Blogul unui om...normal

Si iata ca a venit ziua de luni. Ce bucurie, incepe o noua saptamana de munca. Ca doar e luni azi, se zice ca nu creste nici iarba dupa "uichend". Pai cum sa creasca, deja e iarna, da' ce, iarba creste iarna? Dupa cum zicea si Moromete: cum sa mancam cainele, fa? Da' ce, e bun cainele de mancat? E bun sa te manance el pe tine!
Oricum, tin sa contrazic sintagma conform careia nu creste nici iarba luni. Am ajuns la birou - un teanc de hartii ma asteptau pe masa, gata de rezolvat intr-un fel sau altul. Cel mai bine - sa se creeze o comisie. Cand nu stii cum sa rezolvi o problema, creezi o comisie (ma rog, se zice echipa multidisciplinara - fiecare e disciplinat, dar in felul lui, adica mai multe discipline) si o ingropi. Direct si definitiv.
Apoi mai sunt problemele inerente: faxul nu are chef sa mearga, copiatorul se decide sa intre in concediu, iar cosul de gunoi urmeaza legea gravitatiei si se rastoarna si el, alaturi de raftul din dulap plin cu dosare.
Urmeaza inerentele discutii: cand plecam in delegatie? Azi? Maine? Compromis: astazi seara. Buuun, trebuie sa ne pregatim. Iar hartii, iar dosare de studiat, iar probleme de rezolvat. E OK. Ne bucuram!
Si incepe o zi de luni...in care nu creste nici iarba. Si nici temperaturile.