Blogul unui om...normal

Continuând articolul acesta şi pe acesta, m-aş opri puţin asupra a ceea ce nu ne învaţă facultatea. Nu ne învaţă să gândim pentru noi. Ne învaţă în schimb să gândească alţii pentru noi. Nu ne învaţă să ne argumentăm părerile şi nu dezvoltă spiritul contradictoriu. Ne învaţă că ideile celor mari sunt bune şi trebuie luate ca atare. Nu ne învaţă respectul pentru ideile altora, orice convorbire în contradictoriu se va reduce invariabil la un monolog la un moment dat. Nu ne învaţă că un discurs sau o prezentare, oricât de aride ar fi ele, pot fi făcute interesante dacă discursul nu se transformă în simpla lecturare a unor foi.

Facultatea ne învaţă însă şi câteva lucruri. Ne învaţă să avem aşteptări, de cele mai multe ori neconforme cu realitatea. Nu ne învaţă să ne evaluăm corect şi să fim realişti, dar ne învaţă că trebuie să avem, imediat după ce ne vedem cu diploma, cel puţin un post de conducere, dacă nu manager general. Odată obţinut acel post, stilul de management este, în mod evident, restrictiv şi coercitiv, că doar nu e nimeni prost să să spună subalternului E OK, ai făcut bine! Eventual va spune Trebuia să mai faci...şi ...!  Aşa se conduce, ăsta e stilul!

Scriu acest post la (relativ) multă vreme după absolvirea facultăţii, pentru că abia acum am învăţat multe din lucrurile de mai sus. Le-am învăţat pe pielea mea, the hard way!

Admiterea la facultate reprezintă de multe ori o aventură, atât din punct de vedere financiar (nu ştii cât vor fi taxele la anul, cu cât cresc şi mai ales de ce cresc), cât şi din punctul de vedere al specializărilor. Lucru care mă duce cu gândul la lipsa de viziune a unora dintre facultăţi, mai precis a celor care le conduc. În multe cazuri, din păcate, facultatea a rămas închistată în ceea ce a fost, poate, un sistem eficient cândva (deşi mă întreb când). Adică a produce absolvenţi la normă, fără nici cel mai mic contact cu realitatea. Cu piaţa munci, cu ceea ce se cere. Ce poate face, spre exemplu, un absolvent al secţiei de Prepararea Substanţelor Minerale Utile într-o zonă unde mineritul este inexistent acum, unde minele sunt închise ori în conservare. Poate să lucreze altceva decât domeniul în care a terminat. Atunci de ce a mai făcut facultatea? De altfel, per ansamblu, facultăţile ne întâmpină cu o imagine învechită şi prăfuită. Cel puţin pe internet. Care imagine adânceşte şi mai mult viitorul student în confuzie şi în incertitudine. Iar hotărârile de impuls ori de moment sunt de cele mai multe ori eronate.

Nu, nu e un articol legat de școală, ca acesta. E mai mult un articol legat de amărăciunea de a bagateliza lucrurile. Printre care și o diplomă, de licență ori de masterat.
Am susținut azi lucrarea de dizertație la al doilea masterat pe care l-am făcut. Am plătit pentru ambele, dar le-am făcut de plăcere pe amândouă. Nu mă ajută nici unul în munca pe care o fac, nu îmi aduc măriri de salariu, ci pur și simplu sunt făcute din plăcere. Din plăcerea de a afla mai multe lucruri despre un anume subiect, de a găsi mai multe date sau de a mă specializa (la nivel personal) într/un anume domeniu.
Ce mă mira azi era atitudinea celor care au terminat facultatea anul trecut și care erau (se presupune) mai proaspeți, mai cu inițiativă. Neeah...erau destul de blazați, mirați de notele finale de la susținere și de notele finale de la sesiune (care s-au afișat săptămâna trecută). M-a intrigat în special întrebarea De ce am luat 7 la examen? Doar plătesc masteratul ăsta.... Dacă toți au pretenția să ia nota 10 pentru că plătesc, atunci nu mai suntem la facultate/masterat, ci la piață. Dau bani îndeajuns și obțin ceea ce vreau. În cazul ăsta, cât mai valorează nota? Ce reflectă? A, dacă eu iau 10 am plătit atâta, iar dacă iau 7 am dat mai puțin?
Multă lume e de părere că facultățile particulare sunt adevărate fabrici de diplome și de absolvenți. Nu aș fi atât de sigur de asta, mai ales acum, când văd că studenții încep să îi împingă pe profesori la "prostituție". Se poate învăța și la facultatea particulară la fel de bine ca și la cea de stat. Dacă vrei, și dacă mergi la facultate cu acest gând. Nu cu ideea că mama te-a trimis, că trebuie să faci facultatea că așa se face.
o altă chestie pe care am văzut-o extrem de pregnant la bobocii ieșiți din facultate este ceea ce de fapt nu te învață aceasta. Dar despre asta, într-un alt post. Mă duc deocamdată la o bere, doar am o diplomă, nu? :)