Mă uit la fotbal, dar nu sunt fanatic. Îmi place fotbalul, dar nu îmi plac toate personajele care îl populează. Nu ţin cu nici o echipă din România în sepcial, dar mă uit de câte ori pot atunci când joacă în cupele europene. Şi aseară am avut ce vedea. Am văzut Chelsea dominată uneori de nişte jucători anonimi în Europa acum doi ani, am văzut Clujul jucând cu dezinvoltură şi dăruire în faţa lui Drogba, Ballak&Co, am văzut, în sfârşit, români care nu intră pe teren în faţa unei echipe mari cu ceasul pe mână şi cu pantalonii maro pe ei, ori cu pixul în buzunar, la vânătoare de autografe şi tricouri. Au jucat, au fost traşi în sus de străinii echipei, poate de ambiţia lor de a dovedi că pot juca de la egal la egal cu o echipă ca Chelsea, de primele promise, nu are importanţă.
Important e că au jucat bine.
Da, merge şi aşa, zicem după fiecare semi-dezamăgire. Fie în sport, fie în viaţa de zicu zi. Recunosc că nu îmi place Michael Phelps neapărat, nu era sportivul meu favorit şa înot, mai ales atunci când am auzit că îşi propune să câştige opt medalii. Mă gândeam că e retorica specific americană, noi suntem mai buni, noi suntem mai frumoşi, pe noi nu ne bate nimeni. Da, aşa este, o parte e retorica lor, dar o altă parte, mult mai importantă este mentalitatea lor de învingător. Mentalitate existentă nu doar la nivel de cuvinte, ci şi la nivel practic. La noi însă...
Am plecat la europenele de fotbal pregătiţi să rupem tot, să câştigăm cupa şi să le închidem gura celor care cârcoteau. Am venit cu coada între picioare. Am fost aproape câştigători şi acolo, aproape calificaţi. Dar ne-am întors acasă. Am fost aproape de aur şi la scrimă. Dar nu am câştigat. Am fost aproape de bronz la înot. dar Camelia Potec a venit pe locul 4. Ieri se zicea pe TVR 1 că dacă nu se rupe barca de 8+1, câştigăm aurul sigur. S-a rupt şi nu am văzut eu?
Nu neg munca depusă şi efortul sportivilor. Dar ce arată faptul că ai fost pe locul 2 o jumătate de cursă şi ieşi apoi pe 4, la înot? Ori ce arată faptul că ai fost pe locul 2 tot timpul cursei de 8+1 şi pe ultimii metri te depăşeşte un echipaj? Şi, în contrast, ce ne arată faptul că la înot (ştafetă masculin) SUA era pe locul trei înainte de a intra Phelps în apă şi au terminat pe locul 1?
Mentalitatea de învingător trebuie să existe şi la nivel practic, atunci când strângi din dinţi pe ultimii metri şi îţi spui că dacă e să cazi, măcar să cazi după linia de sosire, dacă e să faci ceva, atunci să faci cât poţi de bine. Şi mai mult decât atât.
Nu ar fi oare bine pentru noi să se facă o menţiune specială pentru locurile 4? Ar merge şi aşa.
Deşi sunt fan al gimnasticii şi nu pierd nici o transmisiune (pe cât posibil) de la mondiale ori europene, marea vedetă pentru mine rămâne baschetul. Mi se pare că întotdeauna echipa SUA reuşeşte să facă spectacol, iar Lituania şi Grecia nu sunt departe de ei, ca valoare măcar. Ca spectacol însă, SUA bate tot.
Am ţinut ieri cu China în meciul contra SUA, nu de alta, dar parcă ţii cu cei mai slabi de cele mai multe ori. Deşi a rezistat în primul sfert, restul meciului a fost la discreţia americanilor. Unele execuţii ale lor mi-au amintit de cele ale lui Charles Barkley (ce vremuri...), iar Jason Kidd a fost excelent.
Chinezii s-au bazat pra mult pe Yao Ming, vedeta lor din NBA. A jucat bine în primul sfert, după care a obosit. Aruncările de 3 puncte nu au fost precise şi americanii s-au distanţat din ce în ce mai mult. Oricum, SUA - Lituania va fi un meci bun. Abia îl aştept.
Rusia nu e Serbia. Da, e adevărat, dar nici america nu e America. Cel puțin nu aici. Era o vreme când războiul părea mai nobil. Nu era, tot timpul au primat interesele economice, dar parcă toți aveau o șansă. Și pozițiile (aliați ori dușmani) nu se schimbau atât de repede și atât de brusc.
Când Serbia a comentat cu privire la independența Kosovo, USA și aliații ei au fost extremi de vocali, invocând dreptul internațional, dreptul la autodeterminare al națiunilor, chestii grele. Când Osetia arată aspirații de independență, USA&comp. nu numai că nu se bagă, dar nici măcar nu comentează. Nici măcar nivelul declarativ nu depășește lăbărelile de genul sunt probleme interne ale Rusiei și Georgiei, fiecare națiune are dreptul să apere integritatea teritorială etc. Americanii văd un excelent prilej de a politiza olimpiada și de a o transforma într/un prilej de protest global cu privire la încălcarea drepturilor omului. Bun așa. Dacă însă tot suntem fecioare și nu ne futem, hai să nu stăm capră nici la ruși în momentul când fac o chestie nasoală și să îi tratăm cu aceeași unitate de măsură. Dacă nu la nivelul concret, măcar să fim tari în gură și vehemenți în declarații. Dar America tace...
Pax olimpica a devenit un vis frumos de mult timp, de mult timp au existat confruntări în timpul olimpiadelor într/un colț sau altul al globului. Cât de tare ne dorim să tacă armele depinde însă în care parte a globului există confruntările.
Dacă arabii nu ar avea petrol, atunci probabil că nimănui nu i-ar păsa de ei. Dacă China nu ar fi una din puterile mondiale, atunci probabil că nu ar fi obținut organizarea olimpiadei. Și dacă ar fi obținut-o probabil că pe americani i-ar fi durut în cur de problemele și diferendurile teritoriale ale lor, dacă nu ar fi repreyentat un dușman de clasă. Dar cum China este cine este, americanii văd un nou prilej de a politiza olimpiada și de a o transforma într-o goarnă portavoce a capitalismului și a ideilor lor. One world, one dream, free Tibet strigă americanii. Oare când o să găzduiască Rusia Jocurile Olimpice în 2014, la Soci, vor boicota americanii jocurile din cauza situației din Cecenia? Greu de crezut, pentru că există un status quo pe care nici rușii, nici americanii nu îl vor stricat. Cu China însă, e altă treabă.
Ma uitam ieri la Seara Campionilor, apoi am stat sa urmaresc comentariile si, ca de obicei, reporterii nu m-au dezamagit. urmaresc de o vreme stirile sportive ca subiect de distractie si amuzament, nu neaparat pentru informatiile (destuld e subtiri) pe care le dau. Sunt mondenitati, sunt can-can-uri si tot ce vrem, numai stiri sportive nu. Spuneam deci ca reporterii nu m-au dezamagit nici ieri. In primul rand, ei nu au pus intrebari, decat in rare situatii. De cele mai multe ori faceau afirmatii: Gica, un meci greu in seara asta... ori Domnule Ienei, multe vedete in aceasta seara pe teren... Credeau ca Ienei nu i-a vazut pe Figo, pe Raul ori pe ceilalti care au venit?
Pe de alta parte, reporterii au inceput sa puna intrebari in legatura cu sansele echipei noastre la Euro. Care sunt aproape nule, dar se pare ca ei vor cu orice pret sa obtina de la cineva o declaratie cum ca Romania sigur va castiga Europenele. Se pare ca efectul bulgarelui de zapada este extrem de vizibil in sport. Adica nu prea sunt sanse, pornim de la ideea ca a fi cumva, om face ceva, apoi incet-incet se acumuleaza un capital de incredere si siguranta de sine (normal pana la un punct, trebuie sa pleci cu un moral bun intr-o competitie), si de aici pana la siguranta si superoptimism nu mai este decat un pas. Pornim razboinici, pornim cu o atitudine de fiare, dar aproape intotdeauna ne intoarcem invinsi. Am patit asa si acum 10 ani, la Europene), a patit-o si Steaua, cu Middlesbrough si se pare ca vom pati la fel si la Europenele acestea. In loc sa avem o atitudine de invingator avem o atitudine mult prea optimista, dar bazata pe prea putine realitati concrete.
Ieri vreau sa ma uit si eu ca tot omul la un meci din Liga Campionilor. Am monitor destul de mare, zic: Il vad pe net, o las pe fata (prietena mea) sa se uite la TV la ce vrea ea. Ei, ti-ai gasit. Asta am vazut:
Ma uitam la stirile sportive zilele trecute si am observat o caracteristica ce pare a fi comuna tutror ramurilor sportive din Romania. E vorba de lipsa de realism. Era un antrenor al unei echipe de volei ajunse in ceva semifinala. Si spera sa intalneasca adversari facili! Pai cum dracu' sa intalnesti adversari facili in grupele superioare ale unei competitii, oricare ar fi ea? Cei care ajung acolo nu pot ajunge numai prin noroc chior. Bun, au avut noroc la un meci, la doua, la altul i-a ajutat arbitrul, dar tot li se infunda. A. a nu au fost creditati cu sanse inainte? Pai asta se numeste surpriza. Se numeste revelatia competitiei. Mai este apoi autocompatimirea. Adversarul X a avut un parcurs usor, dar noi, noi am avut cel mai dificil parcurs. Am jucat cu X, Y si Z - cele mai bune echipe ale competititiei. Pai de aceea exista grupe valorice si de aceea exista urne comune pentru echipele de valoare egala sau apropiata.
Pentru Europenele de anul acesta, suntem in echipa cu Franta, italia si Olanda. Grupa grea, desigur, dar nu cred ca Spania sau Croatia (care a eliminat Anglia) ar fi fost adversari mai facili. Ar trebui sa jucam si sa terminam cu vaicareala.
Faptul ca PROTV transmite tot felul de evenimente de genul Invazia Greilor, Da-i Bataie sau Portile de Fier in care Pitbull sau Moartea din Carpati se capacesc cu unii sau altii, nu e deranjant, probabil ca si galele astea au spectatorii lor. Si Eurosport transmite wrestling cel putin o data pe saptamana, si un post german transmite ceva Local Kombat de pe la ei. Ceea ce e mai nasol e ca unii din oamenii astia se cred mai mari vedete decat sunt si mizeaza pe capitalul de imagine adunat (in majoritate de la pustii de 10 - 15 ani) ca sa faca "the next step" - intrarea in politica. Maya ne arata invazia creatorilor de moda, a cantaretelor si a altor chibiti de acest fel, in lumea politicii. Nu ma declar deloc surprins, avand in vedere ca politica noastra a ajuns cum a ajuns, violenta, suburbana, plina de invective si de jeg. Pai creatorii de moda vor face costume care ssa reziste la ploaia de rahat si sa arate tot imaculate dupa o sedinta in parlament, Morosanu de la Local Kombat o sa ii capaceasca pe toti care comenteaza, cat despre Irina Loghin - le canta ceva cand sunt prea agitati. Tata Puiu o sa le arate parlamentarilor "schema de vot" si dispunerea pe flancuri, si asa, tabloul e compet.
Astazi am vazut un promo pe PROTV, cum ca Moartea din Carpati va lupta in Ungaria, la ceva gala. Daca va castiga si va intra in circuitul K1 de la Tokio (visul oricarui sportiv de acest gen, dupa cum am inteles), ma duc sa il votez. Indiferent pentru ce candideaza. Il votez cu 2 maini, doar e cel mai bun, nu?