Blogul unui om...normal

Am auzit deseori sintagma stau si ma mir ca prostul, sintagma pe care am folosit-o si eu de altfel in multe cazuri. Abia apoi mi-am dat seama ca mirarea ca prostul presupune extazierea si acceptarea neconditionata a obiectului mirarii. De obicei facem acest lucru cu obiectele pe care nu le-am mai vazut, despre care nu stim nimic sau care nu ne sunt familiare in general. Eu personal m-as mira ca prostul in fata unui extraterestru, in fata primului politician condamnat de DNA - situatii de acest gen.
Mirarea buna este acea mirare care se si manifesta. Cu intrebari, cu probleme ori cu solutii alternative. Este mirarea in fata unui obiect cunoscut sau in fata unei situatii familiare. Este cazul campaniei electorale, spre exemplu. Ori desemnarea catindatilor pentru locale. Cunoastem, stim oamenii (marea majoritate a lor) si totusi asistam la acelasi show jalnic si la aceleasi minciuni care ne-au fost servite de multa vreme. Politicienii cred ca minciunelele reincalzite se mai pot inghiti. Vom vedea.
Pana atunci, eu voi alege calea de mijloc. Aurea Mediocritas. Asa ca ma voi mira ca vitelul la poarta noua. Adica voi sta, ma voi mira putin, dupa care doar voi contempla. Cam asta cred ca face si vitelulin momentul in care vede o poarta noua in locul celei cu care era obisnuit. Sta, se uita, se mira (in felul lui), apoi contempla. Si nimic mai mult.