lungă durată. Fiecare personaj e caracterizat de o trăsătură definitorie, așa rămâne în amintirea oamenilor. Nasol să rămâi cu carnea în gură...

Tot despre politicieni, fără legătură cu doamna de mai sus.
Citeam ieri niște articole pe net și, din link în link, am ajuns la un articol semnat de Ion Mihai Pacepa. Nu cred că este cineva care să fie cât de cât interesat de perioada comunistă să nu fi citit Orizonturi Roșii. Dar nu asta e în chestiune, ci faptul că în articol Pacepa îl citează pe Tom Gallagher, o figură importantă din rândul celor care studiază istoria comunismului. Iată ce zice Gallagher:

Tom Gallagher [...] concluded that Romania had moved from a system of rigid equalitarianism to one of super-inequalitarism run by corrupt ex-Communists who pay lip service to democracy. This “new predatory elite” has “widened the gap between a parasitic state and a demoralized society.”
Nu e nimic nou, dar parcă m-am uitat mai cu scârbă la știrile de la ora 19...

Anul vechi si anul nou


Bine ca sarbatorile astea se potrivesc in calendar cu zilele lucratoare, astfel ca, pe cand mai trebuie sa lucrezi ceva intre sarbatori, e deja vineri. Si apoi, vine sambata, si imediat anul nou. Cand eram mai mic si vedeam la TV aberatia lui Ceausescu de anul nou (un copil reprezentand anul nou, care il inlocuia pe altul, reprezentand anul vechi), intotdeauna speram sa il gasesc pe strada pe copilul reprezentand anul vechi. Imi intrebam parintii: Unde merge copilul? Nu mai are unde sa stea? Si speram sa il intalnesc si sa il chem la noi acasa, ca doar acum nu mai are unde sa stea...
Acum, nu il mai caut pe copilul acela. Pentru ca stiu ca daca il gasesc, sunt inca multi, foarte multi ca el, care poate ca ar avea nevoie de un adapost si de putina caldura. Mai ales sufleteasca.

22 Decembrie 1989

A mai trecut un an, a mai venit un 22 Decembrie. E momentul din nou sa ne aducem aminte de faptul ca acum 18 ani, au murit oameni pentru ca noi sa putem sa ne bucuram de privilegiile vietii pe care o traim acum. Unii mai bine, altii mai rau, dar cu siguranta o viata diferita fata de cea pe care am fi avut-o in perioada comunista. Chiar, stau si ma intreb: oare cum ar fi fost acea viata? Si ma mai intreb inca un lucru: oare cat de ridicol par incercand sa le vorbesc unor copii de 16-18 ani despre cum am trait atunci? Sau despre ce aveam si mai ales NU aveam atunci.
Am gasit acest filmulet pe youtube. Nu este o descoperire epocala, lumea il stie pe dinafara (cei mai multi de varsta noastra, care au prins in direct revolutia). Este ultimul discurs al lui Nicolae Ceausescu, presedintele Republicii Socialiste Romania si Comandantul Suprem al Fortelor Armate Romane. Stejarul din Scornicesti. Barbatul intre barbati. Doar asa il numeam in poeziile scarboase pe care a trebuit sa le invatam, nu?
Si totusi, cred ca acest film nu este indeajuns de cunoscut. Ar trebui pus zi si noapte in fata ochilor celor care regreta acele vremuri. Pentru ca, dupa parerea mea, nu este ce regreta.



 

Copyright Blogger Templates modified and converted to Blogger Beta by Blogcrowds.