Blogul unui om...normal

Acum, cu recesiunea economică şi cu criza financiară, băncile aleargă după clienţi mai ceva ca politicienii după voturi. Folosesc cam aceleaşi mijloace pentru a-i atrage pe clienţi fraieri: promisiuni neonorate, minciuni şi oferte de senzaţie. Vi se pare că seamănă cu promisiunile electorale, cu autostrăzile şi cu micii şi tricourile campaniei electorale. O, da.

Sigur că mulţi potenţiali clienţi vor fi descurajaţi de perspectiva unui credit “direct”, adică mergi la bancă şi iei credit. Dacă însă îndeajuns de mult zahăr pe căcat, îl poţi vinde ca prăjitură. Şi aşa a apărut creditarea cumperi acum, plăteşti la anul. Există o singură problemă: până la anul sunt sărbătorile. Şi se ştie că românul nu e deloc econom când vine vorba de sărbători. Şi cheltuie în prostie pe cadouri, brad şi mâncare, doar o dată e Crăciunul. Sigur, la anul nu mai e Crăciun. Atunci vom celebra aterizarea marţienilor pe Terra. Şi după aceea, cucerirea planetei Venus. Crăciunul nu se va mai sărbători, de aceea trebuie cheltuit cât mai mult acum.

Vine apoi ianuarie. 2009. Televizorul cu ecran de 150 de cm din garsonieră ne-a arătat Revelionul în culori frumoase. A ţinut şi de cald – apartamentul e mic, tv-ul produce căldură multă. Transpiraţiile reci încep la plata ratei…nu mai sunt bani…bradul nu-l mai putem vinde, Crăciunul a trecut…caltaboşii au fost buni şi mai sunt, dar la Bancă nu îi primeşte în loc de rată…

Asociația Criticilor de Film din România a realizat un top al celor mai bune filme românești până în 2007.

Poate că nu ar strica să luăm exemplul chinezilor, care pot să scoată bani și din piatră seacă perioade de criză. Pe de altă parte, dacă ne-am apuca să crășetăm șosete pentru ei, cred că nu ar fi nimeni șomer în România.

Micu'TZU se întreabă ce investiţii deştepte ar putea face românii pe fondul actualei crize, pentru a culege mai apoi, când lucrurile se liniştesc, roadele inteligenţei lor. Sigur că lui îi dă mâna să întrebe, văd că e ninja, că are vilă, că e în concediu, că nu face bani din nimic...Sigur că da, aşa să tot pui întrebări existenţiale.

Anyway, cred că primul lucru pe care l-aş face ar fi să iau un credit în euro (neapărat), apoi să îmi dau demisia de la jobul actual (plătit bine, după părerea mea) şi să dau o şpagă consistentă pentru a intra în învăţământ. La preuniversitar, evident, că acolo se plăteşte mai bine. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, ştiu că se mai practică şpaga la titularizare. Pentru că în faţa elevilor nu te poţi prezenta oricum, mi-aş lua nişte haine de firma. Neapărat din mall-urile româneşti, că sunt exagerat de scumpe.

Pasul doi ar fi un MacBook, pe care să joc ceva joculeţe cretine în timp ce elevii conspectează lecţia din manual. Manual pe care l-am comandat pe bază de şpagă de la vreo editură fantomă. Neapărat pasul trei ar fi achiziţionarea unui TV cu o diagonală de cel puţin 100 cm, pentru care aş da la schimb plasma primită cadou acum 5 luni. Poate primesc o reducere:) Sigur că o plasmă nu vine niciodată singură, aşa că neapărat îmi iau DVD player şi sistem de boxe, toate de aceeaşi firmă. Că doar am bani din credit, nu?

În sfârşit, dacă mi-ar mai rămâne ceva bani, cu siguranţă aş pleca într-o excursie de revelion. Aş alege o destinaţie neapărat exotică, să le dau peste nas invidioşilor şi să vin bronzat de acolo.

Cam asta aş face cu un credit, pe care l-aş lua neapărat acum, cât timp e mare rata de schimb pentru Euro. Că dacă scade, ce farmec mai are? Olix, tu ce ţi-ai lua? De asemenea, sunt curios ce şi-ar lua un om veşnic nemulţumit, Maddy sau Anca. Poate mai vedem şi alte idei bune...

Americanii ne-au lăsat cu ochii în soare. Ne va trebui viză pentru a intra în SUA, deși Guvernul studiază o propunere pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români încă de pe vremea lui Năstase. Studiu aprofundat...

Economia noastră duduie (gâfâie, se sufocă), iar BNR se felicită pentru intervenția în cazul deprecierii leului. Nu mă pricep la economie foarte mult, dar ceva îmi spune că într-o țară cu o economie sănătoasă, intervenția nu ar fi fost necesară, iar treburile s-ar fi reglat de la sine. Pe de altă parte, în contextul crizei mondiale, cine mai are economie sănătoasă?

Campania electorală pare se îndrepta spre noi și noi metode de a murdări adversarii politici. Dacă până acum se făceau bloguri și site-uri unde aceștia erau făcuți cu lături, acum se fac bloguri în numele adversarilor. Se pare că un antiblog de acest fel a fost făcut de echipa lui Năstase pentru un membru al PL-D. Bine, nici PL-D nu a rămas dator...

De astăzi vor intra în vigoare măsurile băncii naționale, cu scopul de a limita avalanșa de credite. Îmi place atitudinea asta: ești prost? Nu știi să îți manageriezi bugetul? Vrei iPhone și mașină, dar câștigi doar 1500 RON? Nu-i bai, teoretic poți să iei credit,dar practic nu. Că are statul grijă de tine să nu ajungi pe stradă, să nu îți ia banca apartamentul înc are stai și mașina pe care ai dat (ceva) bani din ai tăi. Are grijă statul de tine, deși unii nu ar merita. (Nu sunt atât de naiv să cred că măsurile au fost luate cu scopul de a proteja cetățenii, dar putem să ne uităm la ele și din perspectiva asta). În plus, aceste măsuri se mulează pe criza economică mondială, ale cărei efecte vor fi scumpiri, un euro mai puternic și un leu mai slab.

Pe dracu! Sunt proști ăștia, ce criză, doar se măresc salariile cu 50%, economia duduie, ne merge deci bine! Românii vor lua credite în continuare, cu siguranță că băncile vor găsi o metodă de a da bani și a satisface apetitul românilor pentru credite, produse scumpe pe care nu și le pot permite sau pe care nu le pot întreține, etc. La fel ca și aici. Nu văd ca românul să se apuce brusc de economii, de pus banii la ciorap ori în conturi.

Un alt motiv pentru care nu se vor termina creditele este că mulți români cad în capcana promoțiilor, a superofertelor și a ”2 în 1”. Întotdeauna este promoție la un frigider, la un cuptor cu microunde ori la un aspirator, iar românul și le înlocuiește des. Să nu mai vorbim de mâncarea cumpărată cu coșul plin în week-end,  de produsele de ultim moment, care nu sunt niciodată pe listă, dar care întregesc factura, că doar ”era la ofertă” sau de lucrurile pe care le cumpără omul pe principiul: ”nu-mi trebuie acum, dar e bine să-l am, că nu știu când prinde bine”.