Mă uit la fotbal, dar nu sunt fanatic. Îmi place fotbalul, dar nu îmi plac toate personajele care îl populează. Nu ţin cu nici o echipă din România în sepcial, dar mă uit de câte ori pot atunci când joacă în cupele europene. Şi aseară am avut ce vedea. Am văzut Chelsea dominată uneori de nişte jucători anonimi în Europa acum doi ani, am văzut Clujul jucând cu dezinvoltură şi dăruire în faţa lui Drogba, Ballak&Co, am văzut, în sfârşit, români care nu intră pe teren în faţa unei echipe mari cu ceasul pe mână şi cu pantalonii maro pe ei, ori cu pixul în buzunar, la vânătoare de autografe şi tricouri. Au jucat, au fost traşi în sus de străinii echipei, poate de ambiţia lor de a dovedi că pot juca de la egal la egal cu o echipă ca Chelsea, de primele promise, nu are importanţă.
Important e că au jucat bine.
Etichete: Champions League, fotbal, romania, sport