Am auzit deseori sintagma stau si ma mir ca prostul, sintagma pe care am folosit-o si eu de altfel in multe cazuri. Abia apoi mi-am dat seama ca mirarea ca prostul presupune extazierea si acceptarea neconditionata a obiectului mirarii. De obicei facem acest lucru cu obiectele pe care nu le-am mai vazut, despre care nu stim nimic sau care nu ne sunt familiare in general. Eu personal m-as mira ca prostul in fata unui extraterestru, in fata primului politician condamnat de DNA - situatii de acest gen.
Mirarea buna este acea mirare care se si manifesta. Cu intrebari, cu probleme ori cu solutii alternative. Este mirarea in fata unui obiect cunoscut sau in fata unei situatii familiare. Este cazul campaniei electorale, spre exemplu. Ori desemnarea catindatilor pentru locale. Cunoastem, stim oamenii (marea majoritate a lor) si totusi asistam la acelasi show jalnic si la aceleasi minciuni care ne-au fost servite de multa vreme. Politicienii cred ca minciunelele reincalzite se mai pot inghiti. Vom vedea.
Pana atunci, eu voi alege calea de mijloc. Aurea Mediocritas. Asa ca ma voi mira ca vitelul la poarta noua. Adica voi sta, ma voi mira putin, dupa care doar voi contempla. Cam asta cred ca face si vitelulin momentul in care vede o poarta noua in locul celei cu care era obisnuit. Sta, se uita, se mira (in felul lui), apoi contempla. Si nimic mai mult.
Atunci cand am inceput sa scriu pe blog m-am gandit ca nu voi scrie niciodata despre politica. Naste pasiuni si e greu sa schimbi optiunile politice ale unei persoane. Cel putin asa s-ar crede. Ceea ce insa este uimitor este cum pot sa jongleze oamenii politici cu doctrinele. Astazi suntem de stanga, azi de dreapta si maine ne situam la mijlocul esichierului politic. Exista atatea exemple de persoane care au inghitit flegmele adversarilor politici, dupa care au sarit direct in barca celor care i-au scuipat. Si-au lins scuipatul de pe fata, au zambit si au dat mana cu fostii adversari. Vad ca acum este la moda din nou crearea de partide. Miron Cosma isi face partid. Petre Roman are un partid minuscul, de buzunar. Si acum se cearta cu PD-L pentru nume. Nu e importanta doctrina partidului, e important numele. Din moment ce a plecat din fostul PD, e clar ca a simtit ca nu i se mai potriveste partidul. Dar acum, Roman incearca sa ii ia numele. Si spune, la fel ca si toti politicienii, ca o face pentru popor.