Din seria noi ştim mai bine, că doar suntem români, astăzi vă prezentăm inundaţiile şi efectele lor. Se pare că inundaţiile au spălat şi bruma de inteligenţă pe care se presupune că ar avea-o aleşii locali. Că se presupune că ăia ar fi mai inteligenţi, doar de aia sunt aleşi, că sunt mai buni şi pot conduce restul turmei electoratului.
Iată ce spun aleşii din Rădăuţi-Prut
Păi da, nici reprezentanţii Prefecturii şi nici cei ai Consiliului Local nu dau bani din buzunarul lor să reconstruiască în fiecare an casele afectate. Ieri, la un jurnal TV, vedeam că o tanti de acolo refuza să se mute, spunând că aici am trăit toată viaţa, aici am rude şi cunoştinţe, aici vreau să mor. Se pare că în condiţiile astea dorinţa îi va fi îndeplinită destul de curând. Mai adăuga ea, mândră că la anul nu mai facem case din chirpici, le facem din cărămidă şi nu le ia apa. Nu, nu o să le ia apa, doar o să dărâme un perete sau doi, poate peste cineva care se află în casă.
Aceiaşi reprezentanţi de mai sus ne arată că nu trăiesc în România reală, cu următoarea declaraţie
Deci, facem acum casele, că sunt mai uşor şi mai rapid de construit, după care facem digurile alea cândva, sperăm că în timp util pentru a evita alte inundaţii. Pe ce ne bazăm? Păi, şi Olanda a putut, noi de ce nu putem? Da, şi Germania a putut să fie unde e ea acum din punct de vedere economic, noi de ce nu putem?
Şi, la final...
Deci nenea ăsta ar avea cele mai întemeiate motive să se mute. Adică a văzut o dată, de două ori, de trei ori că autorităţile nu iau nici o măsură, dar el e hotărât să nu se mute. Să fie oare atitudinea fatalistă a ciobanului mioritic în faţa greutăţilor. O pulă, e atitudinea de prostie a oamenilor care ştiu una şi bună: asta fac şi nimic altceva. Sunt sigur că aşteaptă inundaţiile de la anul, poate stă la masă cu Băsescu şi îi creşte cota de vedetă locală. Că doar trăim în ţară de vedete.
Şi, ca să nu fie că numai în Rădăuţi sunt idioţi, una şi de pe la noi, de la Maramu` (reş).
Articolul de la care am pornit.
Prima dintre scurte este un exerciţiu de deducţie, o flotare logică, după cum zice Zoso. PSD vrea să elimine imunitatea de orice formă pentru parlamentari şi pentru membrii guvernului, precum şi pentru preşedinte. De ce oare vor să facă acest lucru acum, iar adoptarea legii să fie făcută rapid, dupăc are va avea loc un referendum odată cu alegerile din toamnă. Păi pentru că ei au rămas cu o poliţă neplătită către Băsescu şi pentru că ei cred (speră) că Băsescu o să o facă de oaie cumva, prin ceva declaraţii ori ceva acţiuni, lucru care le-ar putea oferi pretextul unei debarcări a preşedintelui. Pe de altă parte, ce surpriză, propunerea pică exact după avizul negativ al Parlamentului pentru Miron Mitrea şi Năstase. Şi cum legea nu se aplică retroactiv, e clar că cele două eminenţe cenuşii au scăpat fără dureri de cap demâna lungă ciungă a justiţiei. Nu sunt proşti oamenii, planifică şi gândesc cum e mai bine pentru ei.
Cel de-al doilea comentariu este legat de mărcile de lux care nu prea au căutare pe piaţa românească. Zice la gazetă că unele mărci de lux (reprezentate prin francize aici) au trebuit să îşi închidă porţile pe plaiurile mioritice pentru că nu au avut clienţi. Cum, când avem atâţia cocalari şi băieţaşi de tip Playboy pe la noi, nu supravieţuiesc firmele? Se pare că nu.
Da, merge şi aşa, zicem după fiecare semi-dezamăgire. Fie în sport, fie în viaţa de zicu zi. Recunosc că nu îmi place Michael Phelps neapărat, nu era sportivul meu favorit şa înot, mai ales atunci când am auzit că îşi propune să câştige opt medalii. Mă gândeam că e retorica specific americană, noi suntem mai buni, noi suntem mai frumoşi, pe noi nu ne bate nimeni. Da, aşa este, o parte e retorica lor, dar o altă parte, mult mai importantă este mentalitatea lor de învingător. Mentalitate existentă nu doar la nivel de cuvinte, ci şi la nivel practic. La noi însă...
Am plecat la europenele de fotbal pregătiţi să rupem tot, să câştigăm cupa şi să le închidem gura celor care cârcoteau. Am venit cu coada între picioare. Am fost aproape câştigători şi acolo, aproape calificaţi. Dar ne-am întors acasă. Am fost aproape de aur şi la scrimă. Dar nu am câştigat. Am fost aproape de bronz la înot. dar Camelia Potec a venit pe locul 4. Ieri se zicea pe TVR 1 că dacă nu se rupe barca de 8+1, câştigăm aurul sigur. S-a rupt şi nu am văzut eu?
Nu neg munca depusă şi efortul sportivilor. Dar ce arată faptul că ai fost pe locul 2 o jumătate de cursă şi ieşi apoi pe 4, la înot? Ori ce arată faptul că ai fost pe locul 2 tot timpul cursei de 8+1 şi pe ultimii metri te depăşeşte un echipaj? Şi, în contrast, ce ne arată faptul că la înot (ştafetă masculin) SUA era pe locul trei înainte de a intra Phelps în apă şi au terminat pe locul 1?
Mentalitatea de învingător trebuie să existe şi la nivel practic, atunci când strângi din dinţi pe ultimii metri şi îţi spui că dacă e să cazi, măcar să cazi după linia de sosire, dacă e să faci ceva, atunci să faci cât poţi de bine. Şi mai mult decât atât.
Nu ar fi oare bine pentru noi să se facă o menţiune specială pentru locurile 4? Ar merge şi aşa.
De la ce vârstă se începe cu alcoolul? Unii se pare că încearcă să își obișnuiască de mici odraslele cu ”greutățile” vieții. Ieri am văzut inconștiența unui părinte care îi dădea unui copil de 5 ani bere. Omul, însoțit de mai mulți amici, fiecare cu copilul din dotare, se pune la o masă (la o terasă lângă un lac) și trimite unul dintre copiii din dotare - aproximativ 10-12 ani să comande și să ia bere. Da să iei din aia cu sticlă verde, nu la cutie. Și vezi să fie rece. Înarmat cu indicațiile, copilul merge și cere bere. Nici o întrebare, de ce cumpără bere, câți ani are, unde e tata, pentru cine cumpără bere...nimic. Banul să iasă. Copilul revine și pune 3 beri pe masă, mergând după încă o tură. Între timp, bizonul șef cel care părea a conduce grupul ia un pahar de plastic și îi toarnă lui puștiulică de lângă el bere, cam de două degete. Bea și tu, că nu te vede mă-ta! Sigur, de asta dăunează alcoolul, că îl vede mă-sa.
Pentru că e vară şi apar ca ciupercile după ploaie izolaţiile blocurilor, apare şi prostul gust, kitsch-ul şi lucrul de mântuială.
Primăria trebuie să emită nişte autorizaţii pentru chestiile astea, din câte ştiu. Se face un proiect, cu diriginte de şantier, cu aprobări, cu de toate. Se pară însă că românul nu se împiedică de mici chestii birocratice, precum acte şi aprobări. Şi face cum îl taie capul. Prost.
Dacă oamenii sunt proşti, de ce oare nu consultă pe cineva care ştie? Nemaivorbind de faptul că primăria din Baia Mare doarme...
După cum zice și titlul, doream să cred, la început, că filmul va avea legătură cu dosarele X (serialul) și prin altceva decât cele două personaje principale. A avut, deși o cazul cercetat era mai puțin X files decât unele episoade ale serialului. Nici sfârșitul nu ne mai lasă în ceață, ca în cazul serialului, dar, una peste alata, cred că filmul e bun și e o continuare logică a seriei (mai ales că Mulder și Scully sunt împreună). Merită văzut, măcar ca un remember al timpurilor de glorie ale X Files.
Se dovedește că străinii nu glumesc atunci când e vorba de protecția mediului. Ne arată cei de la Penny Market că stocurile (omenirii) sunt limitate când vorbim de cărbuni și apă. Cumpărați cât timp mai puteți!
Deşi sunt fan al gimnasticii şi nu pierd nici o transmisiune (pe cât posibil) de la mondiale ori europene, marea vedetă pentru mine rămâne baschetul. Mi se pare că întotdeauna echipa SUA reuşeşte să facă spectacol, iar Lituania şi Grecia nu sunt departe de ei, ca valoare măcar. Ca spectacol însă, SUA bate tot.
Am ţinut ieri cu China în meciul contra SUA, nu de alta, dar parcă ţii cu cei mai slabi de cele mai multe ori. Deşi a rezistat în primul sfert, restul meciului a fost la discreţia americanilor. Unele execuţii ale lor mi-au amintit de cele ale lui Charles Barkley (ce vremuri...), iar Jason Kidd a fost excelent.
Chinezii s-au bazat pra mult pe Yao Ming, vedeta lor din NBA. A jucat bine în primul sfert, după care a obosit. Aruncările de 3 puncte nu au fost precise şi americanii s-au distanţat din ce în ce mai mult. Oricum, SUA - Lituania va fi un meci bun. Abia îl aştept.
Rusia nu e Serbia. Da, e adevărat, dar nici america nu e America. Cel puțin nu aici. Era o vreme când războiul părea mai nobil. Nu era, tot timpul au primat interesele economice, dar parcă toți aveau o șansă. Și pozițiile (aliați ori dușmani) nu se schimbau atât de repede și atât de brusc.
Când Serbia a comentat cu privire la independența Kosovo, USA și aliații ei au fost extremi de vocali, invocând dreptul internațional, dreptul la autodeterminare al națiunilor, chestii grele. Când Osetia arată aspirații de independență, USA&comp. nu numai că nu se bagă, dar nici măcar nu comentează. Nici măcar nivelul declarativ nu depășește lăbărelile de genul sunt probleme interne ale Rusiei și Georgiei, fiecare națiune are dreptul să apere integritatea teritorială etc. Americanii văd un excelent prilej de a politiza olimpiada și de a o transforma într/un prilej de protest global cu privire la încălcarea drepturilor omului. Bun așa. Dacă însă tot suntem fecioare și nu ne futem, hai să nu stăm capră nici la ruși în momentul când fac o chestie nasoală și să îi tratăm cu aceeași unitate de măsură. Dacă nu la nivelul concret, măcar să fim tari în gură și vehemenți în declarații. Dar America tace...
Pax olimpica a devenit un vis frumos de mult timp, de mult timp au existat confruntări în timpul olimpiadelor într/un colț sau altul al globului. Cât de tare ne dorim să tacă armele depinde însă în care parte a globului există confruntările.