O duduiţă din Anglia a ajuns pe calea ferată urmând indicaţiile unui GPS. Articoul concluzionează că GPS-ul încă nu poate înlocui harta rutieră clasică. Oare creierul îl poate înlocui? Nu ar fi rău, în unele cazuri.
Zice aici că elevii de liceu vor studia ca materie opţională istoria comunismului.
Nu ar fi un lucru rău, dar cred că ar trebui început cu un studiu teoretic al comunismului, cu un studiu al ideilor şi filozofiei/teoriei comuniste, spre a se vedea motivaţiile şi doctrina care alimentau sistemul. Mai mult, cred că nu ar strica o introducere în istoria comunismului, cu accent pe modul în care a apărut şi a evoluat în România (diferit faţă de alte state, Iugoslavia, spre exemplu, orientat spre un comunism cu o puternică tentă naţionalistă). Altfel, liceeni de azi (care nu au apucat deloc perioada) vor rămâne doar cu ideea că a fost rău în comunism, aşa am auzit de la bătrânii mei.
Nu în ultimul rând, trebuie ţinut cont de încă un aspect. Recentă şi încă dureroasă din multe puncte de vedere, istoria comunismului va lăsa loc, invariabil, opiniilor personale, punctelor de vedere ale dascălilor, care dacă nu sunt prezentate ca atare (adică puncte de vedere, nu sentinţe) pot vicia actul pedagogic.
Tinerii din ziua de azi (majoritatea) ar trebui să înveţe în primul rând ce înseamnă ordinea, respectul şi autoritatea. Ar trebui să înveţe bunul simţ, limitele şi abia apoi ar fi îndreptăţiţi să ceară. Din păcate însă, de prea puţine ori îi pregăteşte şcoala pentru viaţă.
Mergi la primărie și zici că ai o mașină. Primăria îți dă autorizație pentru un garaj. Iar tu îți faci coteț.
Numărul accidentelor nu are şanse să scadă, cu toate campaniile poliţiei. Cel puţin nu atât timp cât orice şofer poate să îşi ia înapoi carnetul suspendat fără examen.
Later edit: Tot vorbeam de şoferi şi permise.
Maşina nu este o investiţie, ci o cheltuială. Nici chiar o maşină Lamborghini Gallardo nu poate fi considerată o investiţie, aşa cum citeam pe la începutul anului prin ceva ziar. Oricum, pe principiul ăsta, am zis că dacă tot cheltui bani, măcar să cheltui cât mai puţin, de aceea am fost azi să îmi reînnoiesc asigurarea CASCO. Mai ales că plec în concediu cu maşina, că nu se ştie ce se poate întâmpla, că pază bună...
În faţa mea era un tip bine îmbrăcat, deloc stilul cocalar, doar pă trend. Oricum, ideea e că venise omul să asigure o maşină la valoarea de catalog de 36000 de euro. Omul stătea în cumpănă dacă să adauge clauză de furt sau nu. Dude, la valoarea aia, mi-ar părea rău să nu primesc nimic înapoi dacă mi-o fură. Chiar dacă maşina valorează acum mai puţin, bănuiesc că nu era ceva Logan tunat ori un Moskvici, ci era ceva ca lumea. Ar fi costat vreo 160 RON/an în plus, ceea ce cred că se justifică la valoarea maşinii. Nu sunt deloc adeptul aruncării banilor în vânt, dar parcă merita diferenţa în cazul ăsta. Mai ales că în urmă cu vreo o lună jumate au furat o maşină din faţa blocului meu cu o platformă. Cu stil băieţii, au acţionat frumos.
E cald, e foarte cald afară, aşa că ne refugiem pe o terasă. Dar acolo e plin, şi căutăm răcoarea aerului condiţionat din magazine. Şi...surpriză, acolo găsim şi reduceri. Şi pentru că tot suntem acolo, ieşim cu o plasă plină de lucruri pe care nu le vrem neapărat, care nu erau programate în buget şi de care ne puteam lipsi foarte bine. Dar, pe sistemul românesc sunt la reducere, mai bine le iau acum decât să nu le găsesc, cumpărăm rahaturi cu zahăr pe ele. Zicem că sunt prăjituri.
Mai pe larg, aici.
Aştept cu nerabdare concediul. Mi-am zis că nu mă gândesc la el până în august, că plec prin 21 august şi mai e mult până atunci. Acum însă am început countdown-ul, mai sunt câteva zile...
Mă duc în sudul Franţei, la Nimes, un oraş de vreo 150.000 locuitori, cu nişte plaje superbe foarte aproape şi cu o istorie extraordinară în spate. Apeductul roman de la Pont de Gard (în toate manualele de istorie) este doar una dintre chestiile interesante.O să fac pe drum o oprire de 2 zile în Viena şi una de o zi în Germania (încă nu ştiu unde). La întoarcere, Germania şi apoi Budapesta 2 zile. Apoi, Tunisia (prin 20 Septembrie), partea a doua a concediului.
I can't wait!
Am auzit des în ultima vreme problema instituţiilor de plasament pentru copii repusă pe tapet. Nu ştiu dacă este an electoral ori nu, nu ştiu dacă pur şi simplu dorinţa de reformă a guvernului/guvernelor a devenit realitate.
Prima chestie, extrem de importantă, este că aceste centre de plasament nu sunt orfelinate. O foarte mică parte a copiilor de acolo sunt orfani cu adevărat, restul sunt orfani sociali, copii care au fost daţi în grija statului, uneori de la vârste fragede, de către nişte părinţi care au crezut că e mai bine să faci copii şi să îi dai statului să îi crească, de nişte părinţi care nu puteau să îi crească din cauza sărăciei, ori de nişte părinţi care erau abuzivi şi care nu puteau avea grijă de ei. De aceea termenul de orfelinat e impropriu folosit.
Pe de altă parte, instituţiile trebuiesc închise şi trebuie oferit copiilor un mediu unde să nu fie 20-30 pe etaj, unde să aibă parte de mai multă interacţiune şi de mai puţine abuzuri, atât din partea colegilor mai mari, cât şi a personalului. Aşa zice legea. Statul în schimb a zis altfel. Adică a mimat reforma, începând din 2000-2002 să moduleze instituţiile. Le renova, le făcea mai colorate, dar oamenii rămâneau aceiaşi, abuzurile erau aceleaşi, doar aparenţa era diferită. Lucrurile par a se mişca acum în direcţia ce abună, dar, aşa cum ziceam, rămâne de văzut dacă e doar din caza anului electoral ori din cauza faptului că odată şi odată trebuie închise instituţiile.
Mă distrez în fiecare dimineaţă urmărind horoscopul, iar azi am făcut un mic experiment, în sensul că am urmărit (cu greutate şi cafele multe) horoscopul la trei posturi TV diferite. Cele trei previziuni erau total diferite şi complet aiurea. Nu cred că cineva poate să ia în serios o chestie de genul Mergeţi undeva în concediu, să vă luaţi mai mulţi bani pentru cheltuieli neprevăzute. Asta e previziune astrală sau sfatul de bun simţ dat de orice agenţie turistică înainte de a merge omul în concediu.