De fiecare data când aud întrebarea adresată unui copil care face o boacănă, mă distrez, gândindu-mă cât de tare ar fi să răspundă copilul de 2-3 ani: Așa vreau eu, și în plus, răutatea este ceva relativ.
Sau o alta întrebare din același registru este: De ce mă superi? Ce ar putea să răspundă copilul?
Și încă una, care de obicei apare involuntar, după care ne dăm seama ca e stupidă:
Mi-au furat portmoneul.
Cine?
Etichete: ganduri, imbecilitati, personal
4 comentarii:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cand imi amintesc eram mic ce ma enerva sa imi spuna ca ma dau la bau bau sau la tigani pana le-am spus ca ii bat pe bau bau si pe tigani
Bine aia cu de ce ma superi imi suna a Dr goeee de ce ma superi puiusuoru lu mama lol
La fel suna si intrebarea "Unde?" la afirmatia "Mi-am pierdut banii!" ori "Te-ai tuns?" desi vezi in fata ta o persoana tunsa si ieri nu era...
ah, pai aia sunt parintii ok, cei care intreaba copiii. adica sunt calmi, cerebrali, stau de vorba cu ei... eu ii "iubesc" pe ceilalti care cand copilul alearga, alearga si el dupa el si cand il prind il pocnesc: "ti-am zis sa nu mai fugi!". yeah, right! tell the sun not to shine, tell the wind not to blow. ce stupizi!
Sau..esti acasa si te suna cineva pe telefonul fix. Si cand raspunzi....prima intrebare este:"Esti acasa?" pai daca ti-am raspuns de pe tel fix..cam da sunt acasa...sau...esti plecat..revi..si la fel..te suna...sau te intalnesti cu el/ea ..."ce faci? te-ai intors?" pai daca ma vezi....cred ca m-am intors!.....offfff
URA!