Pornind de la acest post al lui Seba, mă gândeam că am păţit cam acelaşi lucru în Real, în Baia Mare, deşi nu era zi de reduceri. Baia Mare este un oraş relativ mic, cu puţine centre comerciale în adevăratul sens al cuvântului, fără mall-uri şi magazine extravagante. Sigur, asta nu înseamnă mai puţini cocalari, dar asta e altă poveste.
Mă iau deci cu jumătatea mea (mai bună) să mergem să cumpărăm diferite lucruri necesare casei, dar aglomeraţia mă întâmpină de la intrare. Sigur că cei cu certificat de şmecher (maşini de teren sau maşini foarte scumpe) parchează fix în gura magazinului. Dacă ar fi drive-in…
Înăuntru, surpriză. Buluc de oameni la chestiile scumpe. Acum două săptămâni era ceva peşte la 40 de lei kg. Scump, doamnă, scump! Acum peştele e la 39 de lei, cu o placă mare pe care scrie REDUCERE. Oamenii se bulucesc.
Cred că îmi fac o afacere de succes. Reţeta e simplă: vinzi produse foatre scumpe, după care faci o campanie puternică pentru o reducere nesemnificativă. Dar tot reducere se numeşte, iar românul se va buluci ca bizonul. Pentru că dacă e la reducere, merită cumpărat, cine ştie când nd va fi bun…
A venit iarna, și odată cu ea au venit și surprizele pregătite de autorități. Surprize cu care ar fi trebuit să ne obișnuim deja. Drumuri înzăpezite, intervenții tardive pentru deblocarea drumurilor, lucruri inerente iernii, pentru că, nu-i așa, iarna nu-i ca vara. Se pare că numai unii știu asta.
Nici turiștii însă nu sunt pregătiți pentru iarnă. Urlă buletinele meteo de trei zile că vine zăpada, tu mergi la munte fără echipament, că ăia dunt proști. Tu știi mai bine, sigur nu ninge azi că nu ai simțit durere în genunchi ori la șale.
În Maramureș, în pasul Gutâi, mulți șoferi s-au întors din drum. Ei nu știau că iarna trebuie să ai lanțuri și cauciucuri adecvate pentru a traversa un munte. Probabil că veneau din Miami.
Partea bună e că începe sezonul de snowboard. Și ski. Iar la părtia din Cavnic s-au montat tunuri de zăpadă. Sebi, ce spui?
Deşi criza pare a se adânci, în România nu se simt înca efecte. Cel puţin aşa spun cheltuielile pentru vacanţe şi Revelion. Dacă românii nu par a fi responsabili, băncile îşi iau măsuri de protecţie. Oficial nu refuză pe nimeni, dar condiţiile de creditare sunt atât de severe, încât prea puţini reuşesc să mai ia credit. Asta se aplică şi la creditul imobiliar, care acum va fi luat cu avans de 40-50%. Aşa poate că oamenii se vor trezi la realitate, vor vedea că nu toţi au posibilitatea să îşi cumpere casă, vor vedea că a trăi în chirie nu e chair atât de rău.
Autostrăzile noastre mai aşteaptă încă. Şi probabil vor aştepta mult şi bine. Până atunci, logica elementară spune că drumurile, atât cele judeţene cât şi cele naţionale, ar trebui să fie bune. Pe dracu!
Sunt câteva bune – şi ca urmare foarte aglomerate – iar restul sunt sparte şi vai de mama lor. Am fost la Oradea zilele astea, iar drumul de întoarcere pe la Marghita – Tăşnad (jud. Satu Mare) – Carei este o probă de foc pentru şofer, şi pentru maşină. E de evitat mai ales Ceanu, satul vieţii în care cred că primarul este dictator pe viaţă, iar consilierii cred că sunt inexistenţi. Altfel nu văd de ce oamenii ar continua să aleagă aceiaşi oameni care lasă drumurile în paragină, cratere de 2 m diametru pe stradă, locuri unde asfaltul dispare brusc şi se topeşte în dune de nisip (e descrierea drumului nu a deşertului), locul unde trebuie să urci pe trotuar – şi ăla ca vai de el – pentru a nu rupe maşina în două.
Aşa că, ajuns acasă, am rămas cu întrebarea: merită să iau un derum aglomerat şi bun, unde fac de două ori mai mult decât normal, ori unul liber şi prost, unde viteza medie e de 30 de km/oră? The answer is blowing in the wind…
Acum, cu recesiunea economică şi cu criza financiară, băncile aleargă după clienţi mai ceva ca politicienii după voturi. Folosesc cam aceleaşi mijloace pentru a-i atrage pe clienţi fraieri: promisiuni neonorate, minciuni şi oferte de senzaţie. Vi se pare că seamănă cu promisiunile electorale, cu autostrăzile şi cu micii şi tricourile campaniei electorale. O, da.
Sigur că mulţi potenţiali clienţi vor fi descurajaţi de perspectiva unui credit “direct”, adică mergi la bancă şi iei credit. Dacă însă îndeajuns de mult zahăr pe căcat, îl poţi vinde ca prăjitură. Şi aşa a apărut creditarea cumperi acum, plăteşti la anul. Există o singură problemă: până la anul sunt sărbătorile. Şi se ştie că românul nu e deloc econom când vine vorba de sărbători. Şi cheltuie în prostie pe cadouri, brad şi mâncare, doar o dată e Crăciunul. Sigur, la anul nu mai e Crăciun. Atunci vom celebra aterizarea marţienilor pe Terra. Şi după aceea, cucerirea planetei Venus. Crăciunul nu se va mai sărbători, de aceea trebuie cheltuit cât mai mult acum.
Vine apoi ianuarie. 2009. Televizorul cu ecran de 150 de cm din garsonieră ne-a arătat Revelionul în culori frumoase. A ţinut şi de cald – apartamentul e mic, tv-ul produce căldură multă. Transpiraţiile reci încep la plata ratei…nu mai sunt bani…bradul nu-l mai putem vinde, Crăciunul a trecut…caltaboşii au fost buni şi mai sunt, dar la Bancă nu îi primeşte în loc de rată…
CNN a realizat o premieră cu prilejul alegerilor din SUA. Wolf Blitzer a avut o relatare despre alegeri de la holograma unei corespondente. La începutul relatării, ea explică cum stă treaba cu holograma.
Ştire de importanţă naţională în Cancan. Sandra Romain, actriţă pornă de talie mondială, s-a întors în România, s-a pocăit şi s-a apucat de afaceri imobiliare. De fapt cred că a fost recesiunea din America. Nu se mai vând filmele porno, actorii nu pot performa când au pe cap alte griji.
Grevă la CFR. Partea mai faină e că CFR avea pierderi foarte mari estimate pe anul acesta, dar cu toate astea ave aîn plan nişte măriri de salar. Acum, fac grevă, poate va fi rost de mai mult. Şi liderul de sindicat spune Orice nemulţumire să o îndrepte călătorii spre ministrul transporturilor. Adică…da. Societate de stat, pierderi mari, condiţii de câcat, vrem salarii cu 50% mai mari? A, nu vreţi să ne daţi? Ministrul transporturilor e un cretin atunci.
Citesc aici şi mă mir de faptul că numai acum se descoperă că sistemul de protecţie a copilului este pe butuci. Se fură totul, ce se poate lua acasă, se ia. Dacă ar dori, cu siguranţă ziarele ar putea avea una stfel de subiect în fiecare zi, aproape din fiecare judeţ. De la licitaţii unde câştigă cei care trebuie (pentru haine, fructe şi alimente pentru copii) până la furturile aşa-zis mărunte din cantine şi din meniurile copiilor. Adică, tanti lucrează la bucătărie. Oameni suntem, ce dracu, o să comentăm că îşi duce acasă un salam şi două pâini. Şi aşa are salariu mic, şi pâine şi salam sunt berechet. A, are şi copii acasă? Atunci e scuzabil, sigur, să mai ducă şi un caşcaval. Asta pare a fi mentalitatea românilor. Dacă se poate, de ce nu? “When opportunitz presents itself, you have to be ready to take advantage”. Că dacă nu, eşti prost. Eşti paria dacă eşti cinstit. La fel ca şi în clasă, dacă nu fugi de la ire cu tot cu clasas, eşti prost, iei două după cap şi data viitoare te şi înjură. Aşa şi aici: ţi se fac greutăţi, trebuie să intri în joc şi să dansezi aşa cum ţi se cântă. Sau măcar să te mişti, chiar dacă nu pe ritm…Nu poţi sta impasibil.
Se descoperă abia acum că se fură în România. Băncile ne fură de atâta vreme, cu aprobarea noastră expresă (doar ne punem semnătura pe actele bancare). Politicienii ne fură nu doar banii, ci şi pofta de a trăi, zâmbetul şi bruma de nervi şi creier sănătos pe care îl mai avem (vorbesc în nume personal aici). Cei care construiesc autostrăzi fură din ingredientele necesare mixturii şi ne trezim că se crapă stâlpii de susţinere pentru trecerile peste autostradă.
O să ne trezim mâine şi vom constata oare că a fost furată România, cu totul? Sau îl credem pe Vadim, care ştie că România a fost furată de fiecare dată până acum, la alegeri?
Simona Sensual se mărită. Nu e mare lucru, evident, mai ales că se mărită cu bărbatul pe care îl iubește de la 16 ani. Contează mai puțin faptul că bărbatul acela e cel care a bătut-o atât de tare că a băgat-o în spital și a avut amneyie după aceea. Nu, ea îl iubesște. Și el o iubește, și cu siguranță bătaia a fost spre binele ei. Să se învețe femeia odată, ce dracu!
Cabral scria despre cât de ușor este să îți bați femeia. Ceea ce nu am înțeles niciodată este cum de o femeie poate să mai stea cu un bărbat după o astfel de chestie. Faza cu ”nu se mai întâmplă” e destul de greu de creyut, mai ales după ce se întâmplă să o ia peste ochi de câteva ori.
Cum mama sărăciei să te măriți cu unul care te-a băgat în spital, care vine acasă și îți spune ”ți-am luat verighetă” (declarație adevărată, de macho dur) și care îți spune că te iubește. Mai ales că știi că ar putea să te umfle din nou, ar putea oricănd să îți dea una după ceafă. Dar tu, ca femeie, îți păstrezi optimismul și speri că nu va fi o căsnicie cu bătaie.
de ceilalţi, eu să ajung la moaşte!
Deloc un exemplu singular, chestia asta arată doar faptul că pe român nu îl interesează de altul, de cel care îi este aproape, decât atunci când acesta îl poate ajuta. Fie sub formă de vot (prosteală electorală), fie sub orice altă formă. După ce dispare scopul, dispare şi interesul.
Partea mai nasoală este că nimeni nu se gândeşte că acţiunile după legea junglei se pot întoarce ca un bumerang. Te îndeşi să atingi moaştele, calci vreo trei-patru bătrâni în picioare? Reuşeşti să ajungi mai departe, unde mulţimea este mai mare, mai nerăbdătoare, mai nepăsătoare. Şi atunci poate te calcă cineva pe tine pe gât. Ce ai rezolvat? NIMIC!
Reuşeşti să intri în intersecţie şi deşi ştii că nu vei trece, tot îi dai talpă ca să prinzi verdele? Vei bloca intersecţia, te vei alege cu un potop de urări de bine privind familia, mai ales mama personală, şi poate şi cu bara din spate zgâriată. Că celălalt a trecut pe verde, tu eşti BOU!
Nu ne interesează în general nimic, nici vecinii, nici oamenii de pe stradă. Poate nici nu trebuie să ne intereseze. Dar trebuie măcar să îi respectăm.
Ştim cum merg, în principiu, campaniile electorale la aemricani. Un grup de interese susţine un politician, acesta ajunge în Senat, air acolo propune/promovează/susţine legi favorabile acelui grup de interese. Buuun.
La noi, OTV-ul şi-a desemnat un reprezentant pentru parlament. Sunt curios ce o să susţină. Să vedem:
1. Vânzarea de frânghii de diferite dimensiuni, la set cu săpun şi foarfecă (pentru configurare),
2. Comercializarea de geamuri cu deschidere rapidă pentru sărituri de efect,
3. Comercializarea de arme la liber, de preferinţă cu infractorul la set. Ca ofertă promoţională, se poate achiziţiona şi un set extra de cartuşe.
4. Montarea de camere de luat vederi în toate apartamentele, pentru a urmări live scene de divorţ, bătăi şi eventual câte o crimă (asta e pay-per-view).
Se prefigurează un parlament interesant...
Toate ziarele publică declaraţiile de avere ale politicienilor (şi nu numai) care vor catinda pentru un loc în colegiile din ţară. Ce surpriză! Sunt toţi bogaţi. Vremurile în care politicianul sărac şi cinstit era la modă au trecut. Nea Nelu este acum desuet şi nu ar mai avea succes cu imaginea pe care şi-o promova acum câtăva vreme. La fel, politicianul carismatic, cu pulovăr roşu şi suces la femei (Viva Las Vegas APACA) nu mai este de actualitate. I-a luat locul politicianul implicat activ în viaţa socială, care dă cu mopul, tricotează, care se confundă cu omul de rând, dar care păstrează în acelaşi timp o distanţă bine definită de acesta (poşete de mii de euro, maşini, vile şi concedii în străinătate). Poate că nu este tocmai rău ca politicienii să fie bogaţi. Nu obscen de bogaţi, dar cred că este normal să aibă peste medie. De altfel, se întâmplă peste tot, nu doar la noi. Diferenţa este, însă, să politicienii de pe altundeva au grijă de imaginea lor, au grijă de cei care i-au ales. Dacă ei sunt interesaţi cu adevărat de electori sau nu, asta nu ştiu, dar măcar dau impresia că lucrează pentru alegători. Şi o fac foarte bine. Miniştrii irlandezi şi-au redus salariile cu 10% din cauza crizei economice. Sună bine, nu? Ce contează că oricum, salariile acestora sunt mult mai mari decât ale omologilor lor nemţi? Ideea de reducere dă bine, adică se gândeşte omul Uite că şi ăştia fac ceva sacrificii, nu doar noi. Da, e un sacrificiu imens să rămâi cu un salariu de 200.000 euro anual, dar...dă bine la bobor.
Politicienii noştri sunt proşti. Ei nici măcar asta nu ştiu să facă. Să arunce cu praf în ochii alegătorilor. O fac fix înainte de alegeri, când scopul e evident, şi o fac într-un mod penibil. Se dă o majorare de 90% profesorilor. I-ar fi durut gura să spună că se dau sporuri, că se recalculează salariul pe baza a nu ştiu ce rahat spus în două fraze neinteligibile de Vosganian? Nu, evident! Aşa însă, îşi scoală toată ţara în cap.
Trădare să fie, dar să o ştim şi noi! Nu, vreau să fie trădare, dar să nu o ştiu şi eu. Vreau să trăiesc decent, sau măcar să mi se dea impresia că trăiesc decent. Sunt român, abureala, praful în ochi şi zăhărelul prind. Dar vă rog, măcar alea să mi le daţia şa cum trebuie. În rest, nu mă interesează de Gimi Ciu, Porş Caien sau altele. Doar de mine.
Citesc acest articol legat de fraudele de pe internet şi stau să mă gândesc de ce nu vorbeşte mai mult şi despre responsabilitatea celor ţepuiţi, a celor care caută electronice de lux la preţuri foarte mici, maşini ori alte mărfuri la preţuri ridicole. Fac de asemenea legătura cu neîncrederea românilor (în special a generaţiei de mijloc) în plăţile şi operaţiunile efectuate pe internet.
Ieri mi-am schimbat cardul şi în faţa mea era un nenea care vroia să îşi deschidă nu ştiu ce pachet care cuprindea card+internet banking+overdraft şi darcu ştie ce. Tanti de la ghişeu îi spune: Puteţi folosi internet banking-ul pentru orice plată, chiar şi ratele la alte bănci le puteţi plăti, dacă sunt în lei. Îi explică la ăla ce şi cum, după care el spune: nu-mi trebuie mie internet baki...cum dracu îi spune, că tot nu ştiu eu din alea. Femeia îl întreabă dacă are computer/internet acasă, iar el spune că da, şi până la urmă se lasă convins să încerce să se descurce totuşi cu internet banking. Bun, zice tanti, semnaţi aici, aveţi un comision de 1 euro pe lună pentru utilizarea serviciului de internet banking. Când aude asta, omul spune: A...păi aşa nu, de ce să îmi luaţi în fiecare lună...nu, v-am ziscă nu-mi trebuie, lăsaţi că mă duc eu la Romtelecom să plătesc...nu, nu vreau aşa... Vorbeam ieri cu o colegă de serviciu ce lucrează în UK, îmi spunea că acolo în momentul în care îţi deschizi un cont, primeşti internet banking "din oficiu", gratis, şi că e destul de complicat să nu îl foloseşti. Adică e prea mult de alergat şi de pierdut timpul dacă nu îl foloseşti.
Vine rândul meu la ghişeu. Doamna îmi spune că îmi schimbă cardul şi că îmi dă unul cu chip, mai securizat, bla bla... OK, îl iau, dar pot să îl folosesc la orice bancomat/POS? A, nu, că să vedeţi, reţeaua este în modernizare, doar vreo 40-50% din bancomate acceptă carduri cu cip, vine răspunsul ei. Fuck, atunci mă pot căca pe el dacă nu am un bancomat modernizat lângă mine? În principiu da.
Bun. Deci, cei de la bănci nu îţi dau informaţii complete întotdeauna, mai pun şi ei câte un comision acolo pentru o chestie sau alta. Oamenii nu prea au încredere în carduti din principiu. În plus, mai află de câte un cretin care a crezut că îşi ia plasmă de 200 de cm diagonală cu 100 RON, după care s-a trezit cu cardul gol. Cum dracu să mai folosească cu încredere cardul, internet banking-ul şi alte chestii de pe net?
Se pare că, odată cu apropierea campaniei electorale și cu foamea de voturi, politicienii sunt dispuși ca, pentru moment, să dea populației și pâine mai multă, nu doar circul de care avem parte în cantități mari în fiecare zi. Așa cum romanii se linișteau atunci când primeau pâine și circ, se pare că și sindicatele care se revoltă acum pe bandă rulantă primesc pâine din ce în ce mai multă, care va avea însă un gust amar după alegeri. Ultimii din serie - medicii rezidenți. Că dacă profesorii au primit, ei de ce să nu primească. Probabil că vor urma alte categorii salariale. Ar trebui însă să se grăbească puțin, pentru că bunăvoința guvernului e scurtă. Atât de scurtă încât după alegeri probabil că va dispărea.
Porția de circ o primim din fotbal, unde Pițurcă a fost așteptat la aeroport precum un traficant internațional de arme, extrem de periculos. Autoritățile au reușit să îi pună sub urmărire pe Satana și pe Cavalerul Luminii. Lucrează din greu, se vede...
De obicei, în cadrul spectacolelor romane, se sacrificau sclavi sau prizonieri, ori condamnați la moarte, care erau trimiși să lupte în arenă, contra fiarelor sălbatice. Oare cine va fi sacrificat?
Americanii ne-au lăsat cu ochii în soare. Ne va trebui viză pentru a intra în SUA, deși Guvernul studiază o propunere pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români încă de pe vremea lui Năstase. Studiu aprofundat...
Economia noastră duduie (gâfâie, se sufocă), iar BNR se felicită pentru intervenția în cazul deprecierii leului. Nu mă pricep la economie foarte mult, dar ceva îmi spune că într-o țară cu o economie sănătoasă, intervenția nu ar fi fost necesară, iar treburile s-ar fi reglat de la sine. Pe de altă parte, în contextul crizei mondiale, cine mai are economie sănătoasă?
Campania electorală pare se îndrepta spre noi și noi metode de a murdări adversarii politici. Dacă până acum se făceau bloguri și site-uri unde aceștia erau făcuți cu lături, acum se fac bloguri în numele adversarilor. Se pare că un antiblog de acest fel a fost făcut de echipa lui Năstase pentru un membru al PL-D. Bine, nici PL-D nu a rămas dator...
În principiu nimic nu te împiedică să fii intermediar în România. Tu ştii mai bine cum merge o treabă, ştii cum se poate obţine ceva mai repede şi mai simplu, poţi să devii intermediar. Poţi să intermediezi orice. Ceea ce e nasol însă este că mulţi intermediază servicii gratuite. În faţa Biroului de Înmatriculări, vei găsi invariabili câţiva binevoitori care o sa te ajute să îţi înmatriculezi maşina mai repede. Adică eu, cretinul care plătesc taxe la stat vin şi stau la coadă să îmi înmatriculez maşina acolo unde oamenii care mă scuipă în gură servesc îşi iau banii din taxele mele. Stau la coadă, suport dobitocia şi mârlănia unora şi, în sfârşit, mi se spune că mai trebuie să îmi iau un act sau altul, care mă costă două zile de aglomeraţie şi încă una de stat la cozi. Pe de altă parte, binevoitorul intermediarulcare poate să mă ajute are relaţii acolo unde trebuie. El nu stă la cozi, este invitat în faţă cu actele. iar pentru asta eu plătesc în plus, că toţi trebuie să trăim. Iar intermediarul nu plăteşte impozit, dar dă o parte la cei cărora le dau şi eu salar prin impozitele mele. Deci, plătesc de două ori pentru acelaşi serviciu, pe care ar trebuie să îl obţin fără nervi, gratis şi rapid.
La paşapoarte la fel - este un intermediar care te "rezolvă", contra unei taxe, bineînţeles. Acum se pare că nu foarte multă lume mai are nevoie de paşapoarte, aşa că ăştia s-au reprofilat tot pe înmatriculare de maşini. Şi concurenţa devine acerbă acolo. Poate mai scad preţurilea, ca în economia de piaţă.
După cum vedem şi aici, se poate intermedia orice. Nu contează dacă e legal sau nu. Doar bani să iasă. Cred că mă apuc să intermediez şi eu ceva. Găsesc ceva gratuit şi folositor, pentru care să cer bani.
De ce ai lucra ca un sclav în străinătate pentru a veni acasă ca să îți îngropi banii în adevărate cavouri de beton pe care le numești case? Că dacă ai una nu e de ajuns, trebuie să ai mai multe. Din ce în ce mai mari și din ce în ce mai întinse.
Buda rămâne oricum afară, confortul tău iarna va fi stricat de faptul că trebuie să ieși la 11 noaptea ca să te piși și își îngheață instrumentul.
De astăzi vor intra în vigoare măsurile băncii naționale, cu scopul de a limita avalanșa de credite. Îmi place atitudinea asta: ești prost? Nu știi să îți manageriezi bugetul? Vrei iPhone și mașină, dar câștigi doar 1500 RON? Nu-i bai, teoretic poți să iei credit,dar practic nu. Că are statul grijă de tine să nu ajungi pe stradă, să nu îți ia banca apartamentul înc are stai și mașina pe care ai dat (ceva) bani din ai tăi. Are grijă statul de tine, deși unii nu ar merita. (Nu sunt atât de naiv să cred că măsurile au fost luate cu scopul de a proteja cetățenii, dar putem să ne uităm la ele și din perspectiva asta). În plus, aceste măsuri se mulează pe criza economică mondială, ale cărei efecte vor fi scumpiri, un euro mai puternic și un leu mai slab.
Pe dracu! Sunt proști ăștia, ce criză, doar se măresc salariile cu 50%, economia duduie, ne merge deci bine! Românii vor lua credite în continuare, cu siguranță că băncile vor găsi o metodă de a da bani și a satisface apetitul românilor pentru credite, produse scumpe pe care nu și le pot permite sau pe care nu le pot întreține, etc. La fel ca și aici. Nu văd ca românul să se apuce brusc de economii, de pus banii la ciorap ori în conturi.
Un alt motiv pentru care nu se vor termina creditele este că mulți români cad în capcana promoțiilor, a superofertelor și a ”2 în 1”. Întotdeauna este promoție la un frigider, la un cuptor cu microunde ori la un aspirator, iar românul și le înlocuiește des. Să nu mai vorbim de mâncarea cumpărată cu coșul plin în week-end, de produsele de ultim moment, care nu sunt niciodată pe listă, dar care întregesc factura, că doar ”era la ofertă” sau de lucrurile pe care le cumpără omul pe principiul: ”nu-mi trebuie acum, dar e bine să-l am, că nu știu când prinde bine”.