Blogul unui om...normal

Discutam azi cu prietenii la care stau şi mă gandeam că asemănările dintre popoare se opresc la punctul în care devenim raţionali şi vorbim de bani.
În primul rand nu am văzut aici maşini mari, 4x4 care să te arunce de pe drum dacă îndrăzneşti să mergi cu viteza legală prin oraş. Mi-au explicat oamenii că nu merită o astfel de maşină, că cei care doresc maşini de familie îşi cumpără maşini de familie, iar ceilalţi îşi iau maşini mici, bune pentru aglomeraţia din oraş. Am văzut multe maşini mici, sport (poate şi datorită vremii, care e foarte blandă, nu au ierni cu temperaturi sub 10 grade) şi cred că doar vreo 10 maşini mari. Am avut curiozitatea să le număr în trafic.
O altă chestie care m-a mirat a fost atitudinea lor cu privire la locuinţe şi la proprietate. Sigur că piaţa chiriilor este strict reglementată, iar instituţia chiriei are o tradiţie, dar am observat că nu se prea zbat pentru a obţine o proprietate, chiar dacă au copii, pentru care, teoretic, ar tebui să lase ceva. Nu, nu o fac pentru că nu e nici o ruşine să stai în chirie o viaţă întreagă şi ei nu văd nici un motiv pentru a încerca să devină proprietari. Există, pe de altă parte, un fond de apartamente gata construite, întotdeauna la îndemana primăriei şi gata să fie date spre închirirere. Se pare că toată lumea poate să îşi permită măcar o garsonieră cu chirie, iar cei care nu pot sunt ajutaţi de stat, cu un aşa numit aide de location. Clădirile cunt bine întreţinute, nu au o asociaţie de locatari, dar concierge-ul care le întreţine e un salariat în toată regula, plătit cu salariu pe baza unui contract de muncă, aşa că are tot interesul să îşi facă treaba, altfel e dat afară. Concediat.