M-am mutat în casă nouă. Cu tot cu blogul, cu tot cu articolele şi cu gândurile mele. De fapt, gândurile sunt aceleaşi. Casa nu e aranjată de tot încă, dar va fi cu timpul. Orice sfat şi ajutor sunt binevenite.
Teoretic, după citirea acestui post, ar trebui să ajungeţi automat la noul blog. Dacă nu, vă rog să daţi click aici.
Elementele din dreapta paginii au decis să îşi ia o vacanţă, aşa că m-au părăsit.
O să le aduc înapoi, sper...
Film bun, care merită văzut, deşi finalul devine previzibil cam de pe la jumătatea lui.
Reţeta este veche: americanii sunt cei buni, cei cinstiţi, iar ceilalţi (ruşi în unele cazuri, iar aici musulmani) sunt cei răi.
Prietena unui coleg de birou lucrează la o bancă. Discutând azi despre conturi, cursul euro, etc, îl întreb la un moment dat: Nu îți faci internet banking? La care îmi răspunde: Am acasă cel mai bun și mai rapid internet banking. Fără parolă!
Probleme, spital, operaţie, şpagă la medici (din cauză de la lipsa unei clinici private), asistente leneşe şi dornice de şpagă, condiţii de căcat.
Viaţa e frumoasă.
Un blog foto excelent.
Criza financiară a atins pe toți, de aceea un dealer britanic are o super ofertă: cumperi o mașină și primești înca una gratis.
Cabral intră oficial în campania electorală pentru prezidențiale, odată cu apariția lui în presă.
Tot vorbind de campania electorală, se pare că cea făcută pe bloguri nu este eficientă. Tricourile, șepcile, televizoarele și pungile cu salam rămân baza!
Un hoț imbecil a dat o spargere la un magazin de sisteme de supraveghere video.
Fotbalul românesc merge după economie: tuturor le merge rău, noi mergem bine, economia duduie. Așa și în fotbal, am pierdut o groază de meciuri, dar ne menținem locul în topul coeficienților UEFA. Să nu câștigăm meciur cumva, că s-ar putea să ajungem primii.
CNN a realizat o premieră cu prilejul alegerilor din SUA. Wolf Blitzer a avut o relatare despre alegeri de la holograma unei corespondente. La începutul relatării, ea explică cum stă treaba cu holograma.
Ştire de importanţă naţională în Cancan. Sandra Romain, actriţă pornă de talie mondială, s-a întors în România, s-a pocăit şi s-a apucat de afaceri imobiliare. De fapt cred că a fost recesiunea din America. Nu se mai vând filmele porno, actorii nu pot performa când au pe cap alte griji.
Grevă la CFR. Partea mai faină e că CFR avea pierderi foarte mari estimate pe anul acesta, dar cu toate astea ave aîn plan nişte măriri de salar. Acum, fac grevă, poate va fi rost de mai mult. Şi liderul de sindicat spune Orice nemulţumire să o îndrepte călătorii spre ministrul transporturilor. Adică…da. Societate de stat, pierderi mari, condiţii de câcat, vrem salarii cu 50% mai mari? A, nu vreţi să ne daţi? Ministrul transporturilor e un cretin atunci.
Asta și multe altele am găsit la dicționarul urban care permite oricui să își aducă contribuția la dezvoltarea slangului.
Știați că telefoanele mobile pot ajuta în tratamentul diabetului? Nici eu, dar Science Daily spune că așa este. Cred că acest site este făcut de Dexter. În momentele de odihnă în laborator.
Povestiri de-ale oamenilor care lucrează în vânzări și care ne arată că nu întotdeauna clientul are dreptate. Arhi, tu ai avut din astea oare? :)
Bine că e o păcăleală.
Și un comentariu al unui cititor
Beau ceai de fructe de pădure. E de culoare roșie.
Beau ceai de lămâie. E tot de culoare roșie.
Like...wtf?
...să ţi se întâmple asta ca sportiv, în faţa câtorva mii de spectatori şi a câtorva milioane de telespectatori.
De aici.
Am pierdut blogroll-ul și încă câteva chestii. Le-am refăcut, am schimbat puțin fața blogului, dar dacă am uitat pe cineva, vă rog să îmi spuneți. Îmi cer scuze anticipat pentru scăpare.
De asemenea, am schimbat modul de postare a comentariilor pentru articole.
Citeam la micu'TZU o însemnare despre însemnările care vorbesc despre nimic şi despre lipsa de inspiraţie a unor autori de bloguri. Cred că mai rău decât astea sunt ştirile mondene preluate de unii autori şi puse pe blog în stil copy/paste. Nici măcar o părere personală, un comentariu ori dezvoltarea subiectului de o manieră cât de cât atractivă. Ştirile le pot lua de pe diferite site-uri ori ziare, ceea ce m-ar interesa ar fi o părere personală ori un comentariu (de ce nu, chiar mai multe detalii) care să mă ajute şi pe mine să îmi formez un punct de vedere. Personal, prefer să nu scriu nimic atunci când nu am inspiraţie decât să copiez ştiri, mai ales că blogul este o chestiune strict de hobby, nu l-am pornit cu dorinţa de a câştiga beni. Eventual ceva prieteni şi un loc unde pot să îmi expun părerile.
Acest post nu este scris din lipsă de inspiraţie. Chiar vroiam să scriu de mai mult timp pe această temă. Cum însă nu scriu de mult timp, nu am pretenţia de a fi experimentat în acest domeniu, am evitat o chestie de genul Greşeli comune în blogosferă sau de genul De ce nu poţi face bani din blog. 10 paşi simpli spre un blog de succes. Nu ştiu să dau asemenea sfaturi, nu pot să le dau şi ca urmare m-am rezumat la simple observaţii.
Dupa o pauza (lunga), mai urmează câteva zile de pauză. Pauză de computer adică, pentru că sunt în locuri în care semnal la telefon este doar în anumite zone, iar internet...
De lucru este însă, destul de mult. Mai bine ar fi invers.
Avem o ţară. România: Sau Rromânia, după cum îi spune Arhi. Cum ne batem joc de ea? Aşa, trimiţând două panarame cu pretenţii de cântăreţe în America. Sau dându-ne cu stângul în dreptul atunci când aveam mai mare nevoie să ne mobilizăm, atunci când lumea era cu ochii pe noi şi am reuşit în sfârşit să captăm atenţia pe care o cerusem de atâta vreme. Jucând penibil un meci pe care trebuia şi puteam sa îl câştigăm. Sau se poate şi în felul ăsta, oferind o muie clientului de pe urma căruia trăieşti.
Sigur, pe plan politic sodomizăm ţara cu aproape orice ocazie: votând într-un anume fel în capitală (şi se ştie că peştele de la cap se împute...), făcând pe cavalerul fără prihană şi fără pată al politicii, demascând abuzurile şi regimul preferenţial al colegilor tăi, în timp ce te scalzi în aceleaşi zoaie scârboase sau oferind credit unui naţionalist extremist care era cât pe ce să ajungă preşedinte in 2000.
Ne batem joc de ţară...tocmai mi-a venit în minte o chestie. Ţara este ceva abstract, ea trăieşte prin naţiunea/naţiunile care o locuiesc. Adică prin noi. Şi atunci...cum, ne batem joc de noi in fiecare zi?