Blogul unui om...normal

Autostrăzile noastre mai aşteaptă încă. Şi probabil vor aştepta mult şi bine. Până atunci, logica elementară spune că drumurile, atât cele judeţene cât şi cele naţionale, ar trebui să fie bune. Pe dracu!

Sunt câteva bune – şi ca urmare foarte aglomerate – iar restul sunt sparte şi vai de mama lor. Am fost la Oradea zilele astea, iar drumul de întoarcere pe la Marghita – Tăşnad (jud. Satu Mare) – Carei este o probă de foc pentru şofer, şi pentru maşină. E de evitat mai ales Ceanu, satul vieţii în care cred că primarul este dictator pe viaţă, iar consilierii cred că sunt inexistenţi. Altfel nu văd de ce oamenii ar continua să aleagă aceiaşi oameni care lasă drumurile în paragină, cratere de 2 m diametru pe stradă, locuri unde asfaltul dispare brusc şi se topeşte în dune de nisip (e descrierea drumului nu a deşertului), locul unde trebuie să urci pe trotuar – şi ăla ca vai de el – pentru a nu rupe maşina în două.

Aşa că, ajuns acasă, am rămas cu întrebarea: merită să iau un derum aglomerat şi bun, unde fac de două ori mai mult decât normal, ori unul liber şi prost, unde viteza medie e de 30 de km/oră? The answer is blowing in the wind…