Incepand de la turism pana la orice servicii oferite, in majoritatea cazurilor apare si o portie de nervi, frustrare sau revolta care vin la pachet.
Ultima treaba este accidentul de tren din acest week-end, in care o persoana si-a pierdut viata. Reactia unui oficial CFR e naucitoare: in caz de deces al pasagerilor într-un accident de tren, despagubirile sunt suportate de operatorul feroviar, la fel ca în cazul bagajelor. Adica omul si bagajul sunt pusi pe acelasi plan. Poate doar pretul difera, omul fiind mai scump. Sigur ca, teoretic, este corect ce a spus omul, dar formularea lasa de dorit. Cinismul (probabil involuntar) este cel care razbate din declaratie. In caz de deces al pasagerilor într-un accident de tren, despagubirile sunt suportate de operatorul feroviar. Atat. Apoi ar fi trebuit sa urmeze alte chestii, iar apoi cei care si-au pierdut bagajele ar fi trebuit sa fie consolati, spunandu-li-se ca vor fi despagubiti tot de companie. E important pentru orice companie cum gestioneaza un astfel de eveniment. Ca oricum CFR are o imagine destul de nefavorabila, nu mai trebuie sa se mai adauge inca o bulina neagra.
Stateam de vorba ieri cu un cunoscut de-al meu care inspector-sef prin ceva agentie teritoriala legata de agricultura. Omul merge pe la tara deseori, si are contacte cu oameni din toate categoriile sociale de prin sate, de la primar si cei din consiliu, pana la oamenii simpli, fara putere de decizie. Imi povestea ca dupa vreo 15 minute de discutii, in 90% din cazuri oamenii incep sa ii spuna trebuie sa dati o lege ca sa... sau cand va intoarceti la Baia Mare, faceti ca sa..., toate lucruri care nu stau in puterea lui. Aici vine partea interesasnta: dupa ce omul le explica ce poate si ce nu poate face, cum stau treburile si cam cum se naste o lege, raspunsul e, invariabil: nu se poate, faceti cumva sa fie bine, ca stim ca puteti. Si din nou explicatii, si din nou raspunsul stereotip: stim ca puteti sa faceti....
De aici trag urmatoarele concluzii:
Din pacate, masa mare, a oamenilor simpli, e inca foarte usor de manipulat. Sigur ca nu am descoperit eu gaura de pe covrig in momentul in care afirm asta, dar credeam ca oamenii s-au mai destpetat si nu au trecut de stadiul acela de idealism-heirupist in care se poate face totul pe genunchi, la o bauta ori pe un colt de masa. Chestia e cu atat mai nasoala cu cat suntem in an electoral, iar gogosile si minciunelele vor fi inghitite pe nemestecate de masa votantilor. Si se stie ce fel de bazin electoral il constituie mediul rural...
Romanul nu vrea sa stie altceva decat stie el. Degeaba explici, degeaba te sfarmi sa areti cum sta o treaba sau alta, romanul stie ca exista o cale si gata. Daca nu se poate rezolva prin acea cale, improvizam cumva, facem sa fie bine si ne conducem dupa merge si asa. Observatia cu gaura pe covrig e valabila si aici, dar speram ca acesti ultimi ani sa il mai cizeleze pe cetateanul de rand, sa ii arate ca acelmerge si asa e aplicabil pana la un punct, dupa care nu mai merge asa ci merge dupa cum trebuie sa mearga. Ca o paranteza, aici s-ar putea include si cei care inca mai cred in premii fabuloase pe internet, castigate printr-un click, in scheme de imbogatire rapida de tip Caritas, in excursii in jurul lumii cu 100 de euro si in sondaje/corespondenta prin email cu banca, corespondenta in care se cer date legate de card.
Romanul inca se bazeaza pe stravechiul kak izvestno (se zice, se aude in limba rusa - sper ca nu ma insel). Zvonul si radio sant sunt surse importante de informare pentru multa lume. Ca o completare la cele spuse mai sus, acelasi cunoscut de-al meu imi spunea ca majoritatea dialogurilor in contradictoriu cu oamenii de la tara pornesc de la fraza Am auzit de la Mihai/Florica/vecinul ca.... Or fi adevarate multe din cele auzite, dar nu se poate sa deschizi o discutie in contradictoriu si sa iti sustii un punct de vedere bazandu-te doar pe lucruri auzite din gura lumii.
Distribuitorii de medicamente se pare ca fac ce vor, fara a suporta sanctiuni din partea nimanui. Cel putin pana acum. De ieri au au intrat in greva intrat in greva, pentru a doua oara in acest an, pe motiv ca lucreaza in pierdere. Guvernul nu vrea sa renegocieze pretul pana in iunie (bravo lor!) si pare a nu ceda santajului. Ma intreb daca in perioada in care un euro era 32000 lei (vechi), distribuitorii si importatorii au sarit sa faca greva pentru a se recalcula pretul. Sau daca au ieftinit medicamentele in acea perioada. Din cate stiu eu, nu s-a intamplat nici una, nici alta.
Acum ca am mai mult timp, am mai adaugat bloguri noi in lista de lecturi. Le citeam de mai mult timp, dar acum le-am adaugat doar. Sper sa va placa noua mea fata :)
Ma uitam aseara la meciul dintre cele doua formatii clujene si ma intrebam care este diferenta dintre suporter adevarat si fanatic, huligan sau spuneti-i cum vreti. Asta si prin prisma evenimentelor care s-au intamplat la Cluj dupa ce Dinamo a batut Steaua. Unde e limita pana la care un suporter poate merge cu iubirea si sacrificiul fata de echipa? E oare aceea in care suporterul e gata sa ia o bata in cap sau un lant peste ochi doar pentru a apara numele echipei sale, nume terfelit de adversari?
Mergand mai departe, ma intreb de ce exista ura viscerala intre suporterii echipelor din Bucuresti? De multe ori mi-am pus intrebarea daca jucatorilor marilor echipe bucurestene le pasa de suporteri chiar atat de mult cum cred acestia din urma. Ce admira suporterii? Jocul? Cum se face atunci ca isi fluiera jucatorii favoriti in timpul meciurilor, dar sunt in stare sa ia gatul oricui altcuiva care i-ar injura pe acestia? Admira jucatorii? Cum se face atunci ca ii aduleaza pe fortbalisti atat timp cat joaca pentru echipa lor, iar apoi ii urasc de moarte, dupa ce se transfera? Asta e o admiratie sincera? Admira performantele echipei? Cum se face atunci ca se bucura daca o alta echipa decat a lor castiga campionatul, atata vreme cat nu este rivala lor de moarte? Adica e bine daca a luat Clujul campionatul, atata vreme cat nu a fost Steaua.
Apoi urmeaza patronii. Sigur ca astia au interese si ca se bat cu pumnul in piept cate au facut si cate vor mai face ei. Dar NU cu ajutorul suporterilor, care insa ii aduleaza in multe cazuri. Declaratiile incendiare (facute pentru urechile suporterilor, evident)inflameaza spiritele in randul sustinatorilor echipelor, facandu-i pe acestia sa se comporte uneori irational.
Si, in cele din urma, sa nu uitam de traditionala solidaritate intre suporteri, principiul cu capra vecinului gasindu-si o foarte buna aplicabilitate aici. Adica nu ne pasa ca sunteti echipa romaneasca, ca avem si noi sanse la anul daca va comportati bine in Liga Campionilor. Nu! Ne dorim sa aveti numai esecuri si sa ne faceti de rahat pe plan international.
Exista situatii in care lipseste creierul. Sau e atrofiat, ca orice organ care nu se foloseste. Exista situatii in care persoana cu creier lipsa insista sa fie bagata in seama. Si atunci scoate cugetari adanci despre anumite chestii. In cazul nostru, despre viata. Iata ce iese:
Ma intreb: oare trebuie sa doara foarte tare dupa ce comiti o cugetare de acest gen? Si apoi...limbajul e tare de tot.
Zilele acestea am avut destul de mult de umblat, si ca atare am mai descoperit noi ipostaze in care romanul dezminte teoriile construite de-a lungul vremii despre el.
Romanul bisericos: fara a avea catusi de putin intentia de a jigni pe cineva, in cele mai multe dintre cazuri mersul la biserica s-a transformat in parada. Imi aduc aminte de anii trecuti, cand Pastele era mai devreme, ori cand era vreme mai rece dimineata. se intampla sa fiu la tara si sa vad fetite de 5-10 ani in fuste si pantofi noi, aproape vinete de frig, dar important era ca aveau haine noi si le aratau tuturor. Apoi, in oras, cand treci pe langa o biserica si lumea iese de la slujba, ai impresia ca asisti la parada modei. Fatuci pana prin 20 de ani cu tocuri si fusta care abia le acopera curu', poseste supradimensionate si toace. Mari. Ma intreb daca stiau ca vin la biserica sau isi inchipuiau ca merg la club. Ma intreb cati dintre cei care vin la biserica mai se mai comporta asa ori cati dintre ei stiu aceste lucruri. Apoi mai este si categoria de emo-kids, care stiu ca a merge la biserica e trendy, mai pui niste poze facute acolo pe haifai' si gata, te-ai scos si de Pastele asta. Deci...myth busted.
Romanul milos
Poza e facuta cu telefonul mobil (asta explica si calitatea mai slaba) la iesirea din Catedrala Ortodoxa din Baia Mare. Duminica, inainte de iesirea de la slujba. Curiozitatea m-a impins sa il intreb pe unul din cei doi cersetori care erau acolo cam cat primeste intr-o astfel de zi. Mi-a spus putin, ca oamenii nu dau. Si uitati-va cu ce masini vin la slujba. Sgur ca discutia despre cersetorie e lunga. Si veche. Au scris si Madalina, Zoso, Olix si probabil multi altii. Sigur ca ar trebui sa existe servicii sociale care sa se ocupe de chestiune, asa cum ar trebui sa fie multe alte si alte lucruri. Ideea pe care vreau sa o subliniez este insa ca majoritatea oamenilor se bat cu pumnul in piept ca sunt milosi, ca empatizeaza cu suferintele altora, dar practica arata altceva. Deci...myth busted.
Sunt sigur ca ar fi mai multe asemenea stereotipuri care ar putea fi demontate usor, dar deocamdata astea sunt cele la care m-am putut gandi.
Asta ar trebui sa fie deviza unui om civilizat. O parte a romanilor, insa, isi spala rufele intr-o familie mare de tot, constituita din toti telespectatorii unui anume canal de televiziune.
Se pare ca apetitul romanilor pentru reality show poate fi intrecut doar de stirile de la ora 17. Si alea, tot un fel de reality show.
In momentele in care caut ceva de urmarit la TV, aproape toate canalele imi ofera acest gen de divertisment. Plecand de la premisa ca emisiunile nu sunt regizate (presupun si eu, nu afirm cu certitudine), mi se pare absolut penibil sa iti expui problemele in public in maniera in care se face la Tradati in dragoste, spre exemplu. Nu spun ca televiziunea care produce formatul ar fi de blamat, ci faptul ca o emisiune ca aceea este inca ceruta, face inca audienta si chiar are un public constant.
Nora pentru mama constitutie de asemenea un loc unde se aduna mizerii peste mizerii, un loc al barfei organizate, al jegului si al inculturii, ambele cu scopul de a substitui emisiunea lui Cupidon.
In sfarsit, murdaria apare literalmente pe micul ecran odata cu inceperea emisiunii Curat murdar. Jegul si dezordinea sunt subiectele emisiunii. Initiativa este laudabila din partea televiziunii (vine si le face curat in casa), dar nu pot intelege cum se face ca familiile acelea au tupeul sa isi arate casele cocinile la TV.
Urmeaza apoi emisiunile in care oameniif ac tot felul de dezvaluiri, se plang de tot felul de esecuri si de suferinte in dragoste. Am vazut recent pe National TV un titlu care mi-a atras atentia prin modul in care era scris: Barbata-miu m-a lasat cu 5 copii si a plecat cu amanta. Din cate stiu eu, se zice corect Barbatul meu ori barbatu-meu. Nu vorbesc aici de gluma de televiziune numita OTV si de categoria lor de telespectatori, ci de televiziuni adevarate, sau care au pretentia de a se numi televiziuni serioase. Acestea, din pacate, par a promova din ce in ce mai des incultura, prostia si mahalaua expusa pe taraba.