Blogul unui om...normal

Astazi am primit o scrisoare. Ma rog, azi am gasit-o in cutia postala, poate era acolo de mai demult. Ceea ce continea scrisoarea, m-a bucurat. era de la un amic de-al meu si continea urari de Craciun. M-a pus putin pe ganduri si m-am rusinat oarecum. In ultimiii ani, nu am scris nici o scrisoare de acest gen. Au ramas e-mail-urile ca si modalitate rapida, si in ultima vreme, SMS-urile. Toate acestea insa, sunt impersonale. Nimic nu imi cade mai "bine" decat un mesaj de genul: Fie ca sarbatorile de iarna sa va aduca liniste, caldura si armonie in suflet. Craciun fericit si un An Nou plin de impliniri! Ma intreb: "sa va aduca?" de cand ma ia un prieten bun de-al meu cu dumneavoastra? Si apoi: asta nu e stilul lui! Abia dupa aceea imi dau seama ca de fapt este un mesaj trimis tuturor din lista de numere telefonice. Si apoi, step 2. Ma enervez si ii dau telefon: Pai bine, mai x, tu nu esti in stare sa ma suni si sa imi spui ceea ce ai de zis. Sau macar sa pui si tu ceva in fata, numele meu, sau"mai ciacan", sau ceva, sa stiu ca mie mi te adresezi, nu listei intregi de numere.

Decat o lista intreaga care sa primeasca un mesaj standard, prefer sa scriu anumitor persoane (putine la numar) care inseamna ceva pentru mine si care stiu ca se vor bucura atunci cand vor vedea ca mesajul incepe cu "Draga x" si se termina cu "Te pup si sper sa ne vedem cat de repede".